Am avut ocazia sa citesc un articol cutremurator in Evenimentul zilei, intitulat, extrem de sugestiv, “Fara mila: Asasinilor!“. Autorul, Florian Bichir, descria reactiile mamei fetitei de 11 ani, care considera ca a scapat de “cosmar”; descrie apoi procedura cumplita prin care fatul de 23 de saptamani a fost pur si simplu macelarit de medicii englezi, in cadrul unei proceduri medicale numita nu crima, ci “evacuare”. Pentru linistirea constiintelor proprii si ale celor care au indemnat copila sa faca gestul.
Relateaza apoi reactiile mai multor medici neonatologi romani si straini, precum si diverse cazuri medicale - printre care si cel al Amilliei Taylor, nascuta la 21 de saptamani. Poate veti spune ca este posibil doar in America… Ei bine, Bichir demonstreaza contrariul, citand declaratiile medicului iesean Maria Stamatin, care a declarat ca domnia sa a salvat ZECI de copii care s-au nascut la 23 de saptamani.
Este un articol care merita, intr-adevar, citit, fie si doar din pura curiozitate. El exprima revolta unui om la un act cumplit de cruzime impotriva unui copil nenascut, care ar fi avut toate sansele sa traiasca, caruia comisiile de medici romani i-au acordat dreptul la viata, considerat insa - si tratat ca atare! - un cosmar.
Am scris nu demult faptul ca m-a surprins incrancenarea cu care ANPDC - institutie care, apropo, ar fi trebuit sa ii apere inclusiv drepturile acelui copil de 23 de saptamani, a tot recomandat intreruperea sarcinii, ba a ajuns pana acolo incat a amenintat cu aducerea in instanta a comisiei medicale, daca aceasta se va incapatana sa nu autorizeze macelarirea copilului nenascut. Acesta este motivul pentru care imi permit cutezanta de a-i numi pe cei responsabili de managerierea cazului de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, nici mai mult, nici mai putin decat “calai”. Pentru ca nu au contat nici recomandarile medicale, nici cele ale psihologilor care sustineau ca un avort ar putea fi mai rau pentru fetita de 11 ani decat ducerea pana la capat a sarcinii (urmata, eventual, de darea spre adoptie), nici de legislatia romaneasca, ce nu permitea intreruperea unor sarcini atat de avansate.
Iata cum, dintr-o institutie care ar fi trebuit sa apere drepturile copilului, niste indivizi fara scrupule si cu o pregatire indoielnica si-au permis sa faca un adevarat calau.
Lucrurile ar fi putut fi mult mai simple. Mi s-a parut de mult bun simt pozitia purtatorului de cuvant al BOR, care spunea, la un moment dat, ca familia este singura in masura sa ia o decizie. Mi s-a parut de mult bun simt si pozitia ministrului Sanatatii, care, depasit de situatie, a cerut constituirea acelor comisii care au facut o serie de recomandari avizate. Mi s-a parut insa de-a dreptul criminala incrancenarea cu care ANPDC-ul s-a luptat sa puna capat vietii unui copil de 23 de saptamani. Iar responsabilii ar trebui sa aiba decenta de a se apuca de altceva. Bunaoara de tir. Pentru ca si-au inceput cu brio cariera de criminali platiti. Din bani publici, apropo…
).
