In sfarsit, este oficial. Cantarul s-a stabilizat de vreo trei saptamani la greutatea pe care mi-o tot doresc de vreo opt-noua luni incoace.
Totul a pornit in momentul in care n-am avut ce face si mi-am facut asa-numitul IMC (indicele de masa corporala) si am vazut ca arata “supraponderal”. Ok, aveam eu ceva falcute, gandeam eu atunci, poate si ceva burtica, dar nu exagerat… Insa de aici si pana la “supraponderal”… parca era prea mult. Si uite-asa am tot facut la simulari, pana cand am constatat care este greutatea la care IMC-ul arata “normal”. Si de-atunci a inceput “chinul”. Am taiat micile scapari pe la KFC, am inlocuit shaorma cu mere, morcovi, ardei gras… mi-am facut un obicei din a lua un mic dejun “serios” alcatuit din fulgi de ovaz cu iaurt – fie degresat, fie iaurt “normal” amestecat cu lapte sau chiar cu apa, pentru a-i da o alta consistenta… Paine doar dimineata, apoi o zi da, o zi nu (in ziua in care nu mancam paine mancam cereale)… Si am inceput sa dau jos…
Evident, asta a tinut pana la un moment dat, cand am vazut ca mancam degeaba chestiile alea (in locul bunatatilor cu care ma rasfatam anterior 
) si ma abtineam de la mancare… Am inceput sa iau si crom (picolinat de…), si asta a tinut iarasi pana la un moment dat, cand am stationat din nou in ciuda tuturor stradaniilor. Normal, frustrari cat casa, insa am perseverat si m-am apucat de exercitii fizice. In conditiile in care imi tot plimbam posteriorul cu masina peste tot, era de asteptat ca orice efort sa ma ajute sa imi ating telul… Asa ca, pentru inceput, am parcat mai departe de serviciu, apoi am inceput sa fac si exercitii… Nu pot sa va spun ce febra musculara am facut prima data dupa doar 25 de abdomene… In timp insa am ajuns sa fac chiar si 800 pe zi. Apoi am scazut numarul, dar am introdus si altceva – flotari, gantere, am lucrat diverse grupe musculare… Pentru ca totul sa culmineze cu saritul coardei. Dap, mi-am luat o coarda, din aceea clasica, din sfoara, cu manere din lemn…
Adaugati la toate cele de mai sus si o portie zdravana de stres (deh, am terminat de curand cu scolile…), si veti avea “tacamul” complet…
Acum imi mai pot permite si mici scapari, insa trebuie sa marturisesc ca sunt mult mai atent. Stiu de unde am pornit (de la 94 de kg!) si stiu cat de mult a trebuit sa indur pentru a ajunge unde sunt, asa ca mi-am invatat lectia si nu mai ingadui “placerilor de o clipa” (oricat de tentante ar fi ele… si numai Bunul stie cat de tentante pot fi ele uneori… ) sa ma desparta de greutatea la care am luptat atat de mult sa ajung… Nu de alta, dar STIU acum ca, uneori, pentru o masa copioasa, poti sa tragi ponoasele muuuulte zile…
Totul tine de vointa, de auto-control (nu ai incotro, trebuie sa mananci mai putin si sa fii mai atent si la CE anume mananci!) si, mai ales, de perseverenta. De acea perseverenta care te face sa continui chiar si atunci cand pocitul aiest de cantar se incapataneaza sa ramana priponit la o anumita greutate, in ciuda tuturor eforturilor tale… La sfarsit insa, tragand linie si privind in urma, pot spune ca merita din plin!
Felicitări! Și eu am slăbit 8 kg anul acesta, și mă mențin aici de vreo 2 luni de zile. Mai am de dat jos cam încă vreo 4-5 ca să fie totul ok. Mi-am luat bicicletă, așa că sper ca doza de mișcare să ajute. Urmează etapa II
De: Andrei Jităreanu pe mai 22, 2011
la 4:09 pm
Etapa a II-a e să le pui la loc, Andrei?
De: rasvancristian pe mai 23, 2011
la 1:53 pm
Doamne ferește să le pun la loc…
De: Andrei Jităreanu pe mai 23, 2011
la 9:14 pm
Felicitări şi ţie, Andrei. Oricât ar suna de ciudat, greul de-abia acum începe. Pentru mine, ultimele kg au fost cele mai dificile. Cel puţin ultimul… M-am chinuit pt el mai mult decât pt oricare dintre celelalte. Şi eu mă gândeam la o bicicletă, dar mă gândesc că am totuşi distanţe mari de parcurs zilnic (peste 10 km dus, plus tot atâta la întoarcere), şi nu agreez ideea de a merge la serviciu transpirat – eu transpir destul de mult… Oricum, e o idee la care încă nu am renunţat, dar e buna pt primavara şi toamna. Succes, Andrei!
De: addsalu pe mai 22, 2011
la 9:20 pm
Omule, să scap de 5-6 kg e o bucurie mai mare decît că ai scăpat de 15.
Încerc să rămîn, așadar, sub 120, mănînc deocamdată moderat, dar și cu puține dulciuri și cu Cola / Pepsi, dar beau și un ceai de la un magazin al adventiștilor.
Mersul pe jos îmi place: mă duc 10 stații de tramvai, pînă în centru, să iau covrigi cu… ciocolată.
Felicitări și spor la muncă!
De: Alin Cristea pe mai 22, 2011
la 10:31 pm
Te cred ca bucuria ti-e mai mare daca dai TU jos 5-6 kg decat daca dau EU jos 15…
) E normal.
Eu am eliminat, cel putin intr-o prima faza, sucurile de care zici; le-am inlocuit cu ceai negru sau verde (care si ala ajuta), foarte putin indulcit, amestecat cu ceai de fructe, in care am stors lamaie; pus la frigider (eu vara imi fac cate 2 litri o data) si baut rece, e o nebunie… Inlocuieste cu succes cola/ pepsi.
De asemenea, ciocolata mea preferata am inlocuit-o cu ciocolata neagra (75%, 85% cacao, rareori cu concentratie mai mica, dar nu mai putin de 55%); am testat atatea marci si sortimente, pana am gasit unele care sa imi placa…
Acum imi mai permit si mici “abuzuri” – de exemplu, sambata “am dat atacul” la o slaninuta ardeleneasca, cu branza si ceapa. Nu am mancat foarte mult, dar mi-am facut pofta… Bine-inteles ca dupa amiaza am mancat verdeturi si mi-am facut abdomenele…
Oricum, sunt hotarat sa nu ma mai intorc inapoi unde am fost. A fost un drum greu, uneori si frustrant, insa iti spun ca merita. Te simti altfel din toate punctele de vedere.
De: addsalu pe mai 23, 2011
la 9:31 am
Cu slăbitul e o chestie, să ştii. Dacă e prea brutal, iar nu e bine, pentru că se eliberează tot felul de substanţe toxice prin arderea grăsimilor. Nu intru în amănunte. Cu ani în urmă, graşii erau consideraţi nişte nesimţiţi, pînă în urmă cu vreo 10 ani, cînd au descoperit că există un hormon pe care-l moştenim şi care reglează toată povestea. Unii mănîncă de rup şi sunt slabi ca ţirii, asta era ideea.
După opinia mea, aşa cum ai punctat şi tu, sportul este esenţial, dar nu cel de forţă, ci acela în aer liber- cros, înot, ciclism, drumeţii pe munţi-.
Te felicit pentru performaţă, dar să ştii că cele 15 kg se pun la loc cu o mare rapiditate.
Eu m-am îngrăşat la bătrîneţe şi după ce m-am lăsat de fumat. Iar de lăsatul de fumat, doar Dumnezeu e responsabil, ceea ce înseamnă că şi obezitatea tot de la El vine
De: rasvancristian pe mai 23, 2011
la 2:04 pm
Multumesc, Rasvan. Stiu ca slabitul rapid este daunator pentru sanatate; eu le-am dat jos in vreo 9 luni (si cu asta ii raspund si lui Claudiu), timp in care mi-am schimbat si regimul alimentar si stilul de viata. Partea mai dificila este sa reusesti sa te pastrezi la greutatea respectiva, odata ce ai ajuns acolo. Iar eforturile in sensul acesta se traduc in inghitit in sec, de multe ori, in strans din dinti (atunci cand nu inghiti in sec), in a manca ceea ce trebuie si, foaaaarte rar, si “porcarelele” nesanatoase care sunt ataaaaat de bune (acum imi lasa gura apa numai cand ma gandesc la cateva bunatati…), in a face miscare in mod constant si, mai ales, in a persevera in asta.
Cat despre raportul dintre grasime si nesimtire, partizanii nastrusnicei idei nu au avut, probabil, niciodata de furca cu prea multe kilograme in plus ci, mai degraba, faceau parte din categoria celor care pot infuleca un bou fara a pune pe ei un singur gram… Acum, fie vorba intre noi, tata avea un coleg care spunea “domnule, daca un barbat nu se ingrasa dupa varsta de 40 de ani, ala-i om rau, dom’le…”
)
Trebuie sa recunoastem insa amandoi ca, uneori, din comoditate, renuntam la a mai lupta cu kilogramele si aruncam prea lesne totul pe factorul genetic sau pe “glanda”.
Exista doua extreme pe care regretatul Steinhardt le puncteaza cu mult bun simt – prima este cea a indiferentei fata de modul in care arati, iar cea de-a doua a unei preocupari excesive. Iar pe a doua el o vede chiar mai grava, intrucat il arunca pe individ pe panta mandriei; privindu-i cu dispret pe cei care nu fac ceea ce face el, uita ca, in definitiv, ceea ce a reusit a reusit si prin multa truda, dar mai ales prin mila si prin harul Domnului, care i-a daruit izbanda…
Cu drag si reala pretuire (si pentru oltean, si pentru dom’ doctor),
Adrian
De: addsalu pe mai 26, 2011
la 10:49 pm
Felicitari!
15 Kg in cat timp?
De: claudiu nitisor pe mai 24, 2011
la 4:54 pm
In noua luni, in doua etape. Prima a fost mai incurajatoare, a doua s-a lasat cu strans din dinti si muuuult inghitit in sec
De: addsalu pe mai 26, 2011
la 10:50 pm
Felicitări, Adrian! Trebuie să recitesc de câteva ori pe zi acest articol, poate mă încearcă şi pe mine nişte ambiţie să reuşesc măcar un sfert din “recordul” tău! Poate ne mai povesteşti din păţanii, să luăm aminte cei “doritori”!
Numai bine îţi doresc!
De: Alex pe mai 28, 2011
la 11:58 pm
Multumesc, Alex. Eu am avut si motive legate de sanatate, a trebuit sa dau jos! In plus, faza cu IMC-ul m-a ajutat sa imi fixez si un obiectiv concret – o greutate propusa, pe care am reusit sa o ating intr-un final. Mult succes si tie!
De: addsalu pe iunie 1, 2011
la 10:46 pm
Printesa mea de abanos,de 6 primaveri
,deja mi-a spus sa vin la serbarea ei coafata si….mai slaba….
De: Sanda Zeic pe iunie 19, 2011
la 9:22 pm
De: addsalu pe iunie 21, 2011
la 11:34 am
Eu am slăbit 15 kg în o luna jumătate, mănânc salate,fructe..fac în fiecare zi 45 de minute de sport și nu pot spune ca ma simt în vre-un fel afectat de slăbitul rapid.Ba din contra ,ma simt nemaipomenit.
Am un target de 43 de kg în 6 luni…au trecut 6 săptămâni și am dat 15 jos,deci sunt în grafic:)
De: ML pe aprilie 3, 2012
la 11:50 am