Publicat de: Adrian | Septembrie 24, 2007

Despre „i”-uri…

A fost odata ca niciodata o vorba „la moda”: „tot ce e bun si frumos in viata, ori e imoral, ori e amoral, ori ingrasa”…

Ma indoiesc sincer ca exista vreo persoana care sa nu fi gandit macar, sa nu fi dorit vreodata, sa nu isi fi imaginat macar cum ar fi daca… in viata lui ar exista (atunci, in acea imprejurare), macar un „i”…   Acel „i” de la lucrul, obiectul, persoana sau momentul considerate „i”-morale, „i”-licite, „i”-legale, care „i”-ngrasa 🙂 (uite ce bafta am ca nu scriu cu diacritice…)… Sa fie oare pentru ca „omul e supus greselii”?

Am citit de zeci de ori acel text din Genesa care ni-i prezinta pe Adam si pe Eva in fata tentatiei… si nu de putine ori m-a mirat reactia lor si slabiciunea in fata „i”-urilor… de fapt, a „i”-ului… (acel „i” care vine de la… fructul oprit). Cum poate un om care l-a cunoscut pe Dumnezeu fata in fata sa uite atat de usor de tot ce este sfant si sa cada prada unei tentatii… banale? Cum este posibil ca, in momentul in care ai voie, ai permisiunea, ai dreptul sa te atingi si sa consumi ORICE fruct din gradina Edenului (sau din gradina Raiului, cum mai este numita), cu o singura exceptie, sa esuezi pana si in aceasta banala… restrictie? Si pentru ce sa mori? Pentru ce sa iti pierzi dreptul de a sta in acel loc mirific, edenic? Pentru ce sa fie nevoie sa renunti la comuniunea directa cu Creatorul? Pentru un… fruct? Apropo, m-am tot intrebat ce fel de fruct a fost… Marul… e clar, nu apare nicaieri in relatarea biblica…

Tendinta noastra de a ceda tentatiilor a fost observata si studiata nu doar de teologie, ci si de psihologie, care a incercat sa ii gaseasca o explicatie… O intalnim sub denumirea „sindromul fructului oprit”…

Suntem, intr-adevar, extrem de vulnerabili din acest punct de vedere, mai ales ca in zilele noastre „i”-urile sunt multe si diverse, iar „reclama” si stilul de viata promovat cu asiduitate prin orice mijloace (incepand cu filmele, cuvintele cantecelor, reclamele samd) nu ne ajuta cu nimic sa trecem peste aceste inconveniente. Fiecare dintre noi avem un „calcai al lui Ahile”, indiferent daca il recunoastem sau ba. Fiecare avem un „i” la care rezonam, pentru care am fi gata, intr-o secunda de nebunie, sa dam cu piciorul la… aproape orice. Da, este adevarat, daca privesti la rece, dupa ce a trecut toata „furia”, toata nebunia momentului, „i”-ul nostru pare la fel de banal precum cel al stramosilor nostri din Genesa… Caci ce poate fi mai banal decat un… fruct? Si totusi, pentru acel fruct, intr-un moment de slabiciune, ei au fost gata sa renunte inclusiv la nemurire…

Unul din lucrurile pe care le apreciez la Dumnezeu este ca El „e boier”, dupa cum bine spunea regretatul Steinhardt… Daca a reusit El sa indrepte raul imens pe care l-au facut Adam si Eva datorita „i”-ului din viata lor, cu siguranta ca El va tine cont si de imprejurarile care ne-au facut pe noi sa cedam „i”-urilor noastre…

Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre aceste „i”-uri, si despre faptul ca ele au si o „parte buna”, daca se poate spune asa… in sensul ca, odata trecuta „nebunia momentului”, omul isi revine in simtiri si incearca sa dreaga busuiocul… Pocainta de dupa, regretele, si hotararea de a merge mai departe si de a nu mai repeta greseala sunt inegalabile, intr-adevar! Singurul dezavantaj este gustul amar care-ti ramane, dezamagirea fata de propria slabiciune si hotarare!…

Anunțuri

Responses

  1. Citind postul asta…mi-am amintit o discutie purtata recent cu cativa crestini… A fost o idee pe care nu am elucidat-o inca… (ma scuzi daca deviez putin de la ideea „i”urilor si a cuplului primordial).
    Dumnezeu a creat totul perfect (chiar inainte de existenta omului). Ingerii aveau atat liberul arbitru cat si posibilitatea de a-si „imbunatati abilitatile sau valorifica talentele” (zic asta gandindu-ma la Lucifer, care ajunsese mai mare decat ceilalti in anumite domenii, dar nu insist asupra temei). Intrebarea mea…era: Intre ce si ce a avut el (Lucifer) de ales, dat fiind ca nu cunoscuse pana atunci decat binele!? De aici poate deriva o alta intrebare…de nuanta… Caderea lui a fost progresiva? (a plecat de undeva de la o dorinta de imbunatatire a performantelor personale, pana la o stima de sine exagerata si a ajuns la o depreciere a lui Dumnezeu?)… Poate suna alambicat…dar ma gandesc de multe ori… Cum Lucifer a creat CEVA din NIMIC (raul)… 😦

    * Nu stiu daca am reusit sa exprim indeajuns de clar ce am vrut sa transmit, sper sa intelegi „telepatic” (un fel de oboseala imi „incurca neuronii” pe aici si nu ma pot exprima prea clar)

  2. Draga Merylyss,

    Subiectul care te-a preocupat atat de mult nu este chiar nou. Si, din pacate, nu au ajuns la un rezultat nici altii, intrucat este unul care lasa loc muuuuuultor speculatii. Ce cred eu insa este faptul ca Lucifer nu a creat nimic, pentru ca nu poate crea nimic prin natura lui. Daca stam sa ne gandim, raul in sine nu este altceva decat absenta Binelui, nu crezi? Prin urmare, prin alegerea lui, Lucifer nu a creat raul, ci a refuzat Binele…

    Sper ca nu te-am bagat mai rau in ceata.

  3. multumesc pentru raspuns 🙂 nu m-ai bagat in ceata… mai ales ca recent am recitit dialogul dintre elevul crestin care ii demonstra profesorului sau ateu ca raul este de fapt lipsa lui Dumnezeu. (e posibil sa stii despre ce vorbesc, dialogul i-a fost atribuit lui Einstein, dar numai ca sa ii acorde credibilitate. Oricum, e o demonstratie frumoasa, cu un fir logic admirabil, mai ales pentru un copil-asta daca o fi intr-u totul adevarata-). Dar ramane ciudat cum poti sa alegi sa faci raul, cand nu stii ce este (el nu numai ca a refuzat binele, a adus in peisaj notiuni ca „nedreptate” la adresa lui Dumnezeu, si-a formulat logici de persuasiune si pledoarii care-L blamau pe Creator … pentru a atrage adepti)
    Speculatiile nu sunt ceva de dorit, pana la urma nu e „punct de mantuire” raspunsul la respectiva dilema.

  4. Draga Merylyss, eu cred ca in extrem de putine situatii se pune problema de a alege efectiv si in procent de 100% raul. In cele mai multe cazuri tind sa cred ca se petrece exact ce s-a petrecut si in Eden, cand Adam si Eva nu au ales neaparat Raul, ci au ales sa nu faca ceea ce stiau ca este Bine. La fel si in viata de zi cu zi… Nu cred ca oamenii aleg Raul fiind pe deplin constienti de alegerea lor. Cred ca mai degraba aleg sa isi exercite dreptul de a nu face Binele. Da, in esenta, a nu face Binele este egal cu a face Raul, dar cred ca diferenta de nuanta intre cele doua exista si contribuie la o anumita linistire interioara. Chiar daca acea auto-linistire este una falsa per se.

    Cat despre notiunile despre care spui, cum ar fi cea de nedreptate, dupa cum observi chiar din etimonul in sine, tot la lipsa dreptatii ajungi… Cuvantul nedreptate nu desemneaza altceva decat lipsa dreptatii… Da, stiu dialogul acela care i-a fost atribuit lui Einstein, si marturisesc ca mi se pare de bun simt, indiferent cui i-ar apartine de drept.

  5. 🙂 Aproape elucidata problema cu Lucifer… Totusi, daca „a nu face Binele este egal cu a face raul”, poate insemna ca nu exista nicio actiune neutra? (sunt o multime de chestii pe care le face si care n-ar putea fi incadrate nici la rau, dar nici la bine)

    ps. apreciez efortul de a-mi raspunde…
    pps. Intru* nu intr-u…(durerea de cap de aseara m-a impiedicat sa scriu gramatical cu pasiunea obisnuita)
    ppps. Imi plac mult ideile dezbatute si modul in care faci asta si as vrea sa iti cunosc punctul de vedere legat de un subiect, dar pentru asta iti voi scrie un mail (daca se poate, daca ai putina vreme sa raspunzi).

  6. Daca problema este aproape elucidata, inseamna ca noi doi am reusit ce nu au reusit atatea minti luminate timp de secole :-))

    Acum, lasand gluma la o parte, trebuie sa fim constienti ca exista o limita dincolo de care nu mai poti avea certitudini, ci intram pe taramul speculativului. Mie imi place sa cred ca incercam sa speculam cat mai putin cu putinta, insa asta vom vedea „in ziua aceea”, cand „vom cunoaste toate lucrurile”. Pana atunci, putem doar sa punem cap la cap lucrurile pe care le stim, sa tragem linie si sa vedem ce iese…

    Da, din anumite puncte de vedere, intr-adevar, putem spune ca nu exista actiuni neutre. Adica, departe de mine gandul sa afirm ca totul se imparte doar in alb si negru, intrucat sunt primul care afirma ca intre cele doua exista si nenumarate nuante de gri, insa trebuie sa admitem ca, in privinta Binelui absolut, tot ce nu este bine este… rau, nu? Este suficient ca, intr-o omleta, un singur ou din cele sase sau sapte pe care le spargem sa fie stricat, pentru ca intreaga omleta sa nu mai poata fi consumata. Nu inseamna ca este rea toata, dupa cum nu inseamna nici ca este buna toata, dar… nu o poti consuma, nu?

    Vezi, eu unul nu imi pot explica altfel cuvinte precum cele in care Mantuitorul afirma ca „cine nu este cu Mine este impotriva Mea, si cine nu strange cu Mine risipeste”… Ce-i drept insa, exista si domenii in care este de preferat sa nu fii impotriva, chiar daca nu esti nici 100% „pentru”… Dar, in ceea ce priveste Binele absolut, repet, acesta, vorba Mantuitorului, este Unul singur. Tot ce este mai prejos de asta nu este „Bine”.

    Cred ca in asta consta intelepciunea – in lucrurile de viata si de moarte, sa fim cat se poate de fermi si de categorici de partea Binelui. Iar in celelalte, sa vedem bine nuantele de gri, si sa cautam intotdeauna sa le alegem pe cele care sunt cat mai aproape de „alb” cu putinta. Este doar o opinie, te rog sa nu o iei in mod absolut. Cat despre mail, imi poti scrie la „scrisorica at gmail punct com. Inlocuieste doar „at” si „punct” cu simbolurile respective… 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: