Publicat de: Adrian | Septembrie 27, 2007

Din ciclul „sa-l strangi de gat, sau sa-l iei in brate”?

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte.
De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
-Doamna, dar sunt puse invels…
Intr-adevar, erau pe picior gresit…

Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
-Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!

 In loc sa strige la el:”De ce nu mi-ai spus??”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
-Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.

 Acum ea nu mai stia ce sa faca…Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
– Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
– Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield…
 🙂

Nota: Nu e vorba despre piciul meu… dar mi s-a parut prea buna ca sa o tin doar pentru mine… 

Anunțuri

Responses

  1. de fiecare copil ar trebui atasata o camera de luat vederi si un microfon…
    pacat a devenim atat de insipizi, incolori si inodori cand trecem de o anumita varsta, caci mici fiind, suntem mai creativi decat la maturitate….

  2. @truckme – stii ca si eu m-am gandit la varianta atasarii unei camere de luat vederi si a unui microfon? 🙂

    Am gasit insa o varianta mai simpla, desi imi scapa inca foarte multe lucruri… il filmez cat de des pot, in cele mai diverse ipostaze… fara sa fie evenimente deosebite. Pur si simplu, imi iau camera si il filmez… mancand… mergand… jucandu-se… vorbind… colorand…

    Am descoperit ca nu e doar util pentru viitor, cand atat noi, cat si el ne vom uita pe DVD-urile filmate acum, ci e si relaxant… Sa vezi un copil jucandu-se, fara nici un fel de grija sau de preocupari existentiale…

    PS Era cat pe ce sa uit… Bine ai venit! Si sper sa nu fie o vizita singulara.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: