Publicat de: Adrian | Septembrie 28, 2007

Putin inseamna, de fapt, foarte mult…

Mergeam spre serviciu dimineata, pe traseul obisnuit… Fericit ca am gasit un loc de parcare mai aproape de sediul institutiei unde lucrez… ma gandeam cat de putin ii trebuie unui om ca sa fie multumit…

Pe drum, ma opresc, ca de obicei, sa imi iau ziarul gratuit de langa un chiosc cu bilete RATB… Inca un motiv de multumire… ai in dimineata asta am gasit ziare acolo… Il iau si imi continui drumul. Pe o banca, un om prost imbracat, murdar, marcat de viata mizera si de lupta pentru supravietuire, citeste si el acelasi ziar… Il stiu, l-am mai vazut dimineata in zona… Azi pare multumit de el insusi, citeste ziarul cu aerul omului care isi permite sa dea iama la chiscul de ziare si sa isi cumpere ce publicatii pofteste… Chiar, ati sesizat ca, atunci cand iti cumperi un ziar, o revista, mai ales inainte de face un drum lung, ai un alt aer? E un  sentiment special, nu-i asa? Ei bine, acel sentiment parea ca l-ar avea si nenea de pe banca… Fara sa vreau, iar ma gandesc… ce mult inseamna pentru cineva, intr-un moment anume, un lucru… banal… pentru ca ce poate fi mai banal decat un ziar, si inca unul care se distribuie gratuit?

La serviciu, doi colegi, prieteni buni dealtfel, nu-si vorbesc de doua zile… Motivul? Cateva cuvinte spuse de fiecare… Hmmm… Putin inseamna, uneori, foarte mult, nu-i asa?

Ma gandeam la un moment dat ca cineva aflat intr-o functie de conducere poate face mult bine sau mult rau, in functie de toanele de moment… Dar… este oare ok sa reactionezi in functie de toane? Categoric, NU! Ce te faci insa cu faptul ca esti om si, ca om, esti tentat sa reactionezi la stimulii exteriori sau interiori… Putin inseamna, de fapt, enorm in anumite momente, nu-i asa? Un gest mic, si poti face mult rau… O privire, cateva cuvinte… lucruri mici, care inseamna, de fapt, foarte mult… si se pot transforma ulterior in niste colosi care umbresc linistea, armonia, bunastarea, colegialitatea, orice… Iar… culmea, lupta cu tine insuti din perspectiva acelor lucruri „mici” poate capata dimensiuni gigantice… mai ales cand stimulii „mici” continua, se incapataneaza sa te tachineze sau, pur si simplu, sa fie prezenti…

Hmmm… liberul arbitru… Grea misiune avem… sa ne descurcam noi insine cu viata… cu situatiile din ea… cu lucrurile „mici”, cu acel „putin care inseamna, de fapt, foarte mult”…

Eu sunt hotarat! Voi lupta, indiferent de cat de greu imi va fi! Voi trage aer in piept ori de cate ori „putinul” nu-mi va da pace… si nu-i voi ingadui sa insemne, in viata mea, mai mult decat depinde de mine… Se spune ca „buturuga mica rastoarna carul mare”, si ma indoiesc ca ar exista cineva care sa nu fi experimentat in viata lui chestia asta… Dar… cred ca exista un mare DAR!… Lucrul acesta se intampla doar in cazul in care carul se intalneste cu buturuga… fie din neatentia celui care-l mana, fie din nepasarea lui, sau din minimalizarea efectelor coliziunii cu acel lucru „mic”…

Doamne, te rog sa imi dai mereu intelepciunea, sau smerenia, atunci cand e cazul, sa biruiesc „lucrurile mici” din viata mea, pentru ca izbanzile sa fie intr-adevar mari! Iti multumesc anticipat, Sefu’ (ce-mi place sa-ti spun asa… stiu ca nu Te superi… si ca ma ajuti sa ma si comport ca atare…)!

Anunțuri

Responses

  1. ” fericit ca am gasit un loc de parcare mai aproape”….. si zici ca putin inseamna mult…hmmmm
    Uite cum e foarte putin ca sa faca diferenta enorma :)….
    4 real… ” a ajuns devreme la servici, parcajul era aproape gol si a parcat foarte departe… Mirat il intreb” de ce faci asta? cand sunt locuri langa usa institutiei’??/
    ” Avem inca destul timp sa facem cativa pasi pe jos, si precis or sa fie cei cu ‘ sufletul la gura, care au trebuit sa-si lase copiii la gradinita”…. deci noi alegem locul de parcare de mai departe…..”
    Ce zici de asa gandire???
    no offense
    cy J.

  2. Cy J., eu faceam parte, in dimineata cu pricina, din categoria celor „cu sufletul la gura, care au trebuit sa-si lase copiii la gradinita”, fericit, intr-adevar, ca am gasit un loc mai aproape, si multumitor fata de cei care gandesc ca tine (daca or mai exista specimene de felul acesta si prin Bucuresti… 🙂 ).
    De obicei, eu merg aproape 10 minute pe jos de la locul de parcare pana la serviciu, tocmai pentru ca stiu ca in fata institutiei locurile de parcare sunt limitate… Da, as putea sa „ingros obrazul” si sa parchez acolo, mai ales ca, de regula, ajung mai devreme decat ceilalti… Dar care e rostul cand pot sa parchez la o statie de autobuz distanta si sa mai merg putin pe jos? Oricum, atunci cand sunt in intarziere si gasesc un loc mai aproape, sunt intru totul de acord, le sunt recunoscator celor care „pastreaza” locul de parcare liber… Desi… sincer vorbind, daca intarzii… a fost singura exceptie in care am gasit un loc de parcare… mai aproape… la doar 5 minute distanta (nu in fata institutiei…). In rest, mi s-a intamplat sa merg si 15-17 min…

  3. excellent…inseamna ca mai exista OAMENI si in RO !
    J.

  4. Exista OAMENI pretutindeni… Noi suntem prea preocupati pentru a-i observa… De ce ar face exceptie Romania?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: