Publicat de: Adrian | Octombrie 9, 2007

Impresii dupa prima sedinta cu parintii

Prima mea sedinta cu parintii… si am intarziat… Normal, de vina e tot traficul infernal din Bucuresti… De parca nu as sti ca, la orele acelea, imi ia o ora sa ajung din centru pana in cartierul unde locuiesc, asta in conditiile in care, dimineata, ajung in 17-20 de minute…

Cu un buchet de flori in „dinti” si cu mult entuziasm, dar si cu stanjeneala parintelui care trebuie sa intre intr-o sala unde stie ca toti ochii se vor atinti asupra lui, fiind ultimul intrat („cine-a venit?” „cine-o fi asta?” „mama, are flori… eu am uitat sa cumpar…” – uite in sfarsit un capitol la care am stat putin mai bine decat altii… 🙂 ), m-am incumetat si am facut pasul… Sedinta incepuse deja, bine-nteles…

Am intrat in sala care, in conditii normale, dimineata de dimineata, plina cu pitici urland ca vor acasa, mi se paruse mare… Acum, parca s-a micsorat dintr-o data… Senzatia s-a amplificat cand m-am asezat pe un scaunel care mi-a adus instant genunchii mult mai aproape de gura decat ii stiam in mod normal, pe scaune normale… Mirosul „de dupa serviciu” al celor douazeci de parinti era amestecat cu cel de dupa ciorba, tocana si somn al picilor ciufuliti, care se cuibareau fericiti in bratele celor veniti sa-i salveze de corvoada numita „Gradinita”… doar pentru o zi, e drept… dar tot e ceva…

Un motiv sa ma simt neconfortabil… Eram singurul barbat imbracat la patru ace… din cei trei tatici prezenti… Mi-am mai revenit putin vazand ca si in „tabara mamicilor” era cineva care facuse aceeasi „greseala”… Deh, nu eram singur… 🙂

Subiecte de interes… Nici unul… Adica… Ma rog… 10 ron fondul clasei, 18 ron trei manuale dupa care vor invata prichindeii… comitetul de parinti… Cestiuni care merita trecute la rubrica „Neplacut, dar musai…” In sfarsit, ceva care ne-a facut pe toti sa ciulim urechile: „incepand de luni, parintii si bunicii nu mai au voie sa intre in clasa… ii lasa pe copii la usa, sa intre singuri… A, si usa din spatele clasei, aceea din sticla, va avea lipita pe ea folie de staniol… Ca sa nu mai stati pe aici cu orele…”

Am asteptat sa se termine nebunia cu semnatul procesului verbal de sedinta, cu plata fondului clasei si a manualelor, ca sa o abordez si eu pe educatoare… sa imi spuna noutatile legate de piciul meu… ca doar asta ma interesa…

Noutati… nu prea au fost… Sau, ma rog, nu prea multe… „Aaaaa, e foarte istetel, are niste idei si un vocabular de copil de 5 ani… Doar ca nu prea mananca!… Adica… nu mananca mai deloc… Si… a cam tusit in ultimul timp…” Norocul meu ca intervine o alta mamica: „Dar si altii tusesc… Am vazut un copil pe care-l aducea mamica lui tusind rau, si avea la ea si antibiotic… ”  Normal, m-am simtit revoltat, stiind ca eu l-am tinut acasa pe al meu aproape doua saptamani, pana nu a mai tusit…

Faza zilei a fost insa o isprava a Juniorului…

Doamna „Uodica”: „Ii place sa intervina in discutii, sa fie in centrul atentiei… Eram cu doamna asistenta si vorbeam diverse, cand intervine si el: <<Sunt foooaaarte bolnav, si o sa piec acasa!>>”

E clar, omul s-a prins care e cheia „statului acasa”…  Pazea, parinti!… 🙂

Anunțuri

Responses

  1. Am cel mai dulce si scump nepotel..:)

  2. Mi-a plăcut comentariul. Trebuie să recunosc că după stil aş fi recunoscut o doamnă. Din partea unui tătic este însă colosal. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: