Publicat de: Adrian | Noiembrie 5, 2007

Iar despre fostii clerici securisti?

Am tacut o lunga perioada de timp in privinta subiectului delicat al fostilor colaboratori ai Securitatii. Am tacut chiar si atunci cand cartea lui Daniel Mitrofan (un tip extraordinar, dealtfel), „Pigmei si uriasi” a starnit vii controverse… Normal, intrebarea fireasca este „de ce am tacut?” Sau, daca tot am ales sa tac, de ce aleg tocmai acum sa imi exprim punctul de vedere?

Normal, sunt o serie de motive… Unul dintre ele este acela ca, fiind vorba despre personaje pe care le-am cunoscut (doua dintre ele apar in cartea lui Mitrofan), personaje care au avut un rol (mai mult sau mai putin contestat de anumiti internauti, oameni de presa, credinciosi autodeclarati „autentici”), le-am cunoscut o anumita latura pe care altii probabil ca nu au avut cum sa o cunoasca…

Apoi, trebuie sa recunosc ca imaginea lor de oameni sfinti, oameni care predicau in biserici impotriva pacatului, a compromisului, de oameni care au avut un cuvant de spus chiar si in acele vremuri tulburi, oameni care au facut ceva pentru comunitate (ce anume, ramane sa demonstreze doar istoria, timpul si, pentru ca sunt crestin, mai alatur aici un factor – ne va descoperi Dumnezeu „in vremea aceea”…) – ei bine, acea imagine cu care tindeam sa ma identific in vremea copilariei mele (fizice, dar si spirituale), a fost oarecum zdruncinata…

Nu stiam ce sa mai cred… Daca oamenii care vorbeau impotriva lor o faceau cu atata indarjire, cu atata frustrare, trebuie sa aiba un motiv, nu? Poate ca da, poate ca nu…

Am ajuns sa imi suspectez si actualul pastor ca ar fi colaborat cu Securitatea… si mi-am dat seama ca aceasta paranoia imi rapea pacea interioara, bucuria si linistea dupa care tanjeam si pe care cautam sa mi le imbogatesc si cu ajutorul unor practici crestine multimilenare – comuniunea cu ceilalti credinciosi, mersul al biserica, partasia…

Talpos, Bunaciu, Ton… Ma rog, pe ultimul nu l-am cunoscut personal… dar Talpos si Bunaciu… colaboratori? Vasile Talpos mi-a fost decan in timpul studiilor de Teologie – Filologie la Facultatea de Teologie Baptista din Universitatea Bucuresti, mi-a fost pastor, m-a botezat, m-a cununat… E drept ca merg de atatia ani in alta biserica, dar unul din motive a fost faptul ca era mai aproape de casa si, la vremea aceea, regasisem in biserica in care merg o serie de initiative si o briza tanara pe care nu mi le-as fi putut imagina cu ceva vreme inainte…

L-am respectat in mod deosebit pe Vasile Talpos inca din momentul in care l-am intalnit… L-am respectat chiar si in ciuda faptului ca, la examene (si fostii studenti stiu despre ce vorbesc), era mult mai pretentios decat toti profesorii, in ciuda metodelor didactice contestate de atatia, l-am respectat chiar si atunci cand, la un an dupa ce am cunoscut-o pe cea care avea sa imi devina sotie, m-a chemat si m-a mustrat pentru faptul ca o tineam de mana pe strada… L-am respectat atunci pentru ca mi-a ascultat argumentele, s-a convins ca am intentii serioase si m-a lasat in pace, chiar daca mi-a atras atentia, parinteste, la sfarsit, sa am grija cum ma port, pentru ca granita dintre bine si rau este foarte subtire…

Pe Ioan Bunaciu am ajuns sa il iubesc in timpul studentiei, cand am descoperit o latura a lui care m-a lasat fara cuvinte… A fost unul dintre primii mei profesori pe care i-am vazut plangand, cu o sinceritate si o deschidere cum rar am intalnit si care ne-a surprins pe toti cei care ne aflam in sala la momentul respectiv… Totul a pornit de la o intrebare malitioasa a unui student, la un curs de consiliere, legata de problema suicidului: „Unde ajunge un sinucigas?” Toti, fara exceptie, ne asteptam la un raspuns radical, ceva de genul „in fundul iadului…” Bunelu’ insa (asa ii spuneam in anii studentiei, intre noi, colegii, evident… nu la cursuri… 🙂 ) a stat cateva momente pe ganduri, si a avut o abordare neasteptata. Cu o sinceritate dezarmanta, ne-a spus ca au fost vremuri in care el era foarte radical in privinta aceasta… Pana cand necazul i-a lovit o cunostinta apropiata… Mama sinucigasului, cu inima sfasita de durere, l-a intrebat daca copilul ei ajunge in iad… „Cum puteam sa-i spun DA, din moment ce eu unul nu puteam sti cu certitudine lucrul acesta? Tu chiar crezi ca, daca gestul a fost facut intr-un moment de nebunie (pentru ca un om lucid cu greu poate lua o decizie atat de radicala…), Dumnezeu nu stie asta? Eu unul nu stiu… dar El (si la faza asta avea lacrimi in ochi, si erau lacrimi de o sinceritate extrem de emotionanta), care stie totul, sunt convins ca ia in considerare toate lucrurile inainte de a emite judecati!” Si sunt multe astfel de exemple…

Am o multime de amintiri placute despre momentele in care noi, studentii, il provocam pe Bunelu’ sa ne povesteasca despre vremurile comuniste, despre dificultatile de atunci si despre „manevrele” facute de unii si altii pentru a putea aduce in biserici invitati din strainatate care sa ii incurajeze pe credinciosi, pentru a-si zugravi sau extinde bisericile s.a.m.d. Da, este drept, unele dintre metode ar fi discutabile azi, cand toate sunt clare din multe puncte de vedere, cand esti liber sa zici ce vrei (aproximativ) si sa faci ce vrei, dar atunci gandeai altfel…

Imi aduc aminte ca eu insumi, in perioada in care eram „soim al patriei”, la gradinita, eram atat de indoctrinat de filosofia politica a vremii, incat odata am reusit sa ii sperii extrem de tare chiar si pe parintii mei (care, fie vorba intre noi, nu erau chiar usor de speriat, pentru faptul ca aveau optiunile religioase pe care le aveau, pentru ca, pe deasupra, mai aveau si rude in strainatate… Mama a fost chiar data afara de la Comertul Exterior pentru acest motiv…). Era intr-o seara, la Telejurnal, unul din omniprezentele discursuri tovarasesti, prin care eram instiintati de multiplele realizari ale planului cincinal, ale ridicarii nivelului de trai… si alte aberatii de genul acesta… La un moment dat, mama a zis un „da, da…” care trada deopotriva lehamitea si neincrederea, la care eu, un bot cu ochi de numai 5 ani, am sarit ca ars si i-am zis „de ce, mama, zici „aha”, pentru ca e tovarasul Ceausescu, care ne iubeste…” Mama a amutit, si uite asa parintii mei si-au dat seama atunci ca trebuie sa fie extrem de atenti la ceea ce vorbesc…

Acestea au fost vremurile in care unii au fost nevoiti nu doar sa supravietuiasca, ci chiar sa contribuie la dezvoltarea si diversificarea Bisericii…

Revenind la cei doi oameni pe care ii consideram odinioara titani ai credintei, am descoperit, atunci si acum, ca erau… OAMENI, la fel ca si mine… Oameni care fac greseli, dar oameni care se straduiesc sa imprime in altii un spirit autocritic cu ei insisi, o disciplina (si, nene, trebuia sa fii extrem de disciplinat daca voiai note mari la examenele cu Talpos si Bunaciu, pentru ca amandoi iti cereau sa petreci multe ore pentru a memora pasaje intregi, pentru ca acolo nu tinea figura cu „citesc o data, imi fac o idee, si apoi vad eu cum ii aburesc”…). Am ajuns sa vad in amandoi o latura sensibila, pe care putini au ajuns sa o cunoasca (eu doar am „zarit” o particica”)… si acum… aflu ca au fost colaboratori…

Multa vreme am stat si m-am gandit ce as spune daca ar fi adevarat… Apoi… bomba cu pagini fotocopiate, cu nume conspirative… Mi-a fost teama, am refuzat sa ma gandesc la implicatii, am refuzat sa rationez problema…

Acum insa, am un raspuns… II IUBESC! Da, ii iubesc, si, mai mult, spre indignarea oponentilor lor, II RESPECT!

Va place sau nu, lor le datorez enorm! Va place sau nu, colaborator sau nu, in biserica lui Vasile Talpos, aka „Profesorul” sau… cum vreti voi, acolo un golan de cartier a devenit crestin… Si ala am fost eu! Iar transformarea a fost atat de mare, incat colegii si prietenii mei nu m-au crezut, ci au gandit in sinea lor ca glumesc… Cu unul dintre fostii mei amici, un rocker inrait, de care nu am mai stiut nimic din momentul in care am fost impreuna sa-l batem pe colegul surorii lui (ale tineretii valuri, deh…), m-am intalnit in aceeasi biserica a lui Vasile Talpos… Si… mare ne-a fost mirarea amandurora…

Ei, si poate ca multi din cei nominalizati, sunt astazi aratati cu degetul de multi din „vitejii de dupa razboi”… Eu nu uit insa faptul ca, in acele vremuri tulburi, ba chiar si dupa aceea, au luptat pentru fratietate. Nu comentez modul in care au facut-o, pentru ca nu il cunosc, si, sincer vorbind, nici nu vreau sa il cunosc… Tot ce stiu este ca acei „colaboratori” au infiintat o facultate de teologie baptista in cadrul celei mai prestigioase universitati din Romania (si inca o facultate de Stat!), au contribuit mult si la bunul mers al Universitatii Emanuel, dar si al institutelor si facultatilor de teologie ale celorlalte culte (neo)protestante  – haideti sa fim realisti, seriosi, cate dintre acestea nu si-au luat acreditarile pe baza diplomelor si ale cunostintelor fostilor „colaboratori”? Cati studenti nu si-au luat licentele in teologie prin Universitatea din Busuresti sau prin Institutul de Teologie Baptista de grad Universitar din Bucuresti, al carui rector este Vasile Talpos, si unde profeseaza si Ioan Bunaciu? Si, daca nu ar fi fost ei, cu diplomele lor, cu doctoratele lor, cate dintre aceste realizari ar mai fi fost posibile? Chiar si la ora actuala, singura facultate de teologie (neo)protestanta care ofera posibilitatea de a urma un doctorat in teologie este aceeasi Facultate de Teologie Baptista, si singurul calificat sa conduca lucrari de doctorat de la noi este acelasi blamat Vasile Talpos… Sa nu uitam ca datorita lui si a profesorilor „colaboratori” si-au luat titlurile de doctori in teologie o multime de lideri evanghelici si chiar lideri de culte…

A, si sa nu il uit pe Iosif Ton si pe Vasile Talos (ultimul, nenominalizat pe vreo lista, dar luat in tarbaca de multe personaje cu pretentii de crestini adevarati, infailibili), carora li se datoreaza, printre altele, infiintarea postului de radio Vocea Evangheliei, care emite de aproximativ un deceniu in spatiul mioritic…

Fratii mei dragi si… oricine ati fi voi… Lasati-ma in pace cu mizeriile si „dezvaluirile” voastre… Pur si simplu, nu mai vreau sa stiu nimic despre acesti oameni… Faceti-le publice in alte spatii, ca eu unul sunt satul… Privesc la oamenii care, ca si mine, s-au intors la Dumnezeu si au inceput o viata noua, au capatat o educatie crestina datorita celor pe care voi ii numiti „pigmei”, „tradatori”, colaboratori”, „securisti”… Privesc la ceea ce au lasat ei in urma, la realizarile pe care le-au facut – indraznesc sa spun, cu toata responsabilitatea – cu ajutorul lui Dumnezeu…

… si privesc la cei care ii acuza, si la ce lasa ei in urma… (mi-e greu sa vad prea multe, din cauza noroiului… 😦  ) Ce au facut ei, concret, pentru Biserica, pentru fratietate? Aaaa… va rog, nu-mi serviti texte de genul „eu nu ma laud… cu nimic altceva decat cu harul”… Cu tot respectul, suntem oameni seriosi, si am pretentii de la voi… Veniti cu lucruri serioase, cu niste lucruri macar la fel de insemnate precum cele pe care le-am enumerat…

Sincer vorbind, mie unul nu mi-e foarte clar cine sunt pigmeii, si cine sunt uriasii… Asta e… E o tara libera si democrata… M-am saturat de banuieli, m-am saturat de noroi si de acuzatii. Daca a fost adevarat ceea ce se spune, doar bunul nostru Dumnezeu cunoaste contextul adevarat si presiunile extraordinare la care au fost supusiin vremurile acelea… Eu una stiu… Oamenii acestia, in perioada in care i-am cunoscut si in putinele aspecte pe care le-am putut observa, au lucrat cu multa daruire si au facut enorm, daca nu pentru Biserica, atunci macar pentru mine… sau pentru altii ca mine… Iar asta… cred ca este suficient pentru a-i aprecia, pentru a-i iubi si chiar pentru a-i respecta!

Cat despre judecat… Eu am citit ca asta este treaba lui Dumnezeu… desi… a fost o vreme in care am crezut ca este si treaba mea…

Anunțuri

Responses

  1. […] Din nou despre colaborarea cu securitatea… November 6th, 2007 Emanuel Adrian Sârbu scrie, dintr-o altă perspectivă (nu o comentez acum) despre colaborarea unor păstori cu […]

  2. draga Emanuel,
    ti-am scris un raspuns pe blogul meu.

    ESte doar o alta pozitie,
    respect pozitia ta, apreciez discursul tau foarte sincer, apreciez acest post foarte bine scris, dar incearca sa vezi si dintr-o alta perspectiva,
    eu am trecut altfel pe acolo.

    numai bine
    mc

  3. Kiar sa stiii ka ma intrebam de ke ai takut? Si nu numai eu, milioane de oameni.

  4. […] in acre a colaborat cu securitatea si pe cand parea ac lucrurile s-au mai linistit …..  Aici si aici puteti gasi noi “valuri”. Important e sa avem grija cum navigam, sa nu ne […]

  5. Draga Adi,
    Cu tot respectul pe care ti-l port, trebuie sa-ti spun (tu te numesti un idealist) ca inca esti copil (ceea ce nu e rau). Eu am fost intercat. Scriptura ne invata sa fim realisti si aceasta realitate este in Cuvantul revelat.
    Si eu i-am iubit si unii inca imi mai sunt dragi, dar aceasta nu ma impiedica sa-i evaluez prin prisma etalonului lui Dumnezeu. Raul in lume este nespus de viclean. Scriptura spune ca unii vor fi imbracati in ingeri de lumina iar altii, pacalindu-se toata viata, vor fi foarte mirati la judecata cea mare, caci au facut multe minuni REALE, au predicat Cuvantu etc., cand vor auzi ca numele lor este total necunoscut lui Dumnezeu. Mie, personal, mi-a venit sa plang pe copertile dosarelor eroilor mei baptisti, caci n-a mai ramas nici unul in picioare, decat cu o singura exceptie. De atunci inteleg mult mai bine versetul din Biblie „Blestemat este omul care se increde in om”.
    Tu, daca ii iubesti cu adevarat pe acesti oameni, ar trebui sa fii cel dintai care sa ceara Consiliului Uniunii Baptiste sa-i disciplineze pentru ca sufletul lor sa aiba o sansa de pocainta reala. Dragostea adevarata a unui tata pedepseste copilul spre indreptare (cu toate ca aceasta ii produce multa durere si nici o placere). Cuvantul lui Dumnezeu este mai presus de sentimentele noastre si de schiloadele noastre judecati. Prin prisma Lui trebuie sa evaluam noi toate lucrurile si doar in El sa ne ancoram sufletele. Si eu am fost influentat in viata mea spirituala de unii care i-au tradat si vandut pe frati. Dumnezeu a lucrat si va lucra prin ce instrumente vrea El. Daca citesti Scriptura si Iuda a fost printre cei care au scos draci si au propovaduit Imparatia lui Dumnezeu, si prin imparatul Saul Dumnezeu a dat mari izbaviri poporului Israel chiar dupa momentul in care a fost lepadat. Nu evalua un om si relatia sa cu Dumnezeu si cu Biserica prin prisma realizarilor pe planul lumii acesteia. Solomon i-a intrecut pe toti dar a fost departe de Dumnezeu, devenise idolatru si neascultator de Dumnezeul parintilor sai.
    Tu poti spune orice, dar le spui in mare necunostinta de cauza si probabil ca nu te-ai gandit niciodata profund la implicatiile care le-au avut in viata credinciosilor actiunile eroilor tai. Nici nu stii cate suflete schimonosite au generat dascalii colaborationisti. Te las in mana buna a lui Dumnezeu si El sa iti dea taria si intelepciunea sa mergi mai departe pe calea Sa in parametrii Sai, in Dragostea si Adevarul Sau.
    Cu stima,
    Daniel Mitrofan

  6. Despre judecata, Emanuel,

    Scriptura ne indeamna sa ne scoatem birna din ochi, ca sa PUTEM scoate paiul din ochiul aproapelui, nu ca sa il lasi pe apropele cu paiul in ochi pentru ca si tu ai birna,

    La Cina ne indemna sa ne cercetam si apoi sa LUAM nu sa nu luam, cum se practica la noi.

    Despre judecata frateasca vei citi in Scripturi.

    Unde este si unde nu este legitima.

    Parerea mea este ca te-ai pripit in a oferi solutii sentimentale, nu biblice, idealiste, cum spui, nu realiste, vorba lui Daniel.

    Mai gindeste-te!
    Eu m-am gindit aproape 20 de ani! (cam atit este de cind am aflat prima oara despre tata)

    spor!

  7. Lui Daniel Mitrofan

    Daniel, te apreciez foarte mult, atat ca om, cat si ca autor. Am apreciat curajul tau si originalitatea atunci cand a aparut cartea Pigmei si uriasi. Sincer, cred ca isi are locul si rolul ei. Imi spui ca nu stiu multe lucruri. Poate ca ai dreptate. De fiecare data cand am citit despre ororile Sistemului (iata, grupez Raul sub acest nume generic…) nu am putut ramane indiferent. Mi-as pierde calitatea de OM…
    Cred ca ai observat si tu, si altii ca pe blogul meu gasesti foarte putine articole de genul acestuia. Motivul este ca sutn altii care scriu destul… Daca am scris acum, am facut-o intr-un context in care am ajuns sa fiu supra-saturat de reactii radicale… Da, este bine sa fie unii care sa demaste lucrurile rele… Este ideal sa avem in Biserica pocainta si iertare… Dar cred ca este vital ca judecatile noastre sa fie drepte. Iar atunci cand spun „drepte”, ma refer la faptul ca, dincolo de ranile si frustrarile noastre, nu trebuie sa uitam de rolul si de contributiile celor pe care, cred eu, am ajuns sa ii blamam pentru greseli, dar nu le recunoastem meritele… Vreau sa trag un semnal de alarma, si atat. Poate ca au facut rau. Este condamnabil, nu pot contesta asta. Nu stiu insa in ce context au luat deciziile pe care le-au luat, si care sunt presiunile la care au fost supusi. Stiu insa ca exista si multe lucruri bune pe care le-au lasat in urma, si pe acelea nu mi-as dori in nici un caz sa le dam uitarii. In rest, fiecare cu convingerile, cu actiunile si cu sentimentele lui. Daca am fi gandit sau daca am fi actionat toti la fel, ar fi fost totul extrem de monoton si de tern, nu-i asa?

  8. Lui Marius Cruceru

    Marius, multumesc mult pentru aprecieri si pentru criticile pe care eu unul le-am considerat constructive. Ai tot respectul meu pentru ceea ce faci, inclusiv in problema de care mentionai pe blogul tau (referitoare la tatal tau). Asa cum i-am scris si lui Daniel Mitrofan, cred ca fiecare opinie si actiune isi are importanta ei in bunul mers al lucrurilor. Si ma bazez pe acel „este de folos sa fie si partide intre voi, pentru ca Adevarul sa iasa la iveala”, atunci cand afirm ceea ce afirm.
    Demersul meu s-a dorit a fi unul care sa contrabalanseze putin situatia. In contextul in care toti vor „capul lui Motoc”, aka Talpos& co, putem ajunge atat de orbiti de acest scop (pentru ca observ ca a devenit, cel putin pentru unii, un scop in sine) incat sa ajungem sa negam niste lucruri, niste realizari. Nu vreau si nu mi se pare corect ca un om sa fie judecat doar pe baza unor greseli (de lunga sau de scurta durata). Cred ca oricine are dreptul de a fi privit de ceilalti (nu zic „judecat”, nu-mi place termenul) pe baza intregului, a tuturor actiunilor lui. Nu vreau ca pentru anumite motive sa ajungem sa negam valoarea actiunilor unor oameni care au facut atat de multe pentru Cult (ah, iata inca un stereotip verbal, dar nu am de ales…), si care lasa efectiv ceva in urma… O sa-mi spui ca scopul nu scuza mijloacele… si ai dreptate… Eu unul, pentru mine insumi, nu pentru altii, am preferat sa iert. Sa iert si sa privesc la partea buna pe care au lasat-o in urma.

    Cat despre corectii, am si eu o obiectie. Momentan 🙂

    Spui ca baptistii nu au clerici. De acord, in sensul strict al cuvantului. Stii bine insa la cine m-am referit. Mai mult, as indrazni sa intreb daca nu cumva ne imbatam cu apa rece cand spunem ca nu avem clerici, din moment ce noi insine marturisim preotia universala, dar sunt asa-zisele acte sacramentale pe care doar pastorii, prezbiterii, diaconii &co le fac in biserica – si ma refer aici la botezuri, nunti, Cina Domnului etc.

    Sunt sigur ca va trebui sa revin… Asa ca… I’ll be back, bro! 🙂

  9. Nu suntem primii care traim intr-un context tulbure. Iata ce scrie apostolul Pavel in Filipeni 1: 15-18:
    Unii, este adevarat, propovaduiesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta; dar altii din bunavointa. Acestia din urma lucreaza din dragoste, ca unii care stiu ca eu sunt insarcinat cu apararea Evangheliei;
    cei dintai, din duh de cearta vestesc pe Hristos nu cu gand curat, ci ca sa mai adauge un necaz la lanturile mele.
    Ce ne pasa? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura.”

    Sunt sigur ca fiecare reactionam altfel si la acest text al lui Pavel. El mai scrie si ca lucrarea fiecaruia va fi trecuta prin foc …

    Pavel n-a fost nici idealist si nici pesimist, ci doar realist. Noi tindem sa fim ingaduitori cu cei care ne sunt simpatici si neinduplecati cu cei cu care avem conflicte.

    Desvaluirile dosarelor au daramat multe statui. Dezvaluirile de la judecata vor darama si mai multe. Intr-un fel „judecata lui Dumnezeu a inceput cu casa lui Dumnezeu si daca cel neprihanit scapa cu greu, ce se va face cu cel nelegiuit?”

    Eu cred ca „dezvaluirile” de acum sunt ocazii de har pentru unii care au sansa sa se pocaiasca inainte de marea judecata. Ar fi mare pacat sa nu le foloseasca.

    Iar cel care crede ca sta in picioare, sa bage bine de seama sa nu cada si el …

    • Din pacate acesti oameni au lasat o mare intrebare in urma. O intrebare referitoare la credibilitatea si integritatea lor. Ce credibiliate au ei in acest caz? Cine imi da mie siguranta ca in cazul reinstaurarii unui regim asemanator cu cel ceausist nu vor face la fel. De ce au ascuns atata timp aceste lucruri?

      Uitati-va in alte sfere ale spatiului public….daca esti prins cu mata in sac pur si simplu iti dai demisia. Intr-o companie daca esti prins ca urmaresti interesele concurentei iti dai demisia. E vorba de onoare….
      NU este treaba mea sa-i judec insa o parere trebuie sa am.

      Biblia spune sa ma uit la inaintasi si la felul lor de vietuire. Intrebarea mea este…am la ce sa ma uit?

  10. Din fericire, d-le @addsalu, Dumnezeu nu este un Dumnezeu al compromisului. Si nici nu este cineva pe care-L poti cumpara cu „realizari”. Poate reusiti sa inchideti gura la altii dar cu Dumnezeu nu tine figura.

    „Nimic intinat nu va intra in Imparatia Cerurilor”.

  11. Pentru dl/ dna funlw65. Imi aduc aminte, citind comentariul Dvs, de un episod biblic. O femeie „prinsa chiar cand savarsea adulterul” a fost adusa inaintea Invatatorului… Oamenii voiau sa o lapideze… Dar replica Lui a fost singura pe care as putea sa o dau si eu, mai ales dupa un citat precum cel cu care v-ati incheiat pledoaria: „Cine este fara de pacat, sa arunce primul cu piatra”…

    Apropo, nu mi-am propus sa ii inchid gura lui Dumnezeu… Cat despre „un Dumnezeu al compromisului”… nu pot sa zic decat „Doamne fereste-ne de a fi judecati fiecare dupa dreptate!” Nu as fi intreg la minte daca nu mi-as dori ca, in ziua Judecatii, nu Dreptatea, ci Harul si indurarea lui cea foarte mare, aratata noua prin Christos, sa fie cele care vor prima… Pentru ca altfel, asa cum spuneti, „nimic intinat nu va intra in imparatia Cerurilor”. Si asta, cu tot respectul, daca nu ar fi fost harul si indurarea lui Christos, ne-ar fi inclus si pe noi…
    Inca ceva, inainte de a incheia… Harul si indurarea lui Christos au fost valabile si aratate si talharilor, vamesilor si prostituatelor… pentru ca, printr-un ciudat paradox, „nu cei sanatosi au nevoie de doftor, ci cei bolnavi”.

  12. Replica dv. nu este la obiect, oricum, doar unul din talhari a primit indurare. Oare care si de ce?

    Toata stima pentru cei care au venit inaintea Domnului si copiilor Lui si au recunoscut cine au fost, cu mult inainte de amenintarea cu dezvaluirea de catre autoritati. Dar sa nu se mire ca nu vor fi imediat „repusi in drepturi”, Dureaza mult timp pana recastigi din nou increderea celor din jur (cu forta in nici un caz nu e posibil).

    Mantuirea este pentru toti, asta e general valabil. Aveti dreptate. Chiar si atunci cand este vorba de lupii din mijlocul oilor. Insa cei care au darul de la Dumnezeu de a vedea lupii, au o datorie in plus fata de celelalte oi.

    Indiferent de sentimentele si dorintele noastre judecata lui Dumnezeu se va face cu dreptate. Imparabil!

    Si asta trebuia stiut si de catre cei care au tradat, au trecut in tabara cealalalta. Una e sa cazi de la credinta si sa te intorci sau nu, alta e sa incepi sa vinzi pe copiii lui Dumnezeu si sa ramai in continuare in mijlocul lor, propovaduind si jucand rolul de copil al lui Dumnezeu. S-au atins de lumina ochilor Lui. In mod constient. Normal, au incontinuare ocazia (cat sunt in viata) sa vina la picioarele Donului, sa ceara iertare lui si copiilor lui pe care i-au mintit (nu doar fata de cei pe care i-au parat).

    Lasati copiilor lui Dumnezeu dreptul de a fi suparati. Iar ceilalti, au inca timp sa se pocaiasca in liniste, smerenie si ascultare fata de Domnul. Pusi deoparte de frati daca ei nu au bunul simt (si asta dovedeste ceva) sa o faca.

    Sunt un el, nu o ea.

  13. Frate Sarbu,
    Faceti confuzii nepermise cind este vorba de administrarea corecta a Harului si Cuvintului lui Dumnezeu.
    Dvs. confundati planuri diferite: una este tratamentul si iertarea de care beneficiaza cei nelegiuti pt. vreamea lor de nestiinta, si alta este tratamentul biblic pentru mladitele care nu aduc roada in Trupul Sau. Vierul-Dumnezeu le curata, ba chiar le si taie! Vezi IOAN 15.
    In cazul Pastorilor si Liderilor religiosi de culte crestine care au pactizat constient cu Diavolul, satisfacindu-i voia in schimbul unor foloase materiale, 30 de arginti, disciplinarea nu se face ca in cazul femeii pacatoase. Ci conform altei parabole a Mantitorului, din MATEI, din „Pilda Ispravnicului Necredincios” care si-a abandonat slujirea, credinciosia si integritatea, ba chiar si-a batut tovarasii sai de slujba. Ati citit, cumva, si acea parte a Noului Testament ?

  14. funlw65, imi cer scuze pentru ca te-am considerat „o ea”. Acesta este unul din dezavantajele unui „nick” – faptul ca nu stii exact cui te adresezi. O sa incerc sa iti raspund punctual. Nu stiu care dintre talhari a primit indurare. Nu se precizeaza nici un nume. Stii ce m-a surprins cel mai mult la intamplarea cu pricina? Faptul ca el a fost iertat desi nu le-a cerut iertare celor pe care i-a talharit, ca nu i-a despagubit in nici un fel, asa cum cereau preceptele vetero-testamentare… Pur si simplu, a recunoscut intr-o discutie cu Mantuitorul rastignit faptul ca este just ceea ce i se intampla, ca e vinovat… Nu si-a cerut iertare, asa cum intelegem noi azi… Dar atitudinea lui trada setea de a fi iertat… Si a apelat doar la Singurul care-l putea ierta.
    De acord cu distinctia intre a fi iertat si a recastiga increderea celor din jur. Dealtfel, daca vei citi atat articolele pe care le-am scris, cat si replicile la mesajele venite (indeosebi pe cele date lui Marius Cruceru), vei vedea ca eu insumi am facut distinctia asta.
    De acord si cu faptul ca judecata lui Dumnezeu se va face cu dreptate, si ca va fi imparabila.

    In privinta afirmatiei Dvs – „Lasati copiilor lui Dumnezeu dreptul de a fi suparati”… iar nu ati fost atent… Am scris deja faptul ca eu unul consider ca in Biserica fiecare individ – atat cei care decid sa scoata la lumina „tradarile”, pacatele unora sau ale altora, cat si cei care decid sa ierte si sa indemne la iertare – isi au rolul lor. Nu se exclud unii pe ceilalti, si nu trebuie sa fie in consens. „Fratilor, spunea apostolul Pavel, este de folos sa fie si partide intre voi, ca sa iasa la lumina Adevarul”.
    Deci, din punctul meu de vedere, fratii care vor sa fie suparati, si au si motive intemeiate, sunt liberi sa o faca. La urma-urmei, chiar daca as gandi ca nu e bine, nu e sanatos pentru ei insisi, cine le-ar putea interzice sa o faca?
    Dar, la randul meu, nu inteleg de ce este atat de greu, si atat de ciudat pentru cineva sa imi recunoasca dreptul de a ierta? „Iertati-va unii pe altii”, „si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri… (aici nu scrie „daca si-au cerut iertare…”), plus sute de indemnuri la iertare in toata Biblia… acesta este suportul meu cand spun ca vreau sa iert… Cred din tot sufletul ca a ierta este mai sanatos si mai benefic pentru Biserica decat a tine supararea. La urma-urmei, Dumnezeu este Suveran, El primeste in cerul Lui pe cine vrea El, nu pe cine consideram noi ca este vrednic sa intre acolo… Ce te faci daca te pomenesti alaturi de cineva pe care, desi e „fratele tau, pentru care a murit Christos”, il consideri nedemn si nevrednic de a fi in compania lui Avraam, Isaac, Iacov, a apostolilor si a Mantuitorului?
    Nu ma astept sa fim de acord, si nici nu imi doresc asta. Este doar un alt punct de vedere. Eu unul am ales sa imi iert profesorii, fostul pastor, indiferent de lucrurile care s-au scris despre ei, si indiferent de ce ar fi facut rau. Le sunt recunoscatoar pentru rolul pe care l-au avut in viata si in formarea mea. Pentru ca tot vorbim de drepturi, este dreptul meu, nu?
    Adrian

  15. Frate Ioan Pop, chiar ma amuzam dimineata vazandu-va doua comentarii pe lista celor care asteapta aprobarea de a intra on-line. Va admir perseverenta si hotararea cu care sunteti determinat sa „curatati Biserica de uscaturi” (eu unul asa va vad). Am spus si cu alte prilejuri si altor persoane, consider ca fiecare isi are rolul lui in Trupul lui Christos.

    Spuneti ca fac „confuzii nepermise cind este vorba de administrarea corecta a Harului si Cuvintului lui Dumnezeu.
    Dvs. confundati planuri diferite: una este tratamentul si iertarea de care beneficiaza cei nelegiuti pt. vreamea lor de nestiinta, si alta este tratamentul biblic pentru mladitele care nu aduc roada in Trupul Sau. Vierul-Dumnezeu le curata, ba chiar le si taie!”

    Permiteti-mi sa va raspund cu acelasi text. Dumneavoastra insiva sustineti ca cel care curata si taie „mladitele care nu aduc roada in trupul Sau” este Vierul. Cu tot respectul, nici Dumneavoastra, nici eu nu suntem „Vieri” (prefer cuvantul „Viticultor”, mi se pare mai adecvat si mai actual). Noi doi, la fel ca orice alt credincios, sunte doar mladite in via Lui, la fel ca si cei pe care unii dintre noi ii ostracizeaza.
    Discutia despre roade este insa una foarte lunga si complexa. Dumneavoastra ii condamnati pe unii pentru UNELE roade ale lor, care nu le fac cinste. Eu am privit la ALTE roade ale unora dintre cei care au semnat angajamente cu Secu, si am constatat ca ACELE roade au fost bune si utile atat in ceea ce priveste intoarcerea mea la Dumnezeu, cat si in privinta cresterii mele spirituale. Ma puteti condamna daca, in aceste conditii, nu pot fi suparat pe cei trei numiti in articolul meu (Talpos, Bunaciu, Ton)?

    O sa va raspund si la intrebarile celelalte.

    „Ati citit, cumva, si acea parte a Noului Testament? (cea in care este relatata “Pilda Ispravnicului Necredincios”) – n.m.” Da, am citit-o. Am citit Biblia integral de mai multe ori. O citesc in mod regulat. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu orice interpretare a textelor pe care le citati. Vorbiti despre faptul ca <>. Nu cred ca se aplica integral. Cel putin nu in cazurile amintite de mine. Atat Vasile Talpos, cat si Ioan Bunaciu au fost „in slujba” si au lucrat mai mult decat altii la un loc. Lor le datoram functionarea si dezvoltarea Seminarului/ Institutului Teologic Baptist timp de atatia ani, aparitia Facultatii de Teologie Baptista din Universitatea Bucuresti, aparitia programelor de master si de doctorat din Universitatea Bucuresti, si chiar si recunoasterea oficiala si acreditarea mai multor institutii universitare de invatamant teologic apartinand cultului baptist, dar si altor culte (neoprotestante) din Bucuresti si din tara. Cum puteti spune ca si-au abandonat slujba, slujirea?
    Cat despre credinciosie si integritate… Asa cum am mai zis… nu stiu contextul si presiunile la care au fost supusi oamenii care au semnat angajamente in vremurile nu de mult apuse…
    Oricum, decizia mea e luata… Respect rolul celor care arata cu degetul, care indeamna la asanarea morala a Bisericii, dar si mai mult ii respect pe cei care, fara vreun interes meschin, indeamna la impacare, la reconciliere, la IERTARE.
    Va reamintesc in incheiere un dicton celebru: „a gresi e omeneste, a ierta este divin”.

  16. […] care a starnit pe unii la raspunsuri si pe mine la comentat(nu uitati sa reveniti cu back): https://addsalu.wordpress.com/2007/11/05/iar-despre-fostii-clerici-securisti/ Si o cantare […]

  17. De ce a ungaduit Domnul acum sa dea pe fata toata tradarea aclor oameni_
    Schelele se dau deoparte dupa ce e gata costructia,ei nu s au pocait niciodata,altfel
    pacatul le ar fi fost acoperit

    trebuie sa judecam pe cei din casa,pe cei de afara ii judeca Dumnezeu
    de ce fratele Moldoveanu nu mai voia nici o confesiune,pentru ca de fapt nici nu e biblic
    nu am descoperit ca trebuie sa ma alatur uneia sau alteia,ci doar unei grupari care sa umble pe urmele lui Hristos,ca doctrina cea baptista mi se pare mai aproape de scriptura

    realizarile nu au putere de iertare,doar Domnul care le da ultima sansa,chiar cu ingaduirea ca sa fim vorbiti de rau ,crestinii,din pacate,pe drept

    daca tatal lui Adi ar fi fost maltratat,schingiuit de securitate din cauza fratilor,nu ar mai fi atat de subiectiv

    e o rusine ca ii avem printr noi,
    mai ales caau putut sa staruie ani de zile in el,
    zambindu ne,prefacandu se
    si totusi Dumnezeu le a mai dat o sansa sa se pocaiasca

  18. Pt crin alb – Am putea sa incepem o discutie lunga despre „de ce a ingaduit Domnul acum sa se dea pe fata toata tradarea acelor oameni?”. Incerc doar sa raspund cu o alta intrebare: „De ce a ingaduit Domnul persecutiile in Biserica?” Sau, pentru a fi mai concret, persecutiile din perioada Bisericii primare, cand crestinii erau arsi, dati la fiare, omorati in circuri, rastigniti etc.
    Sincer vorbind, a fost o vreme in care credeam ca pot raspunde la aceste intrebari. Acum, imi dau seama ca nu am aceste raspunsuri, desi am studiat atata amar de vreme. Sunt unele lucruri pe care trebuie sa le acceptam ca doar Dumnezeu le cunoaste. Noi putem doar sa ne dam cu presupusul. Problemele apar atunci cand presupunerile noastre nu coincid… De ce ar trebui sa fie unele presupozitii adevarate, iar aletele false, in cazul despre care vorbim? De ce nu putem accepta macar ideea ca este o mica posibilitate ca ambele sa fie doar fatete diferite ale aceleiasi probleme? Ca subliniaza aspecte diferite din existenta complexa a unor oameni?
    Ma acuzati de subiectivism… Poate ca sunt subiectiv… Si poate ca tatal meu nu a avut de suferit de pe urma comunistilor, desi aici… Dumneavoastra presupuneti… si atat… De dragul discutiei, va spun doar ca bunicului meu i s-a inscenat ceva urat pe vremea comunistilor, pe cand era diaconul celei mai mari biserici baptiste din Bucuresti. El a preferat sa se retraga, pentru ca nu cumva numele lui Dumnezeu si al fratilor lui sa aiba de suferit. A fost un gest pe care putini l-au respectat si apreciat. Marea majoritate au preferat sa inghita momeala aruncata de comunisti… si… culmea… tot ei i-au numit pe cei care l-au aparat pe bunicul… subiectivi…
    Cat despre parinti, mama a trebuit sa renunte la cariera ei din cadrul Comertului Exterior pentru simplul motiv ca avea rude in strainatate… in America… rude care erau din familia tatalui meu…
    Nu cunoasteti aceste lucruri, dar asta nu va impiedica sa faceti anumite afirmatii… si ma acuzati pe mine de subiectivism? Fie si asa…
    Cu tot respectul, eu unul consider ca un crestin ar trebui sa stea si sa reflecteze de fiecare data cand apar anumite informatii sau idei, nu sa se incapataneze, sa se incranceneze si sa o tina sus si tare pe a lui… Vrem capul celor care au colaborat… Vrem sa ii dam jos… vrem sa scapam Biserica de ei… Vorbiti de faptul ca Dumnezeu a ingaduit ca in aceste vremuri sa le fie data pe fata „tradarea”… Daca, intr-adevar, credeti in Providenta lui Dumnezeu, si in faptul ca El are un scop cu orice lucru si imprejurare, atunci ce raspuns imi dati daca va intreb de ce ingaduie Dumnezeu ca ei sa ramana inca in functie?

  19. ptr.ADDsalu
    Dumnezeu nu are functii pentru noi,noi ni le am facut pentru oameni si uite unde am ajuns.

    Cred ca esti sincer,dar nu vezi lucrurile prin prisma Cuvantului lui Hristos,desi iti spun asta si fratii mai in varsta.(pe cale)

    De ce spune Hristos despre cei care macar ca si zic frate, si is lacomi ,sau hrapareti,sau curvari nici macar sa nu stam la masa cu ei?

    Daca asa l am invatat pe Hristos,asa sa mergem inainte,pe cei demafara ii judeca Domnul,

    Nu avem un Dumnezeu ,care ne promite in Cuvant ca ne acopere pacatele ,ca apoi sa ni le descopere si inca in fata ammilioane de necredinciosi,

    Sunt in functie,saracii de ei,bine ca mai sunt in viata, avand timp sa se pocaiasaca

    cat despre functie ce folos (in scrpitura cum se cheama functiile,sunt cele pentru farisei)daca nu sunt robi a lui Hristos,mai bine rob netrebnic decat in functie,unde sunt ,dar acum stie o lume ca am fost un sprejur

    Domnul ne a poruncit sa ne curatim hainele sa ni le spalam mereu in sangeleLUi, nu sa traim vanzandu ne fratii care sufereau pentru Hristos,

    Cum accepti,ca acesti oameni ne zambeau ,ne predicau ,dar sufletul era cu diavolul?nu o cadere,de care te pocaiesti, ci o viata de compromis ,lasitate ,minciuna,dar mai ales cruzime de nedescris.

    Domnul nu scoate pacatele de care cineva s a pocait sincer,din marea uitarii?
    ai dat de un astfel de text?Nu cred!

    Daca nu ne curatim adica sa le dam prilejul,sa se pocaiasca,nu vor vrea oamenii asa „pocaiti”niciodata!
    dar biblic,prin randuielile lasate de Scripura,

    Biserica e a Lui ,iar noua nu s a poruncit sa traim in sfintenie :FITI SFINTI CACI SI EU SUNT SFANT,sa se departeze de faradelege ,cel care cheama numele Domnului…s a m d

    Domnul vrea o biserica fara pata si fara zbarcitura,S a jertfit pentru ca Biserica sa fie curatita,nu sa se mpotmoleasca noroiul
    ,iar cui i a ramas pocainta sa o faca cat mai e har,de toate cele care nu s dupa voia SA! A M I N!!

  20. ptr>ADDsalu

    si inca ceva,puteau trada ,cand nu mai erau cu noi?nu ,pentru ca nu aveau cum sa dea date,logica spune ca tradarea s a facut ,nu la mult invocata cadere
    ci cat erau printre noi,altfel nu aveau cum sa stie ce e in interior
    repet:Cruzimea de a o face constant e una ,
    alta sa cazi odata in acest pacat odios,e destul ca toata viata sa te simti un tradator,cainta vesnica sa ti umple sufletul

  21. traim vremuri de Har .

  22. haideti sa ne rugam pentru toti cei care au tradat, ca domnul sa-i ierte,pentruca numai asa vor avea linistea sufleteasca.eu zic ca de aceasta liniste avem nevoie toti,decind tot citesc numai am liniste deloc,pentru ca au fost persoane la care am tinut foarte mult si pe care i-am apreciat enorm,nu as crezut ca voi putea auzi asemenea lucruri despre uni.

  23. Nico, nu e rau ce spui. Cred insa ca, inainte de a ne ruga ca Dumnezeu sa ii ierte, e nevoie sa ne rugam ca El sa ne dea puterea de a-i ierta si noi. Cred ca numai asa vom avea si NOI linistea sufleteasca… Apoi, da, ne vom putea ruga cu toata inima si cu tot sufletul pentru iertarea si recuperarea, pentru Dumnezeu, chiar si a celor mai „odiosi” colaboratori.

  24. pentru addsalu

    Cu tot respectul vreau sa iti spun ca am ramas socat de ceea ce tu ai scris… discursul e chiar foarte interesant… mie unul mi-a atras atentia, nu e plictisitor… si pentru asta te felicit… nu vreau sa iau apararea nimanui… dar… parerea mea este aceasta… cu siguranta acesti oameni au gresit colaborand cu securitatea.. dar nu crezi k Dumnezeu a ingaduit asta?… nu spun ca a fost voia lui Dumnezeu sa se intample, ci doar ca a ingaduit… cum altfel sa propagi mesajul evangheliei intr-o tara comunista, ba chiar mai mult de atat… sa pregatesti lucratori si sa-i echipezi pentru slujire… si eu spun ca au gresit… dar… poate ca de data aceasta scopul scuza mijloacele… nu stiu daca vreun crestin a avut de suferit din cauza faptelor pe care dansii le faceau… dimpotriva… cred ca multi s-au intors la Domnul… nu neaparat direct prin ei ( de fapt evanghelistul Matei relateaza faptul ca Duhul Sfant schimba inimile, nu noi)… poate ca au adus o raza de speranta… as mai spune multe, dar vreau sa ma opresc aici… un sfat totusi as vrea sa iti dau… atunci cand nu poti suporta un om(nu neaparat ca ti-a gresit), pur si simplu nu il poti suporta… roaga-te Domnului si cere-i sa te ajute sa il vezi pe acel cineva prin prisma ‘ochilor’ lui Dumnezeu… Dumnezeu te va ajute sa il vezi plin de dragoste… nu uita… Isus Hristos a murit si pentru pacatele lui… Fii binecuvantat!

  25. Tropaind printre bloguri,si avind in minte citeva episoade triste legate de „deshumari”de dosare de pe la CNSAS,din partea imputernicitilor nostri frati in credinta(cum ar fi onor D.Mitrofan),mi-am adus aminte de fr.Talpos,si de felul deosebit cum el si sotia lui au slujit si slujesc biserica,atit pe vremea veche,dar si acum.

    Am fost sapt.tracuta la inmormintarea unei avocate crestine din Iasi,femeie ce s-a intors la Domnul si a fost botezata de fr.Talpos,in vremea in care acesta gira prin anii „92 si biserica din Iasi(interesant e faptul ca in acele vremuri cind fr.Talpos facea naveta intre Buc.si Iasi,ritmul de crestere al acestei biserici era mult mai mare,deasemeni si calitatea si maturitatea bisericii de care vorbeam).
    Aceasta avocata a fost o buna marturisitoare a Cuvintului lui Dumnezeu in zona,personalitatea ei fiind evocata de oameni de diverse confesiuni (calugari ortodoxi,preoti catolici etc.,oameni pe care i-a ajutat,pe care spiritual i-a sprijinit etc.). Aceasta sora intotdeauna il pomenea pe fr.Talpos, ca cel folosit de Domnul spre a veni pe calea credintei a fost V.Talpos.Si marturii despre fr.Talpos gasim din toata tara(Turda,Cluj,Bucuresti etc.),dar hai sa denigram un vas al Domnului.
    Si ca sa nu mai vorbim de Bunelul Bunaciu,care la gradinita in ghiozdane punea cite doua Biblii si te trimetea cu ele la diverse adrese din Bucuresti?

    Ehe,dar ce stie onor fr.D.Mitrofan,el pe vremea aia abia sosise prin Bucuresti si ca un incepator statea timid in balcon la Basarab,ori la Valaori si asculta sau isi lua notite la predicile fr.Tunea,Gheorghita, Duculescu,Poplaceanu s.a.,iar mai apoi hai sa vedem ce”cozi de topor”sint ei.E oare normal sa rascolim atit in gunoi „semanind vint”pentru a declansa furtuna?

    Va mai pot povesti si multe altele legate de felul cum Domnul s-a folosit si de acestia spre cresterea Imparatiei Sale.Poate ca nu tot poporul Domnului e pregatit sau maturizat sa primeasca lucrurile astea,dar sint slujitori care au facut-o sau o pot face.

    Ramineti in Bratul Lui!

  26. Tytan,

    Multumesc pentru amintiri si ganduri. Si da, chiar cred ca ar fi binevenite si alte astfel de amintiri. Pentru ca de gunoaiele unor invatacei dusi de nas de unii maestri ai manipularii (precum cel amintit) sunt satul pana peste cap.

    In privinta fr. Talpos, asa cum nu m-am sfiit sa o afirm in repetate randuri, eu insumi am devenit crestin in biserica pe care o pastoreste de atatea zeci de ani.

    Prin urmare, astept cu interes sa revii si sa ne impartasesti din ceea ce ai auzit, ce stii, ce ai trait, ce ai experimentat.

    Si multumesc anticipat!

  27. Ma bucur sa vad cum si altii imi impartasesc din punctele de vedere pe care le am,incercind sa atentionez si pe altii de pericolul de a ne arata tuturor „rufele familiare”,in cazul nostru lucruri pe care numai noi(fratietatea)probabil ca ar trebui sa le stim.Dealtfel,cred ca sintem singura confesiune evanghelica din tara,care dupa „89 ne vinam cu ardoare fostii lideri.Si daca ma gindesc bine,chiar in cazul in care cel in culpa se pocaieste si isi marturiseste pacatul,acesta trebuie marturisit fratilor intru credinta,si nu la colt de strada,asa cum am reusit sa o facem noi baptistii,cu „magistrala lucrare”Pig…

    In ultima toamna a vietii sale pamintesti,P. Duculescu a venit la o evanghelizare la Iasi,iar cu acesta ocazie mi-am dorit din inima sa aduc la serile de evanghelizare un intelectual,un om care a suferit pe vremea cealalta mult din cauza „gurii sale”cam bogate(a fost destituit din functie,mutat disciplinar etc.).Cind l-a auzit pe fr.Duculescu acest om a „fost strapuns”prin Duhul Domnului,impresionat fiind si de cunostintele lui Petrica din Iasi,mi-a spus,sint hotarit sa merg mai departe cu voi,cu Biserica Lui.
    Dar nu trece mult timp si incepe iar „dihonia”mitrofaniana de sorginte oradeana si omul un tip informat afla de „pseudo-colaborarea” lui P.Duculescu si rezultatul…
    Omul a fost „smintit”si „poticnit”si…m-a intrebat odata cum e posibil ca un colaborator al securitatii sa vorbeasca asa frumos din Cuvint si sa pacaleasca chiar parlamentul Romaniei si chiar Congresul SUA.

    Oare noi sintem constienti in Hristos de ceea ce facem,spunem sau intreprindem?

    A,si inca una,la inmormintarea de care va spuneam in mesajul anterior a venit si decanul baroului de avocati Iasi,fost coleg a lui P.Duculescu si acesta m-a intrebat daca e adevarat ce se spune despre acesta.Judecati si voi fratilor!!!In capul celalalt al Romaniei,in Moldova unde lucrarea Domnului este inca slaba, „dihonia”rascolitului in gunoaie vechi si mirositoare isi face simtita prezenta.

    Cum am putea sa o reparam,sa aiba Mila Domnul de noi!

    Va las in Mina Lui!

    P.S.Acum inteleg eu de ce aveti tipul asta de gindire,mi-am adus aminte,doar sinteti de-al fr.Sirbu,cel cu gulere mari si scrobite la camasa si vesnic mirosind a levantica.

  28. Bogdan Tytan,

    O mica, dar importanta corectura: este Dugulescu, nu Duculescu. De acord cu stupiditatea, ba chiar, as zice, cu meschinatatea „spalatului rufelor in public”. Nu am auzit de cazul nici unei biserici in cadrul careia – la o adunare generala de exemplu, Daniel Mitrofan sau altcineva care promoveaza astfel de expuneri publice – sa ia cuvantul si sa ceara o reactie din partea bisericii in care a activat ori activeaza pastorii carora le aduce o grava atingere de imagine, repet, in spatiul public. Intr-o tara civilizata, daca respectivii acuzati ar fi mers pe acelasi principiu justitiar, l-ar fi actionat in instanta. Pentru ca, la urma-urmei, indiferent daca ne place sau nu, instanta este cea care are si competenta, si calitatea de a emite verdictele in privinta colaborarii cu fosta Securitate. Asta daca, mergand pe calea deschisa de adevaratul pigmeu din toata povestea (Daniel Mitrofan), alegem sa lasam „lumea” sa judece cazurile care ar trebui judecate doar de (si in cadrul restrans al) bisericile (bisericilor) pastorite de persoanele tarate in noroi in infama lucrare.

    In privinta modalitatii in care „am putea noi sa o reparam”, imi aduc aminte de un barbat al credintei din Vechiul Testament si de spusele apropiatilor sai dupa ce el s-a apucat sa inlature stalpii idolesti… Are Cine sa indrepte si sa repare… Pentru ca, la urma-urmei, ceea ce conteaza cu adevarat este modul in care ne priveste Dumnezeul in care credem…

    „Fr. Sarbu, cel cu gulere mari si scrobite la camasa si vesnic mirosind a levantica” a fost bunicul meu. El a ales sa se retraga la un moment dat din biserica, ca urmare a unei serii intregi de inscenari gandite de fostele structuri comuniste. Si a ales sa o faca nu pentru ca ar fi fost vinovat, ci mergand pe principiul ca oamenii vor fi mereu tentati sa creada ce este rau despre cineva, mai degraba decat sa creada adevarul… fie si doar pe motiv ca se spune ca „nu iese fum fara foc”… Prin urmare, asa cum mi-a marturisit un frate drag mie, care pe vremea respectiva facea parte din comitetul bisericii unde bunicul meu a slujit ca diacon atatia ani frumosi, a ales sa se retraga, pentru ca securitatea sa nu se poata folosi de el pentru a lovi in fratii de acolo si in marturia crestina a Bisericii.

  29. Draga frate Mitrofan.Ai sa descoperi in ziua judecati ca nu ai pus pe toti in cartea ;Pigmei si uriasi: si exista o apreciere fata de uni si de alti nu.Aduti aminte ca ai sa te intilnesti in cer cu uni frati de care cu greu ai sa-i aduci aminte. O alta latura,cartea aceasta nu indeamna pe nimeni la mantuire foloseste-o pentru uz intern,mai mult nu fi partinitor caci mai sunt….In biblie Apostolul Pavel scrie de Alexandru Caldararu care i-a facut mult rau,crezi ca nu putea sa scrie un capitol de ce rau i-a facut?

  30. E logic draga Timotei,ca pigmeul Mitrofan a scris numai ce i s-a dictat de la centru(pe vremea aia centrul era la Oradea)si scrierile lui se faceau(daca eram in lume la comanda politica)conform celor dictate de fr.P.N.Unii trebuiau protejati,iar alti desfiintati.Da,acum e liber la hirtie,iar unii cu statut de membri in biserica,in loc prin ceea ce scriu sa-i conduca pe oameni spre Cer,creeaza discordie,ura si dezbinare!Doamne,ai Mila de noi!

  31. Este foarte greu sa treci cu vederea situatiile care au fost pentru noi oamenii e greu, mai ales cand privim in urma ,dar Iosif a inteles aceasta cu mult timp in urma de aceea a spus :voi in adevar ati vrut sa-mi faceti rau ,dar Dumnezeu a schimbat raul in bine : sau inima lui David care a suferit din cauza copilului sau si a lui Saul, dar cand a inteles voia lui Dumnezeu a spus :mai este cineva din casa lui Saul ca sa ma port cu el, cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu?:O fericire pe care o putem experimenta este fericirea de a ierta si de a fi iertat, aceasta ne da pace. Nu la intamplare Domnul Isus n-ea spus,:iarta-ne precum iertam si noi..Domnul sa ne intareasca si sa vindece orice rana.Domnul sa te binecuvinteze frate Mitrofan.

  32. O sugestie… Daca doriti sa va adresati lui Daniel Mitrofan, atunci o puteti face pe blogul domniei sale. Articolul acesta, la fel ca si alte cateva postate pe blogul de fata, sunt scrise de Emanuel Adrian SARBU ca o replica la spusele lui Mitrofan, pe care subsemnatul le considera insuficient argumentate, manipulatorii si oportuniste, neavand nici pe departe scopul pe care a afirmat ca l-a avut in vedere – curatirea celor incriminati, recuperarea lor, ci mai degraba mazilirea unor oameni care au suferit „tot greul si naduful zilei”, in niste vremuri in care altii au preferat sa plece din tara. E usor sa dai cu pietre atunci cand tu insuti nu ai fost pus in situatiile celor pe care ii incriminezi… Si este extrem de usor sa procedezi cum a procedat Daniel Mitrofan, scotand unele texte din contextul in care au fost scrise, pigmentandu-le cu comentarii malitioase si incriminatorii si fara a oferi un drept la replica sau macar fara a aminti de aspectele bune, pozitive, din vietile respectivilor. Daca evanghelistii sinoptici ar fi scos din textele lor episodul pocaintei lui Petru, si apoi si cele din Faptele Apostolilor, si epistolele omonime, probabil ca noi am fi ramas cu imaginea unui Petru care a tradat, care nu a fost vrednic de Stapanul sau… Aceasta este diferenta dintre un studiu stiintific, care are in vedere ADEVARUL, si un gunoi manipulatoriu, aruncat in ochii celor care au indraznit sa candideze la alegerile pentru conducerea cultului impotriva unei tentative dinastice regionale…

    Asa cum am mai spus, am contestat si voi mai contesta atat metoda folosita in infama lucrare, cat si maniera de a o face cunoscuta nu fratietatii, ci publicului larg si, mai ales, voi contesta momentul aparitiei sau lansarii acelei carti de o josnicie si o mojicie impardonabila.

    Consider necesara o analiza detaliata si o clarificare a trecutului acelor lucratori crestini, prezentandu-se publicului larg nu doar momentele lor de slabiciune, de care NIMENI nu este scutit, ci si realizarile extraordinare, binecuvantarile de care DUmnezeu a facut parte multor generatii din Biserica Lui prin acei oameni, pentru ca cititorii sa poate intelege si percepe lucrurile in mod OBIECTIV, nu subiectiv, din perspectiva unui om care s-a folosit de accesul care i-a fost facilitat la anumite informatii pe care nu le-a putut gestiona intr-o maniera profesionista, lipsindu-i cu desavarsire unele cunostinte elementare in domeniu.

  33. Frate Emanuel, nu vreau sa te deranjez cu aceste mesaje pe blogul tau ,ci sa confirm faptul ca si eu sunt de aceeasi parere.Atunci cand prezinti o persoana ,nu te gandi numai la lucrurile rele din viata sa acepta si faptul caci in timp acel om a avut parte si de pocainta.Dupa ce ai vorbit de rau pe cineva este greu sa mai aduni fulgi:dupa ce ai rupt perna:Dumnezeu sa ne ajute ca in orice situatie sa evaluam bine ,stiin-d ca Dumnezeu va evalua lucrarea fiecaruia dintre noi.Fiindca nu suntem scutiti de anumite slabiciuni avem nevoie de intelepciune pentru prezentare unui subiect care include si pe altii.Doresc ca multi dintre slujitorii lui Dumnezeu sa ramana asa cum ii cunosc.

  34. Multumesc. Nu ma deranjati in nici un fel. Cred in dezbateri si in schimbul de idei, pentru ca din ele poate lua nastere adevarul. Sau, cel putin, se pot corecta unele erori…

  35. Se discuta mult despre fostii colaboratori ai securitatii din cadrul bisericii.Ma intreb de fiecare data de ce biserica Baptista nu ia initiativa ca pur si simplu sa ceara publicarea tuturor dosarelor fostilor pastori si acutalilor pastori.Daca o face e de apreciat in felul acesta se afla simplu si clar cine a colaborat si cine nu.Dar daca nu o face asta inseamna ca biserica Baptista are ceva de ascuns,si i in cazul asta ne intrebam ce.Nu are destul curaj biserica Baptista sa marturiseasca?E ok lucrul acesta?
    Sa zicem ca maine va revni comunismul in Romania,eu ca tanar sau alti tineri ce sa faca sa,al cui exemplu sa il ia pe al lui Wumbrand sau sa fie un colaobrator smerit al noii securitati cu scopul de a ‘salva’ crestinismul din Romania.Oare ne inchinam la un Dumnezeu care are nevoie de colaboratori in cadrul securitatii ca sa pastreze crestinismul intr-o tara precum Romania.
    Judecati voi nu e o dovada de lasitate din partea bisercii ca nu este in stare sa isi publice trecutul in fata intregii tari.
    Biserica Baptista se incadreaza perfect in tiparele actuale ale Romaniei,nu declara nimic,nu are de spus nimic despre trecutul ei,se ascunde la fel ca si ceilalti.
    Unde se aplica marile vorbe pe care le auzim prin predici ‘ inoata impotrica curentului’, ‘ nu te potrivi veacului acesta’ s.a

  36. Draga Stefan,

    Eu la fel de bine as putea sa ma intreb ce ai tu de ascuns, din moment ce nu ti-ai publicat decat prenumele, nu si detaliile intime din trecutul tau. Desigur, poate ca exemplul este putin fortat, insa nu (mai) cred ca este o solutie PUBLICAREA dosarelor fostilor colaboratori din cadrul bisericilor, ci mai degraba crearea unui organism de o probitate morala de necontestat si cu o pregatire profesionala adecvata (altminteri s-ar putea intampla gafe monumentale izvorate din ignoranta sau din rea vointa, cum a fost cazul demersului lui Daniel Mitrofan), care sa aiba acces la aceste dosare si care sa faca o informare oficiala a MEMBRILOR cultului; sa fie un soi de CNSAS eclesial, daca vrei, iar dosarele celor despre care afirma ca au colaborat sa fie trimise in Instanta, pentru ca aceasta sa se pronunte la randul ei si sa dea verdictul final. Apoi sa se actioneze in functie de acele verdicte. In Biserica sa se ia masurile necesare dupa emiterea verdictului CNSAS-ului bisericesc, iar in functie de verdictul din instanta sa se ia masurile necesare si din punct de vedere legal (in ce priveste relatiile de munca etc.).

    Este extrem de usor sa dam cu pietre, insa ADEVARUL gol-golut s-ar putea sa fie mult mai complex decat s-ar putea astepta AMBELE tabere.

  37. […] care a starnit pe unii la raspunsuri si pe mine la comentat(nu uitati sa reveniti cu back): https://addsalu.wordpress.com/2007/11/05/iar-despre-fostii-clerici-securisti/ Si o cantare […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: