„Doamna Nuti, pe caie o doaie meieu capul…”

Categoric, gradinita este o experienta interesanta. Atat pentru copil, cat si pentru parinti. Ajungi sa te cunosti altfel. Ajungi sa iti cunosti altfel copilul, familia, propriile reactii… Si ajungi sa cunosti si persoane noi…

De exemplu, „in afaa de doamna Uodica si domnisoaua Giogiana”, la gradinita la Piciul meu mai lucreaza si „doamna Nuti”, despre care am aflat ca e „tot o mamaie”… „Cum adica, e tot o mamaie?” „Adica e cam de varsta lui mamaie?” „Sau e tot o mamaie pentru ca o cheama tot Nuti, ca pe mamaie?”

Toate intrebarile ajutatoare din partea noastra l-au ajutat pe piciul nostru sa ne faca o descriere a „lu’ doamna Nuti, bucataieasa”, care e „cam ca mamaie, nu ca mami si ca tati”, dupa care concluzioneaza: „Doamna Nuti, mai tati si mami, pe caie o doaie meieu capul”…

„Cum asa? De ce o doare mereu capul?”

„Pai imi zice meieu, cand ulu: <<Aoleu, nu mai urla, ca ma doare capul!>>”  🙂

Totusi, nu pot sa nu ma intreb… cu doamna Nuti o tine figura? Ca si noi ii zicem „nu mai urla, ca ne doare capul…” – dar degeaba… 🙂