Publicat de: Adrian | Noiembrie 21, 2007

V-ati dona organele?

Periodic, problema transplantului de organe revine in actualitate. Indiferent daca este vorba despre vreun jurnalist aflat incautare de subiecte, persoane interesante, daca s-a lovit recent de vreo situatie care sa ii readuca pe lista subiectelor „de abordat” problema, sau daca este vorba de vreo initiativa a personalului medical care lucreaza in domeniu.

Este clar, intr-un fel vor privi problema cei care nu au (momentan) nevoie de transplant, si altfel o vor face cei care au o ruda ori un prieten a carui viata depinde de ficatul, rinichiul ori inima altcuiva.

Un cotidian central a lansat de curand o dezbatere cu subiectul „v-ati dona organele?”. Sincer, nu am inteles niciodata rezervele multora dintre romanasii mei. Poate ca pricep eu mai greu, dar… de ce ar prefera cineva ca „piesele lui de schimb”, pe care el insusi nu le mai poate folosi (fiind in moarte cerebrala, pentru ca doar atunci se pune problema transplantului) sa putrezeasca, in loc sa ajunga la un alt om a carui viata depinde efectiv de ele?

Da, stiu, religia a fost invocata deseori ca motiv de retinere… Credinta in inviere, in faptul ca trupurile noastre vor fi „restaurate” de Creator in ziua Judecatii… Sunt motive care dau de furca, intr-adevar. Dar… oare ce se intampla cu cei care au murit in explozii, pulverizati? Sau cei care au fost mancati de fiarele salbatice, de vietatile marine? Sau de cei care au murit in urma cu sute de ani, ale caror oase au ajuns una cu pamantul din care ne-a creat Dumnezeu? Cu cei ajunsi „oale si ulcele”? Oare Dumnezeu nu ii va mai invia pe acestia in Ziua Judecatii?

Sunt intrebari la care va trebui sa raspundem fiecare dintre noi, cel putin din momentul in care forul legislativ national sau european va decide ca noi sa ne exprimam clar si in scris pozitia vizavi de transplant. Eu unul am raspuns in dreptul meu… stiu ce as face… Ramane de vazut daca cei care imi vor supravietui vor gandi la fel ca mine… Pentru ca asta este o alta problema, nu-i asa?

Anunțuri

Responses

  1. Hmmm interesant subiectul, defapt interesanta provocare. Nu m-am gandit niciodata pana acum daca as vrea sau nu sa imi donez organele. Dar ma gandesc acum ca de as putea salva o viata prin asta de ce nu ? Sunt atatia care pot fi salvati prin asta … poti da o sansa cuiva. Iar eu …tot asa voi putrezi ca am sau nu toate organele.

  2. Mie mi-ar fi frica sa nu fiu ajutat sa mor mai repede pentru organe.

    Iar recoltarea organelor se poate face si dupa moarte de-adevarate-lea, nu numai in moarte cerebrala, din cite stiu eu.

  3. Am si eu o problema actuala: vrei mai degraba sa fiii incinerat sau inmormantat?

  4. @ Iulia – De acord cu tine. Problemele apar insa atunci cand convingerile tale escatologice contravin procedurii. Sunt confesiuni religioase care nu s-au exprimat in mod categoric asupra problemei, dar sunt si unele care considera ca e o problema daca trupul nu este intreg, pentru ca, in ziua Invierii, Dumnezeu va invia ACEL trup. Implicit, daca un credincios accepta varianta, refuza categoric posibilitatea de a deveni donator de organe.
    Eu unul sunt in asentimentul tau. Daca tot murim, decat sa las organele mele sa putrezeasca in pamant, prefer sa le donez cuiva care ar avea sanse de supravietuire, nu?

  5. @ Florin – eu am citit ca recoltarea in sine se face doar in moarte cerebrala, pentru ca altfel se coaguleaza sangele si organele cu pricina nu mai sunt functionale. Oricum, din punct de vedere strict medical, problema ma depaseste. Nu sunt doctor si probabil ca nici nu voi fi vreodata. Ma rog, nu in stiinte medicale… 🙂
    Cat despre posibilitatea de a fi ajutat sa mori mai repede, doar pentru a ti se lua organele, este, intr-adevar, o problema. Sincer, si eu am aceasta teama – ce garantie poti avea ca se va face tot ceea ce se poate pentru a fi salvat tu, ca individ, in conditiile in care pentru ficatul tau exista o lista de asteptare, pentru inima, rinichi, cornee… la fel… Uuups… apropo de cornee… Asta cred ca intr-adevar se poate recolta si de la cadavre, asa ca o putem „taia” de pe lista…
    O alta posibila problema ar fi aceea ca exista cazuri in care anumite persoane si-au revenit dupa nu stiu cate luni (sau chiar ani, in cazuri exceptionale) de stat in coma sau in asa-zisa moarte cerebrala.
    Oricum, este clar ca trebuie ca factorii de decizie sa aiba in vedere o serie de criterii extrem de putin manipulabile, bine stabilite si obiective, cat mai putin interpretabile.

    Dincolo de asta insa, posibilitatile exista si acum, daca stau bine sa ma gandesc. Ce garantie am eu, ca individ platitor de asigurari de sanatate, fara posibilitatea de a fi internat in nu stiu ce clinici private si fara pretentii de VIP, ca, daca as fi in spital, pe moarte, personalul medical ar face tot ceea ce poate face ca sa ma salveze? Filmul „Moartea Domnului Lazarescu” este mai mult decat graitor in acest sens… Si, pentru ca tot am vorbit de filme, mai avansez aici un scenariu de tip paranoido-SF (na, ca am inventat un cuvant compus… 🙂 ), in care un individ perfect sanatos e rapit, sedat, pentru a ii fi prelevate anumite organe de care are nevoie nu stiu ce stab libidinos aflat pe moarte…
    Hei, ultimul e doar un scenariu de film… dar, in definitiv, orice e posibil, nu?

  6. @ Dadatroll – am un raspuns scurt si unul mai lung. Pe cel scurt nu ti-l pot da fara a-l argumenta bine, pentru ca nu este in consensul majoritatii. Iar pe cel lung o sa-l transform intr-un post dedicat. Cred ca merita dezvoltat putin. Prin urmare, raman dator…

  7. Daca se poate face o procura la notariat sau eu stiu de cine tine asta,as face-o de pe acum : VREAU CU TOATA CONVINGEREA SA DONEZ TOATE ORGANELE DUPA CE VOI TRECE DINCOLO.
    Normal ca va intervenii si ”vocea familiei” care cu siguranta ar fi cam reticenti,deoarece au fost indoctrinati ca trebuie sa fii ingropat,dar asta nu ar mai conta pana la urma pt ca tb sa respecte ultima dorinta a unui muribund(in spirit de gluma,le-am atins coarda sensibila).

  8. @corina – si eu as face-o… De ce sa se prapadeasca in zadar „piesele de schimb” pentru alti oameni, care ar putea trai si datorita lor?

  9. As dona fara ezitari.

  10. […] adamaica a ajuns la… începutul finalului despre nepoţii ei gemeni, cristianlucaci a ieşit de la dezintoxicare, iar addsalu întreabă: V-aţi dona organele? […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: