Publicat de: Adrian | Noiembrie 30, 2007

Unde mi-ar placea sa locuiesc… Leapsa…

Chiar cand incepusem sa ma prind, cat de cat, ce inseamna „leapsa <<topica>>” in lumea blogurilor, si cand ma intrebam daca voi reusi sa „scap” (nu ca m-ar deranja prea tare, ci pentru ca va trebui sa-mi storc creierii dupa aceea cui s-o dau mai departe… 🙂 ), imi deschid dimineata mailul si aflu ca… sunt la leapsa… Arunc un ochi sa vad despre ce e vorba, normal, ma uit si pe blogul lui Ionatan, sa vad daca el a percutat deja, si, in loc sa rasuflu usurat, aflu ca am ramas codas…

Hmmm… grea misiune imi revine… Dupa o postare scrisa ca la carte, am citit-o si pe cea a poetului Ionatan Pirosca… Ce as putea sa scriu, pentru a ma putea incadra, cat de cat, in „peisaj”?

De exemplu, as putea incepe prin a va spune, in spiritul ante-lepsitorilor mei (na, ca tocmai am „brevetat” un cuvant 🙂 ), ca mi-as fi dorit sa locuiesc in „casa zidita pe stanca”, nu in cea „zidita pe nisip”, despre care vorbea Iisus intr-una din parabolele sale. Desigur, asta as fi apreciat-o mai mult dupa momentul venirii „ploilor” si al „suvoaielor”. Dar m-ar fi facut sa ma simt mai bine gandul ca as locui intr-o casa pe care a laudat-o Fiul lui Dumnezeu, pe care a folosit-o ca exemplu (pozitiv, normal!) in discursurile Sale.

Sau, de ce sa nu recunosc, m-ar fi tentat sa locuiesc intr-una dintre cele trei colibe pe care ar fi vrut Petru sa le zideasca pe Muntele Taborului, dupa „Schimbarea la fata” a Mantuitorului. In oricare dintre ele. Sau in fiecare din ele cate o perioada de timp, ca sa pot sa ii „descos” pe fiecare dintre inaltii locatari. Mi-ar fi placut sa stau la povesti pana seara tarziu, in fata focului, cu o cana de ceai fierbinte, si sa tac, in timp ce ei mi-ar fi relatat intamplarile prin care au trecut si modul in care a intervenit Dumnezeu… Bine, recunosc… I-as fi asaltat cu multele (si banalele) intrebari care mi-au trecut prin minte atunci cand am citit textele despre ei din Vechiul si Noul Testament…

Mi-ar fi placut sa locuiesc in „crapatura stancii” din Exodul, doar pentru a fi de fata atunci cand Moise a fost acolo, dornic sa-l vada pe Dumnezeu, pentru momentul in care El a trecut prin fata stancii si I-a descoperit lui Moise splendoarea Lui, pentru a vedea cu ochii mei cum i-a acoperit Cel Binecuvatat ochii lui Moise cu Mana Lui…

Mi-ar fi placut sa locuiesc chiar si pe sinistra insula Patmos, doar de dragul de a-l auzi pe Ioan, apostolul preaiubit, relatand entuziast in acele vremuri tulburi despre toate acele splendori pe care i le-a descoperit Dumnezeu, pentru a-i vedea stangacia si stradania de a descrie „lucruri care nu pot fi descrise in cuvinte”…

Mi-ar placea sa locuiesc in Cetatea din Apocalipsa, nu de dragul strazilor de aur si al portilor de diamant, ci de dragul a tot ceea ce reprezinta locul acela, a tot ceea ce vor simti locatarii binecuvantati de El care vor avea privilegiul de a-I fi alaturi, in ziua aceea, Rascumparatorului lor (si al nostru)…

Revenind acum din acele taramuri inalte cu… picioarele pe pamant… desi parca nu ma-ndur sa o fac… Culmea… nu mi-as dori sa locuiesc in alta parte decat acum… Imi place casa noastra din Bucuresti, imi place familia mea, imi plac vecinii mei (chiar si scandalagii alcoolici din spate si din stanga parca imi plac, intr-un fel ciudat…), imi place cartierul, orasul, tara… (si NU adaug aici „pacat ca-i locuita”… 🙂 ). Nu mi-as dori, in momentul acesta, sa locuiesc intr-o alta tara, pe alte meleaguri… in alte timpuri… decat daca, printr-o stranie minune, ar putea exista o combinatie fericita care sa cuprinda atat ceea ce mi-a daruit Dumnezeu acum (casa, familie, catel… ei, bine, as putea renunta la vreo doi vecini daca e musai… 🙂 ) in contextul evenimentelor care m-au facut, pentru cateva momente, sa uit de framantarile, alergatura, stresul, rautatile si ambitiile carora trebuie sa le tinem piept mereu, indiferent daca vrem sau nu… Pe stanca, pe munte, in Cetate…

Ei… gata, Adriane, inapoi la treaba, ca de-aia esti platit… Uuups… Inca ceva, inainte de a incheia… Sper ca Alin Cristea  sa intre si el in joc, pentru ca el este persoana careia ii zic acum… „Esti la leapsa!”  🙂

Anunțuri

Responses

  1. Da, interesant răspuns, Adrian! Mai ales dacă l-ai scris în timpul lucrului! Rămâne între noi. 😉

    Eu te-aş numi preafericitul Adrian, dacă eşti mulţumit de locul unde te afli. Hm. Fericiţi cei ce iau cu mulţumire!…

  2. A.Dama, interesant „titlu” mi-ai pus, mai ales ca ma batea gandul, acum cateva luni, sa imi inscriu si eu candidatura la scaunul de Patriarh al BOR… 🙂 Din programul de reforma ar fi facut parte: adoptarea cartii de cantari a baptistilor si integrarea ei in liturghie, inscrierea tuturor preotilor pe grupul de discutii pastornet, obligativitatea citirii zilnice a Bibliei (Cornilescu, bine-nteles, versiunea „fara cruce”), si sugestia ca toti credinciosii ortodocsi sa-si faca semnul crucii si atunci cand trec prin fata bisericilor baptiste… 🙂

    Referitor la momentul in care am scris raspunsul… Pledez „vinovat”… 🙂
    Stii vorba aia de pe vremuri… toate problemele personale… numai in timpul programului? Varianta actualizata este completata de „cu conditia sa recuperezi”…

    Preafericitul Adrian

  3. Aş fi votat cu tine, Adriane, dar acolo numa’ feţele bisericeşti puteau vota. Şi acum, văd că eşti la recuperări. 😀

  4. Ei, as… E un articol caruia intentionam sa-i „dau drumul” vineri. N-a fost sa fie, ca am primit o „leapsa”… Cine o fi vinovat? 😛

  5. Mie mi-ar placea sa locuiesc in inima cuiva 😉

  6. @anaayana – Uneori, e cel mai placut loc in care te-ai putea afla… Ce-ar fi daca, in lipsa raspunsului lui Alin, ai prelua tu „leapsa” si ai dezvolta subiectul?

  7. Uneori, cand sunt trista, sau ma supara cineva imi doresc sa plec in Noua Zeelanda. De fiecare data analizez peisajele, insulele si… visez . Stiu ca pare ciudata afirmatia mea dar… acolo mi se pare mie cel mai departe loc unde m-as putea retrage si mai ales ma incanta ideea ca se ajunge greu acolo. Ceea ce uit eu, e ca si acolo sunt oameni, si ca si acolo ar fi probleme. As fi si eu ca si cioara lui Costache Ioanid, ce pleaca in lume sa uite de coada dar nu poate uita atata timp cat…. coada e cu ea.

  8. @ iulia – Si mie mi s-a parut Noua Zeelanda o destinatie ideala. Ma simt, intr-un fel, ca acasa, in Romania, doar ca peisajele sunt mai spectaculoase. M-am razgandit cand am aflat ce vietati periculoase isi fac veacul pe acolo (reptile veninoase, tot felul de paianjeni…) 🙂

  9. :)) multumesc de informatie, gata mi-a si trecut nu mai vreau in Noua Zeelanda 🙂

  10. […] Au scris corect: teribilisimo.wordpress.com: fiindca-mi-ar-placea-sa-fie-tot-timpul addsalu.wordpress.com: unde-mi-ar-placea-sa-locuiesc-leapsa […]

  11. Multzam ca ai observat si ca ai evidentiat blogul acesta. And keep up the goood work!

    Adrian

  12. iuliana sa stii ca mia placut cuvintele pe care leai exprumat sau mai bn spus sentimentele tale bravo


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: