Unde mi-ar placea sa locuiesc… Leapsa…

Chiar cand incepusem sa ma prind, cat de cat, ce inseamna „leapsa <<topica>>” in lumea blogurilor, si cand ma intrebam daca voi reusi sa „scap” (nu ca m-ar deranja prea tare, ci pentru ca va trebui sa-mi storc creierii dupa aceea cui s-o dau mai departe… 🙂 ), imi deschid dimineata mailul si aflu ca… sunt la leapsa… Arunc un ochi sa vad despre ce e vorba, normal, ma uit si pe blogul lui Ionatan, sa vad daca el a percutat deja, si, in loc sa rasuflu usurat, aflu ca am ramas codas…

Hmmm… grea misiune imi revine… Dupa o postare scrisa ca la carte, am citit-o si pe cea a poetului Ionatan Pirosca… Ce as putea sa scriu, pentru a ma putea incadra, cat de cat, in „peisaj”?

De exemplu, as putea incepe prin a va spune, in spiritul ante-lepsitorilor mei (na, ca tocmai am „brevetat” un cuvant 🙂 ), ca mi-as fi dorit sa locuiesc in „casa zidita pe stanca”, nu in cea „zidita pe nisip”, despre care vorbea Iisus intr-una din parabolele sale. Desigur, asta as fi apreciat-o mai mult dupa momentul venirii „ploilor” si al „suvoaielor”. Dar m-ar fi facut sa ma simt mai bine gandul ca as locui intr-o casa pe care a laudat-o Fiul lui Dumnezeu, pe care a folosit-o ca exemplu (pozitiv, normal!) in discursurile Sale.

Sau, de ce sa nu recunosc, m-ar fi tentat sa locuiesc intr-una dintre cele trei colibe pe care ar fi vrut Petru sa le zideasca pe Muntele Taborului, dupa „Schimbarea la fata” a Mantuitorului. In oricare dintre ele. Sau in fiecare din ele cate o perioada de timp, ca sa pot sa ii „descos” pe fiecare dintre inaltii locatari. Mi-ar fi placut sa stau la povesti pana seara tarziu, in fata focului, cu o cana de ceai fierbinte, si sa tac, in timp ce ei mi-ar fi relatat intamplarile prin care au trecut si modul in care a intervenit Dumnezeu… Bine, recunosc… I-as fi asaltat cu multele (si banalele) intrebari care mi-au trecut prin minte atunci cand am citit textele despre ei din Vechiul si Noul Testament…

Mi-ar fi placut sa locuiesc in „crapatura stancii” din Exodul, doar pentru a fi de fata atunci cand Moise a fost acolo, dornic sa-l vada pe Dumnezeu, pentru momentul in care El a trecut prin fata stancii si I-a descoperit lui Moise splendoarea Lui, pentru a vedea cu ochii mei cum i-a acoperit Cel Binecuvatat ochii lui Moise cu Mana Lui…

Mi-ar fi placut sa locuiesc chiar si pe sinistra insula Patmos, doar de dragul de a-l auzi pe Ioan, apostolul preaiubit, relatand entuziast in acele vremuri tulburi despre toate acele splendori pe care i le-a descoperit Dumnezeu, pentru a-i vedea stangacia si stradania de a descrie „lucruri care nu pot fi descrise in cuvinte”…

Mi-ar placea sa locuiesc in Cetatea din Apocalipsa, nu de dragul strazilor de aur si al portilor de diamant, ci de dragul a tot ceea ce reprezinta locul acela, a tot ceea ce vor simti locatarii binecuvantati de El care vor avea privilegiul de a-I fi alaturi, in ziua aceea, Rascumparatorului lor (si al nostru)…

Revenind acum din acele taramuri inalte cu… picioarele pe pamant… desi parca nu ma-ndur sa o fac… Culmea… nu mi-as dori sa locuiesc in alta parte decat acum… Imi place casa noastra din Bucuresti, imi place familia mea, imi plac vecinii mei (chiar si scandalagii alcoolici din spate si din stanga parca imi plac, intr-un fel ciudat…), imi place cartierul, orasul, tara… (si NU adaug aici „pacat ca-i locuita”… 🙂 ). Nu mi-as dori, in momentul acesta, sa locuiesc intr-o alta tara, pe alte meleaguri… in alte timpuri… decat daca, printr-o stranie minune, ar putea exista o combinatie fericita care sa cuprinda atat ceea ce mi-a daruit Dumnezeu acum (casa, familie, catel… ei, bine, as putea renunta la vreo doi vecini daca e musai… 🙂 ) in contextul evenimentelor care m-au facut, pentru cateva momente, sa uit de framantarile, alergatura, stresul, rautatile si ambitiile carora trebuie sa le tinem piept mereu, indiferent daca vrem sau nu… Pe stanca, pe munte, in Cetate…

Ei… gata, Adriane, inapoi la treaba, ca de-aia esti platit… Uuups… Inca ceva, inainte de a incheia… Sper ca Alin Cristea  sa intre si el in joc, pentru ca el este persoana careia ii zic acum… „Esti la leapsa!”  🙂