Publicat de: Adrian | Decembrie 7, 2007

Betia puterii…

Citeam in presa de azi despre doi procurori care l-au batut pe un inspector cadastral, comportandu-se ca doi golani de cartier.

Aud in fiecare zi vorbindu-se despre abuzurile parlamentarilor, carora „li se rupe”, ca sa folosesc un „elegant” limbaj de cartier bucurestean, de cei pe care ii reprezinta. Indiferent daca i-au votat sau nu. Isi voteaza legi si statute care le confera privilegii pe viata, pentru simplul fapt ca am fost noi prea creduli si i-am cocotat in ditamai fotoliile de parlamentari timp de patru ani. Pensii suplimentare, mai nou si bani de chirii chiar si pentru cei care detin locuinte in proprietate in Bucuresti… si asta in timp ce majoritatea salariatilor se lupta cu salariile a caror micime ar impune cel putin un spor… acela de… rusine… Da, stiu ca sporul de rusine se acorda doar in anumite conditii si anumitor categorii de salariati… Am citit codul muncii si legislatia adiacenta… Dar tot mi se pare inadmisibil ca unii sa fie nevoiti sa stranga cureaua in timp ce altii nu stiu ce drepturi si privilegii sa-si mai traga…

Ca simpli cetateni, ne izbim mereu, atunci cand suntem nevoiti sa ne platim taxele si impozitele, sa ne punem la punct cu diverse acte (preschimbari, legalizari, dosare, autorizatii, certificate etc.), de atitudinea tipica a te miri carui functionar plictisit si frustrat. Dar nu ai ce face si… esti nevoit sa taci. Sau, chiar daca protestezi, s-ar putea sa protestezi… degeaba…

Un fost profesor cita o celebra vorba de duh, cu o pronuntie si un accent care ne-a facut mai degraba sa ne amuzam decat sa ne gandim profund la sensul ei: „Pauă căraţ. Mo pauă căraţ mo. Di absoluteli pauă căraţ absoluteli”, recte „Power corrupts. More power corrupts more. The absolutely power corrupts absolutely”. Adicatelea, in traducere libera, „Puterea corupe. Mai multa putere corupe mai mult. Puterea absoluta corupe absolut”.

Puterea, indiferent de natura acesteia, are, intr-adevar o ciudata influenta asupra noastra. Exista extrem de putini indivizi capabili sa faca fata betiei puterii. Indiferent de cat de bine intentionat ai fi, la un anumit moment intervine fie lehamitea de a fi bun si corect, fie „nevoia”, fie orice altceva – bunaoara o „nevoie” atat de mare incat… „trebuie” sa te folosesti de prerogativele tale. Si, pe nesimtite, ajungi la fel ca cei pe care ii condamni… chiar daca nu ai recunoaste lucrul acesta nici macar atunci cand esti singur, in fata oglinzii… ci iti gasesti mereu scuze si motivatii…

Egoul, orgoliul ranit sau zgandarit in anumite momente (chiar si pe nedrept, sau, mai bine spus, cu atat mai mult daca este pe nedrept!) – toate acestea te pot face sa uiti de intentiile bune, de dreptate, adevar, noblete… Si nimeni, fiind obiectiv, nu te-ar putea condamna… Ma rog, aproape nimeni… Ba, mai mult, ar fi chiar obiectivi… Dar totusi… nu ai facut altceva decat sa te folosesti de puterea pe care o ai pentru a face un lucru rau…

Cred ca cea mai pretioasa virtute pentru cei care, printr-un concurs de imprejurari, au ajuns sa detina PUTEREA (indiferent de nivelul acesteia), este sa nu se foloseasca de ea altfel decat pentru a face ceea ce ar fi facut inainte de a o detine, cu conditia ca lucrurile respective sa vizeze BINELE. Nu doar al tau, ci si al celorlalti (ar fi absurd sa pretindem cuiva sa vrea doar binele celorlalti, nu si pe al sau personal… si cu totul lipsit de realism si obiectivism…).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: