Publicat de: Adrian | Decembrie 28, 2007

„Dosariada” la baptisti – semne de intrebare

Articolul de ieri („O dezinformare a lui Daniel Mitrofan”) a continut, la un moment dat, o serie de intrebari ridicate, de-a lungul timpului, in diverse cercuri si de diferite persoane. Dat fiind contextul in care am ridicat anumite probleme, si faptul ca acestea erau destul de delicate, am considerat ca este bine sa le cenzurez atunci, in forma in care le-am scris, pentru a nu abate atentia de la problema pe care am sesizat-o la persoana lui Daniel.
Am cautat sa ma feresc de atacurile la persoana (care nu isi au locul si rostul nici aici, nici in alte parti), tocmai de aceea voi incerca sa fiu cat de limpede posibil. De asemenea, cred ca se impun o serie de precizari inca de la inceput:

1. Nu am nimic de reprosat PERSOANEI Daniel Mitrofan, ci modului in care face „demascarile” si, mai ales, momentului ales pentru declansarea „vanatoarei de colaboratori”.

2. Dintr-un anumit punct de vedere, il respect pe Daniel Mitrofan. L-am respectat mai mult pana la ultimele „ispravi”, e drept. Oricum, cred ca este bine intentionat, cred ca  este un crestin care se straduieste sa traiasca in conformitate cu principiile lui si cu modul in care intelege Scriptura. Mai mult, cred ca are nevoie sa fie sprijinit (chiar daca aceasta presupune critica unor demersuri ori, in cazul meu, a intregii maniere de lucru/ abordarii), pentru a scoate la iveala ceea ce, in adancul fiintei noastre, ne dorim fiecare din noi: Adevarul. (NOTA: paragraful acesta a fost modificat dupa ce am citit schimbul de replici si modul zeflemitor in care a raspuns la toate criticile aduse pe blogul lui; pana atunci scrisesem doar „il respect pe Daniel Mitrofan”, replica cu care nu mai pot fi de acord in totalitate).

3. Sper din tot sufletul ca aceste demersuri sa duca la „strangerea randurilor”, nu la dezbinarea noastra. Sunt ferm convins ca este mai bine sa discutam deschis anumite aspecte si posibile probleme ori semne de intrebare, barbateste si crestineste, decat sa le lasam in seama zvonacilor si raspandacilor.

Revenind la „semnele de intrebare” referitoare la problema demascarilor, consider ca ar trebui discutate si, pe cat posibil, lamurite cateva aspecte referitoare la:

1. Momentul aparitiei cartii „Pigmei si uriasi”. Aceasta este scrisa de Daniel Mitrofan, care a lucrat la Uniunea Baptista (ca secretar, daca nu ma insel, in timpul mandatului pastorului oradean Paul Negrut), si apare intr-un context destul de ciudat – in perioada de „campanie electorala” premergatoare alegerilor la presedintia cultului baptist. Un moment cum nu se poate mai… ciudat… Poate fi considerat de unii drept oportun, pentru ca tot omul sa stie pe cine alege, nu-i asa? Sau poate fi considerat de altii drept inoportun, daca este folosit ca o unealta de santaj si manipulare.
S-ar putea sa gresesc, dar, ca tot omul, am voie sa imi ridic anumite semne de intrebare… Sau este un privilegiu rezervat doar unora? Cum as putea sa nu ma intreb nimic, din moment ce ea apare in contextul acesta si, mai mult decat atat, sunt publicate file din dosarele unor personaje importante aflate in apanajul „Bucurestiului” (pentru ca, de ce sa ne ascundem dupa deget, la alegerile pentru presedintia cultului baptist a fost, in ultima instanta, confruntarea celor doi poli baptisti – Bucurestiul si Oradea)? Cum se face ca apar nume semnificative din Bucuresti, dar… aproape nimic din Oradea?… Sa fie oare pentru ca pastorii si teologii de acolo sunt chiar atat de inocenti?

Sau sa fie pentru ca exista posibilitatea ca cineva sa doreasca cu tot dinadinsul discreditarea unuia dintre candidati – Otniel Ioan Bunaciu? Si, poate, cautand lucruri care sa-l compromita (am auzit atunci, prin campanie, tot felul de „murmure” si de „soapte” cum ca ar fi „liberal”… ma rog, adept al teologiei liberale, nu al miscarii politice liberale…) si negasind ceva semnificativ, au aparut „ca din senin” in cartea cu pricina numele lui Ioan Bunaciu (sr.), tatal  lui Otniel, si cel al lui Vasile Talpos, rectorul Institutului Teologic Baptist, unde isi desfasura activitatea si candidatul amintit?

Si, ca sa merg cu ideea pana la capat, cum sa nu imi pun aceste semne de intrebare in contextul in care, dupa „demascarea” Bucurestiului ca fiind condus de o serie de pastori „compromisi”,  la Congres s-a pus problema desfiintarii institutiei de invatamant teologic din Bucuresti, desi prin intermediul acesteia s-a ridicat, dupa Revolutie, si cea din Oradea, si multe altele apartinand altor culte religioase? (Pentru cei care nu cunosc detaliile acestea, va pot spune ca in perioada de inceput a invatamantului teologic baptist, Bucurestiul era singurul care oferea absolventilor posibilitatea obtinerii diplomelor de licenta si, prin blamatul Institut Teologic condus de nu mai putin blamatii Talpos si Bunaciu senior si-au luat primele licente si celelalte institutii de invatamant teologic.)

Cum sa nu fie ridicate aceste semne de intrebare din moment ce aceasta este prima campanie electorala din cadrul cultului de care stiu, in care s-a jucat „murdar”, exact ca in politica „laica”, cu „sapaturi” si tot tacamul?

2. Accesul la dosare… Este laudabil faptul ca cineva se preocupa de „aflarea adevarului”. La urma-urmei, dupa ce am trait atatia ani cu convingerea ca „si peretii au urechi”, in care parintilor ajunsese sa le fie teama ca nu cumva proprii lor copii (de gradinita, sau scolari) sa le faca probleme daca afirmau anumite lucruri, cu totii vrem sa stim ADEVARUL despre cei in care am avut incredere, in mainile carora, intr-un anume fel, ne-am incredintat pe noi insine… Dar… Poti sa stai linistit, poti sa nu iti ridici anumite semne de intrebare din moment ce de studierea arhivelor cu dosarele fostilor colaboratori se ocupa o persoana particulara (iar aceasta nu este nici… istoric, nici… apologet), cand ar trebui sa se ocupe fie CNSAS-ul, fie cultul, fie, in ultima instanta, o institutie independenta, alcatuita din mai mult de O SINGURA persoana?

Poti sa nu te intrebi cum a putut avea acces la dosarele persoanelor amintite, fara o imputernicire din partea lor sau… a cultului (ori a conducerii acestuia din perioada aceea)? Sa fie aceasta imputernicire explicatia aparitiei DOAR a anumitor nume, cel putin pana in momentul de fata? Sa fie aceasta explicatia faptului ca in carte, cu o singura exceptie, nu au aparut atunci nume „grele” din zona celuilalt „pol” (Oradea)?

Din moment ce se afirma, in unele cercuri, ca toti (sau, ma rog, aproape toti…) cei care au studiat „in afara” in perioada comunista (ba chiar si in cea imediat urmatoare, dupa altii) ar fi avut ceva „polite” de platit pe la Securitate, e greu sa nu iti vina in minte si personaje care au ocupat functii importante pe atunci, care si-au luat diplomele in Occident… Este posibil oare sa te gandesti ca a fost o simpla coincidenta faptul ca „polul Oradea”, care conducea atunci anumite institutii cultice, nu apare in ipostaze compromitatoare (iarasi spun, ma refer strict la momentul acela)?

In fine, sunt intrebari fara raspuns… Cel putin ACUM. Ele exista insa.

Este bine de stiut faptul ca noua generatie de crestini baptisti nu mai este dispusa sa „inghita” chiar orice. Aceasta insa nu inseamna ca nu putem fi manipulati in asa maniera incat inclusiv in demersurile noastre laudabile, bune, sa jucam jocurile murdare ale vreunui cerc de interese sau ale altuia.

Am constatat cu tristete ca exista o politica bisericeasca, cu interese bine determinate si oameni care, desi pozeaza in personaje extrem de duhovnicesti, au in inima multa rautate. Uneori mai multa chiar decat observi in jurul tau atunci cand iesi din mediul (neo)protestant. Acelea ne pot manipula si pot face ca lucrurile bune sa devina bune doar pentru ele. Partea cea mai dureroasa este ca nu iti poti da seama decat prea tarziu atunci cand ai fost manipulat. De aceea cred cu tarie ca este extrem de important sa pastrezi in orice un ton cat mai obiectiv, cat mai neutru. Iar daca tu nu reusesti, atunci poate ca reusesc cei din jurul tau, oamenii bine intentionati cu care este bine sa te inconjori. Dar aici… o alta problema… Cum ii recunosti pe cei bine intentionati? Sa fie oare un cerc vicios?

Anunțuri

Responses

  1. Dragul meu,

    Ma bucur ca in „calatoria ta” ai ajuns si in acest tren… Ai grija ca s-ar putea sa aibe o traiectorie de parapanta, fiindca punctele de bun simt exprimate public, în general, deranjează.
    Si eu doresc sa se scoata la iveala Adevarul. Deocamdata am retineri serioase cu privire la procedura. Am constatat pe blogurile noastre ca daca te legi de procedura esti imediat taxat drept inamic al adevarului. E si asta o strategie bine pusa la punct. Stiu insa foarte bine ca poti extirpa o tumoare cu scopul vindecarii pacientului sau poti extirpa tumoarea cu pacient cu tot, prin metoda Mengele.
    Ar fi bine daca deconspirarea asta ar urma o procedura mai crestineasca si mai lipsita de substrat politic bisericesc.

    Succes!

  2. Bravos Neicusorule,
    esti primul care sare din schema si face un pas in afara coloanei. dar sa te astepti sa fii lovit acum… Era normal ca dupa atitea semne si minuni sa apra si semnele de intrebare. te-am pomenit si eu in analiza mea…iti doresc limpezimea de a ramane obiectiv in continuare…

  3. Am sa adaug doar citeva lucruri la cele spuse deja la popstul anterior.

    Desigur, ar fi fost ideal ca cultul sa fi infiintat o comisie se analiuza a dosarelor de colaborare, mai ales ale clericilor. A asemenea instanta va avea insa intotdeauna limite, caci, asa cum a dovedit istoria, va incerca in mod inevitabil sa salveze „fata”institutiei, oricit ar fi aceasta de patata. Ceea ce se intimpla in acest cu comisia creata de BOR este o dovada clara in acest sens.
    De aceea cred ca aceasta trebuie neaparat dublata de o instanta exterioara obiectiva, care sa nu aiba parti pris-uri.

    Cred de asemenea, ca cercetatori individuali sau care lucreaza in grupuri mici, pot face lumina intr-o multime de laturi obscure ale acestei istorii, cu conditia, absolut esentiala a competentei si a efortului de obiectivitate.

    Danut

  4. @ Danut M si Mihai – Va multumesc amandurora pentru observatii si incurajari. Mi-au prins tare bine. Sincer, ma asteptam sa fiu tras de urechi din nou. Incepusem sa ma obisnuiesc… 🙂
    Mi-as fi dorit un raspuns mai elaborat, dar, din pacate, accesul meu la internet este limitat in perioada aceasta si va trebui sa ma multumesc cu atat.
    Sincer, este o onoare pentru mine sa stiu ca – cel putin uneori – gandim (oarecum) la fel.

    Adrian

  5. Şi ce, ţi-ar sta rău cu urechile mai lungi?

  6. @ Alin – Depinde cine trage de ele… si cu ce scop… critica constructiva va fi mereu binevenita aici. Chiar daca poate m-ar stresa putin pe moment… 🙂

  7. Este extraordinar cand gaseti comentarii la postulatele pastorilor alergatoi dupa ciolan. Am un sfat nu tine parte nimanui ca te frigi. Incearca sa fii tu insuti.
    Te apreciez.

  8. Multumesc. Si pentru sfat, si pentru aprecieri.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: