Publicat de: Adrian | Ianuarie 17, 2008

Suna-ma cand e publicitate!…

Dupa trei saptamani de vacanta, au reinceput gradinitele. E drept ca s-a intamplat cu cateva zile in urma… dar parca mai conteaza? 

Invatat cu dulcele trai de acasa, „no job, no school, no problems”, recte „fa_a g_adinita, fa_a luc_u_i  goanice”, piciul meu a reinceput „circul” de dimineata. Ba ca nu-i place, ba ca vrea sa mearga doar vinerea… 🙂 

Normal, perseverenta noastra il convinge ca nu e cale de intors… Doar pe la bunici mai e loc de ceva santaj… (bine, bine, si pe la noi, dar mai putin si nu mereu… 🙂 Apropo, ramane intre noi, sper…). 

Piciul meu parca ar fi doi… Dimineata, cand e zi de gradinita, nu zi cu „zambaret” (ce-s zambaretii si zilele cu zambaret, intr-un articol viitor), am un pici morocanos si plangacios, un mic santajist emotional, care s-ar agata de orice subterfugiu sa nu mearga acolo… Dupa pranz, am un pici jovial, luminos, „chefliu” (sa-l vezi ce se bucura de muzica, de orice gen, de la cea pentru copii pana la „Sararoaica”… Mihalea… Etno TV… dar si Mezzo… deh, el isi culturalizeaza bunicul cu Mezzo, spre disperarea ultimului, iar „tataie” isi „distreaza” nepotul cu Etno… schimb de experienta zilnic…). Ti-e mai mare dragul sa vorbesti cu el si sa il privesti… Normal, cu conditia sa nu faci greseala sa-l intrebi cum a fost la gradinita…

Povesteste el singur, mai pe seara, ce i-a placut, ce a mai invatat… semn ca nu ii displace chiar atat de mult… 

Zilele trecute il sun, pe la pranz, sa ii aud glasciorul. Din pauzele lungi, din tacerile lui repetate am ajuns la concluzia ca se uita la vreun serial de desene animate pe Minimax… asa ca, cu un ton de repros, i-am zis ca il sun mai tarziu, cand va fi mai liber sa vorbeasca cu mine.

Omuletul tresare si imi replica:
„- Bine, tati, suna-ma cand e publicitate!”

Amuzat, dar nevoind sa arat asta, ii replic:

„-Mai tati, eu nu am de unde sa stiu cand e publicitate. Tu esti acolo si te uiti la desene, dar eu sunt la serviciu, de unde sa stiu eu cand e publicitate?!”

„-Pai, tati… Cand se temima desenele, atunci sunt ieclame si pot sa vobesc. Cand se temima ieclamele, incep din nou desenele, si ia(r) nu mai pot sa vobesc… Asa ca sa ma suni cand sunt ieclame!”

Logic, nu-i asa? 🙂

Anunțuri

Responses

  1. A gresi e uman dar te face sa te simti divin!!! *Citat din memorie – lapsus pentru sursa (:-(

    Ma gandeam ca reclamele sunt ca prostiile sau pauzele pe care le mai spunem sau facem din cand in cand sa ne aducem aminte ca suntem totusi oameni! *O vorba asa fara prea mare importanta probabil nu e pauza acum la mine e cealalta varianta!

  2. Intotdeuna m-au atras in mod special articolele despre ingeras. Sunt o adevarata delectare pentru mine. E tare scump. Domnul sa il binecuvanteze.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: