Daca s-ar printa tot ce s-a scris despre problema colaborarii pastorilor, preotilor si lucratorilor crestini cu structurile fostei Securitati, cred ca ar fi suficienta maculatura pentru a umple o incapere.
De catva timp incoace insa, am pe inima un lucru. Intrucat baptistii de pretutindeni sunt intr-o situatie fara precedent, atat pentru ei, cat si pentru celelalte culte din Romania, cred ca este teribil de greu pentru conducerea Uniunii sa faca ceva ce ar fi trebuit facut, probabil, de mult.
Altfel spus, daca pana acum s-a tot ascuns gunoiul sub pres, acum este momentul sa il aspiram de acolo, sa spalam bine si sa reimprospatam atmosfera mohorata.
Am sesizat faptul ca fiecare dintre noi fie avem o pozitie vizavi de tot ceea ce se intampla in interiorul cultului, fie ne-am raliat la una dintre ele.
Exista cel putin două curente de opinie majore: unul care sustine demersurile mitrofaniene, considerandu-le extrem de curajoase si binevenite, si cel de-al doilea, care le considera o bomba cu ceas aflata nu in mana unui genist care stie sa o dezamorseze, ci a unui om care crede ca are in mana o jucarie interesanta si nu este constient deplin de potentialul ei distructiv.
Cu totii suntem insa de acord intr-o problema: s-a amanat destul, si este timpul sa se faca ceva, de la nivelul conducerii cultului.
Incerc sa imi imaginez ce as face eu daca mi s-ar cere imperios sa fac ceea ce nu a facut nici unul dintre cei care au fost pana acum la conducerea cultului baptist, si imi dau seama ca, daca ar trebui sa iau o decizie, ar trebui sa iau una suficient de matura incat sa poata fi acceptata de toti membrii. Nu este deloc usor.
Merg insa mai departe si va propun un prim pas. Mergand pe principiul „purtati-va poverile unii altora”, va cer tuturor sa va ganditi, la modul cel mai serios, ce credeti ca trebuie facut in aceasta situatie.
Cum ati proceda Dvs. daca ati fi presedintele cultului, astfel incat decizia pe care o luati sa duca la vindecare, reabilitare, impacare?
Toate comentariile voastre vor fi adunate, printate, indosariate si inaintate de mine, personal, pe cheltuiala mea, presedintelui cultului Uniunii Baptiste.
Nu voi modera sau cenzura absolut nimic, dar va cer sa va ganditi extrem de bine inainte de a veni cu o propunere.
Faceti-o cu deplina maturitate, fara a va gandi la interesele nimanui, ci doar la Biserica lui Christos, la al carei bun mers suntem chemati sa contribuim fiecare dintre noi.
PS Pentru ca problema este „arzatoare”, va propun si un termen limita: 15 februarie 2008.
Jurnalul sârbului 
Frate Sarbu
Dumneata ai spus corect:
Ma rog Domnului asa sa fie.
Ce este de neconceput, ca acesti aspira si arunca praful in sus, tot mai sus si de aceeia am ajuns aici.
Sunt argumente 1001 pentru ce face acest Mitrofan si sunt 1001 argumente contra lui dar acestea nu conteaza, ci caut sa-mi ating scopul.
Ce fac acestia este un mare rau dupa care isi vor culege roadele Matei 26:52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
Sunt pastori tineri dezorientati care sunt gata sa se fringa, putem compara cu ceeia ce nea spus fr. Ton si l-a dus pe el la cadere. De vor cadea pastori tineri acesti omeni vor fi vinovati.
Uniunea ar putea convoca un congres cu toti pastorii in functie sa vina cu propuneri de impacare si cine nu sanctionat.
Dar cum se vede greu se va putea redresa ca suntem minati de dorinte de inaltare.
Domnul sa te ajute frate sa faci ce ti-ai propus si sa fii pregatit pentru orice pozitii.
Cu mult drag Vasile Bel.
By: Vasile Bel on ianuarie 20, 2008
at 2:09 pm
Emanuel, îmi pare rău că atitudinea ta se aseamănă atît de mult cu cea a lui Daniel Mitrofan: trebuie să facem ceva!
Această atitudine nu rezolvă, în sine, prea mult. În fiecare an este cineva care să spună aşa ceva. Pe la colţuri sau în spaţiul public. Dar cele mai multe astfel de iniţiative (în cazul cînd se concretizează, totuşi, o iniţiativă) se dezumflă în scurt timp, după ce, bineînţeles, cheltuie destule energii (nefocalizate), nu de puţine ori fiind vorba şi de lipsa de solidaritate (solidaritate nu înseamnă loialitate).
Indicarea unui termen-limită (apropiat) complică chestiunea, mai ales ţinînd seama de felul dezordonat, indisciplinat (dar nu de puţine ori pitoresc) de a fi al românilor.
În această primă reacţie a mea mi se pare cel mai important a face următoarea precizare: dacă nu există uneori răspunsuri la o iniţiativă a cuiva, asta nu înseamnă neapărat că nu e agreată sau că ar fi vorba de opoziţie. Uneori faptul banal e că oamenii sînt ocupaţi cu alte proiecte şi că nu mai au energie şi pentru exprimarea solidarităţii cu diferite cauze.
În ceea ce mă priveşte, mi-am precizat imediat poziţia: nu susţin o iniţiativă care nu mă convinge.
Mai grav însă mi se pare că apare aceeaşi atitudine care cere instaurarea unei instanţe morale care ar fi necesară pentru că… trebuie să facem ceva. Aşa nu se mai poate.
Ba se poate. Istoria ne învaţă multe în sensul ăsta şi ne mai învaţă că există diferite moduri de abordare a unei chestiuni. Am în vedere acum mai ales filmele regizorilor tineri din România.
Îţi spun şi ţie, la fel cum, cu luni în urmă, scriam pe blogul Pătrăţosului (ceea ce m-a costat interzicerea de a mai posta comentarii): Poţi mai mult.
În momentul în care o Persoană se metamorfozează într-un Personaj prin reflectarea orizontului de aşteptare al unor oameni, atunci o să cam ştim… E ca în dragoste. Nu există manual, dar cam ştii cînd apare. Şi la tine şi la alţii.
Aşadar, cu dezamăgirea produsă de clonarea unui personajului mitrofanian,
Alin
By: Alin Cristea on ianuarie 20, 2008
at 2:12 pm
Alin,
Dupa cum am afirmat-o deja, traversez o perioada extrem de aglomerata. Nu am nici timpul si nici energia sa raspund la toate punctele din comentariul tau, asa ca va trebui sa te multumesti cu un raspuns concis. Singurul, dealtfel, pe care il voi da in perioada imediat urmatoare.
Exista deja, as putea spune, suficiente voci care afirma pe mai toate blogurile ca situatia nu mai trebuie sa continue asa. Da, ai dreptate, ea poate continua ca atare. Dar cu ce pret?
Demersul meu propune o modalitate etica, daca vrei, de solutionare. Daca cineva are ceva de spus, daca se poate gandi la o solutie viabila, sau macar la parti ale unei solutii, o poate face aici, in acest spatiu, iar eu imi asum responsabilitatea de a le prezenta conducerii Uniunii.
Nu cred ca a sta cu mainile in san si a critica, pur si simplu, fara a veni cu alte varinante mai bune in loc, ar fi un demers mai fericit.
Esti liber sa nu sustii aceasta initiativa. Esti liber sa critici. Dar cred, la randul meu, ca poti mai mult. Spui ca demersul acesta nu este abordarea ideala. De acord. Astept sa imi spui, cu argumente, care crezi ca ar fi acea abordare.
Aceasta este motivatia mea. Sa o gasim impreuna, sau macar sa propunem un punct de plecare pentru o discutie constructiva.
Sincer, cred ca s-a vorbit suficient de mult. Daca chiar exista aceasta nemultumire, si nevoia de a schimba ceva, asa cum s-a tot vehiculat, atunci mi se pare normal ca toate criticile, aprecierile, punctele de vedere si argumentarile sa ajunga la factorii decidenti alesi.
PS Sunt, la randul meu, dezamagit de dezamagirea ta (pe care, dealtfel, nu o consider intemeiata).
By: addsalu on ianuarie 20, 2008
at 5:19 pm
Mey este foarte clar ca babtistii nu au fost securisti si ca nu au colaboratu.
By: dadatroll on ianuarie 20, 2008
at 8:15 pm
Schimbarea nu o poate face decit Dumnezeu daca ne lasam prelucrati de El .Avem in tara pastori care nu au avut chemarea de sus si zidesc pe nisip.Altii si-au lasat turma si a plecat peste hotare.Putini pastori sunt care le pasa
de turma .Sint pastori care nici nu isi cunosc membri,si lasa lupii sa-i imprastie.Alt punct ar fi ca lumea a intrat in biserica .si in casele noastre nu mai este nici o deosebire intre un crestin si necrestin.Postul a ajuns ceva de amintire .
Scriptura ne invata sa ne smerim si sa venim inaintea Lui cu post si rugaciune.
„Supuneti-va dar lui Dumnezeu,impotriviti-va diavolului,si el va fugi de la voi .
Apropiati-va de Dumnezeu si El se va apropia de voi.Curatiti-va inima,oameni cu inima impartita !
Simtiti-va ticolasia,tinguiti-va si plingeti! Risul vostru sa se prefaca in tinguire si bucuria voastra in intristare.
Smeriti-va inaintea lui Domnului si El va va inalta.Evrei 4 :7-10
By: viorica on ianuarie 20, 2008
at 9:11 pm
Draga Adrian,
problema este mult mai complicata decit s-ar parea ca o citim prin bloguri. Am scris un articol referitor la Deconspirare (http://www.voxdeibaptist.com/editorial_ian08.htm ), incercind din punct de vedere Biblic sa-mi raspund singur atitudinii pe care ar trebui sa o iau.
Daca stai de vorba cu fratele Pavel Niculescu, Aurel Popescu, Filip Dinca si multi altii, iti pot spune multe mirsavii petrecute in anii comunismului. Si totusi traim intr-o structura in care fiecare biserica este responsabila de uscaciunile ei.
Ce ai fi putut sa faci tu pentru fratele Dugulescu, Husan sau altii care ar fi colaborat cu securitatea? Ce as fi putut sa fac eu, sau mai practic ce as putea sa fac eu?
Ne-ar ajunge atitea bloguri sa dam pe fata documente si actiuni luate de unii si altii?? Practic ce urmam noi sa schimbam, daca Bisericile unde acesti fosti colaboratori sustin pe acestia in slavi, pe primele banci?
Nu vreau sa te descurajez, insa schimbarea incepe de la Dumnezeu ci nu de la opinia unuia sau a altuia. Nu vreau sa te descurajez, insa este nevoie de o elucidare a directiei pe care trebuie sa o luam.
Tot practic vorbind, esti constient de politica bisericilor si puterea pe care presedintele cultului o are peste biserici? Daca in timpul comunismului avea putere mai mare, in zilele noastre biserica locala are mai mare putere decit cea ce un presedinte ar putea face sau spune.
Baptismul nu depinde de o decosnpirare ci de o trezire spirituala, marcata prin lasarea lui Cristos sa-si faca curatenie in bisericile Sale. Personal ma alatur tuturor celor care pe brate de rugaciune cer Domnului trezire, schimbare si o intoarcere spre El.
Coram Deo!
By: Caius Obeada on ianuarie 20, 2008
at 9:40 pm
cititi biblia nu mai aberati, chestia asta cu baptismu’ ma calca pe nervi…exista un dumnezeu si un isus cristos si la naiba existam noi,cei ce credem…fie citim bibilia fie aberam…eu unu’ sunt gnostic(si cu siguranta voi fi judecat din acest motiv), dar hai sa fiim seriosi odata… . http://waszlaw.wordpress.com
By: waszlaw on ianuarie 21, 2008
at 3:39 am
“Astazi, in loc sa interogam, noi condamnam si denuntam, in loc sa cercetam si sa vedem efectele vechii ideologii asupra societatii actuale, noi construim o contraideologie.”
1. Cuvintele de mai sus ii apartin lui Vasile Ernu, autorul cartii “Nascut in URSS” ( “cel mai spectaculos debut al ultimilor ani”, “una dintre rarele lucrari postdecembriste care incurajeaza rezistenta critica impotriva caricaturizarii propriului trecut”, “un manifest deschis pentru raportarea inteligenta la trecut”). Ele se gasesc in articolul (replica) “Spectrele lui Lenin sau Lenin reloaded?” din Dilema veche, Nr. 204, 10-16 ianuarie 2008, articol care merita citit de citeva ori de catre cei interesati de chestiunea raportarii noastre la trecut (oare ar trebui sa fie cineva neinteresat?):
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=204&cmd=articol&id=7414
2. Tocmai faptul ca esti ocupat (precum Vasile Talos, dupa ce a capatat vizibilitate in citeva zile cu blogul lui, este ocupat si anunta ca nu participa la discutii) e un argument pentru lipsa de perspectiva a demersului propus. Mult mai atractiva pare a fi propunerea Agora Christi, ca luna februarie sa aiba subiectul deconspirarea, ceea ce se anunta foarte interesant din mai multe perspective: sigur vor participa la discutii cel putin 2-3 persoane din grupul respectiv, amplitudinea reflectiei e mult mai mare (si nu pleaca nicidecum de la dezideratul constringator “Ce ar trebui facut?”), iar Patratosu le-a facut deja recomandare (Agora Christi are insa destui cititori, si nu numai din mediul evanghelic).
3. Spui: “Demersul meu propune o modalitate etica.” Pai in orice biserica intri, asta pretinde fiecare: ca propune o modalitate etica. Asta nu ne face sa ne alaturam oricarui demers “etic” si nici sa uitam ce nemernici sint printre cei cu demersurile “etice”. Asadar, nu este de ajuns prezumtia de moralitate acordata unui demers pentru ca acel demers sa aiba sanse sa fie sprijinit la nivelul pe care il doresti. Tot aici se pune chestiunea mai intii daca tu, ca initiator al acestui demers etic, ai sustinut, inainte de acest demers (pe care il imbratisezi cu atita patos, ingrijorator de emotional), demersurile etice ale altora. Sintem de aproape 20 de ani in libertate (de expresie). Care au fost cauzele carora te-ai alaturat ca sa ai credibilitate acum ca si initiator al unui astfel de demers? Aceeasi intrebare e valabila pentru toate clonele mitrofaniene.
4. Spui: “Daca cineva are ceva de spus, daca se poate gandi la o solutie viabila, sau macar la parti ale unei solutii, o poate face aici, in acest spatiu, iar eu imi asum responsabilitatea de a le prezenta conducerii Uniunii.” Aoleu, ce mai ris ne apuca! Dar cine esti tu, sa le prezinti conducerii Uniunii? Acum 1 an si jumatate, pe o lista de discutii spuneai ca nu stii cine e Gigi Dobrin (pe atunci unul dinte vicepresedintii Uniunii Baptiste) – atunci am ris gindindu-ne ca vicele probabil crede ca e o persoana cunoscuta. Acum e rindul tau sa accepti ca nu esti o persoana atit de cunoscuta si, MAI ALES, ca un demers trebuie elaborat cu atentie. Si trebuie sa atraga atentia…
5. Spui: “Esti liber sa critici.” Nu, sint constrins sa critic. Am o responsabilitate in acest sens. Tocmai de aceea ai si apelat la mine inainte de iesirea in public, ca sa beneficiezi de spiritul meu critic. Dar nu te-ai asteptat ca gasesti o alta atitudine decit cea dorita de tine.
6. Spui: “Nu cred ca a sta cu mainile in san si a critica, pur si simplu, fara a veni cu alte variante mai bune in loc, ar fi un demers mai fericit.” Aici bati cimpii! Mesajul imi este adresat mie. Eu stau cu miinile in sin?! Dar vad ca, precum stilul Patratosului, ai in minte un Personaj Alin Cristea, care nu e acelasi cu Persoana Alin Cristea. Lipsa de realism e ingrijoratoare, dar refabricarea realitatii unei persoane dupa coordonate ideologice este extrem de suparatoare.
7. Astepti sa-ti spun cu argumente?… Pai demersul e al tau, lupta tu pentru el, daca crezi in el. Fa-ne si pe noi sa credem ca trebuie sa ne alaturam tie. Dar nu ai timp de asa ceva… Fa-ti! Nici eu nu am timp, dar imi fac! Sint mult mai ocupat ca tine, doar stii asta, dar imi fac timp daca e necesar. Si pentru mine e usor sa te fac sa reactionezi, chiar daca zici ca nu ai timp. Din pacate, ai intrat deja in defensiva si asta o sa faci in continuare. Nu o sa-ti urmaresti ideea, proiectul, demersul, standardul etic, ci o sa tii neaparat sa stai la discutii cu mine (sau cu altii). Ce usor pot fi subminate demersurile evanghelicilor…
8. Nicidecum nu s-a vorbit suficient de mult… S-a vorbit suficient de zgomotos, agresiv, nenuantat, grobian, ateologic si ateleologic…
Alin
By: Alin Cristea on ianuarie 22, 2008
at 8:07 am
[…] Răspuns unui demers etic de tip mitrofanian Comentariu la o replică la un comentariu la Problema colaborării. Ce este de făcut? […]
By: Răspuns unui demers etic de tip mitrofanian « La Rotundu on ianuarie 22, 2008
at 8:31 am
Ii multumesc lui Daniel Branzei pentru promptitudinea cu care mi-a raspuns, pe mail, la intrebarea ridicata. O postez, mai jos, cu permisiunea domniei sale.
Inca o data, multumiri tuturor celor dispusi sa contribuie pentru demersurile lor constructive.
Adrian
Daniel Branzei wrote:
„In ce priveste initiativa ta de pe blog, iata parerea mea:
1. Romanii, ca neam, sunt departe de o rezolvare matura a unei situatii de genul acesta.
2. Baptistii macar au incercat ceva, pentecostalii si crestinii dupa evanghelie sau ceilalti practica vitejeste “omerta” (eu n-am spus, eu n-am vazut, eu n-am auzit).
3. Prevad o continuare a publicarii haotice si cu aer de “scandal” de pana acum. Curajul unuia sau a unora cauta sa contrabalanseze tacerea vinovata a celorlalti.
4. Nu stiu daca multi din cei tineri de astazi sunt calificati spiritual sa judece “scaderile” celor din trecut. Aud despre multa vinovatie in randul liderilor din generatia actuala, altfel de vinovatie, dar tot vinovatie se cheama.
5. Care ar fi metodele, vorbind pozitiv acum, aflate la dispozitia acestei generatii pentru limpezirea apelor?
a. Formarea unei comisii a Uniunii (putine sanse si orice formula va fi discutabila pentru ca “biruitorii scriu intotdeauna cum vor ei istoria”, asa ca va depinde de cine va fi in frunte la momentul respectiv.
b. Angajarea unui cercetator istoric (gen Dobrancu) care sa faca macar ordine in arhive. Uniunea va decide apoi ce este publicabil si ce nu. Fiecarui pastor incriminat I se va da sansa unui interviu explicativ.
c. Publicarea tuturor arhivelor Uniunii pe Internet si accesul liber la cercetarea lor.
6. Care ar fi efectul unor asemenea intreprinderi?
a. Pro:
i. rezolvarea trecutului si eliminarea “nevrednicilor”
ii. fortarea unei pocainte recuperatoare
iii. repararea imaginii publice a Bisericii Baptiste
b. Contra:
i. stricare numelui bun pe care l-au avut unii pastori despre care “nu s-a stiut nimic”.
ii. neobtinerea unei pocainte adevarate
iii. stricarea definitiva a imaginii publice a Bisericii Baptiste
7. Care ar fi efectul refuzului oricarei actiuni din partea Uniunii?
a. Discreditarea actualei conduceri
b. Impamantenirea unui climat de vinovatie generala, de genul “toti au fost informatori”.
c. Pastrarea imaginii unei demnitati jignite si insultate, dar pastrate cu integritate.
8. Care este cea mai buna pozitie a unui credincios baptist simplu si sincer?
a. Acceptarea tulburarii actuale ca o metoda providentiala de cernere a tuturor credinciosilor.
b. Acceptarea ca in fiecare generatie de credinciosi din istorie au fost situatii asemanatoare de criza.
c. Acceptarea vietii fiecarui credincios ca proces de crestere cu biruinte si cu inerente caderi personale.
d. Acceptarea “dezvaluirilor” dezamagitoare chiar si despre cei mai mari lideri crestini (Petru s-a lepadat, Petru a fost prins in lantul fatarniciei,Timotei era in pericol sa aiba un duh de frica, Marcu l-a parasit pe Pavel, Dima a tradat, etc.)
e. Refuzul de a depinde in spiritualitatea personala de starea “majoritatii”
f. Refuzul de a scuza si argumenta propriile caderi sau apatii prin situatia altora, oricat de “generala” ar fi ea.
g. Intelegerea realitatii ca exista multi membrii de biserci, dar o singura Biserica a “biruitorilor” si dorinta fierbinte de a face parte din ea. Ce-ai face daca ai fi un Luther singuratic intr-o Europa decazuta sau un Traian Dorz intr-o biserica ce-ti refuza pana si cele mai bune intentii?
h. Intelegerea faptului ca Dumnezeu nu are nevoie asa de mult de crestini care sa-I judece pe ceilalti, cat de crestini care sa stie si sa vrea sa duca Evanghelia pana la capatul pamantului, incepand cu vecinii lor de cartier.
i. Integlegerea starilor contemporane ca o implinire motivanta a profetiilor (“Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci”) si refuzul de a face parte dintre acesti “cei mai multi”.
Iata un inceput de discutie. Daca vrei, poti sa-l publici pe blogul tau sau sa-l trimiti fratilor mei din conducerea Uniunii. De la departare, ma rog din toata inima pentru calauzirea si credinciosia lor. Oricare va fi decizia lor, ii asigur de dragostea mea neconditionata.
Daniel Branzai, Los Angeles”
By: addsalu on ianuarie 22, 2008
at 11:15 am
urmaresc cu mult inters, comentariile pe care le faceti,unii aveti mare dreptate, nu poti sa-i pui pe toti in acelasi loc.Dar nu pot sa stau deoparte si sa nu comentez nimic,poti sa le iei apararea daca nu ai trecut prin necazul pricinuit de multi din cei pe care ii apreciati asa de mult.Este greu pentru cei ce au suferit din pricina lor sa vada cum sunt frati de ai nostri care cu asa mare interes le vin in ajutor,ii apara, un singur lucru va spun asa suntem noi romanii, repede ne facem aparatorii celor vinovati,mai ales daca nu am fost lezati de rautatile lor.trebuie sa-i cunoasca lumea ,mai ales ca unii au facut-o cu mult zel.tot ce spun ,spun in cunostiinta de cauza ,dupa atatia anii am depanat multe amintiri si lucruri traite langa niste astfel de oameni si ma intrebam de o mie de ori de ce se impotrivesc multor lucrari din biserica.Sincer ani de -a rindul ma tot framintam si nu gaseam nicio explicatie, dece nu au inters in lucrare ,cind faceai o lucrare buna nu stia cum sa te faca sa te simt inutil incapabil, in loc sa se bucure era morocanos ,dar acum cu tot ce am citit datorita fratelui mitrofan am inteles, am dezlegat misterul.acum mi-am facut datoria si am spus ce simt ,responsabilitatea va fi a dumneavoastra. Chiar va rog,sa aparati mai departe astfel de oameni, in mod sigur domnul va fi multumit pentru ce faceti,datorita multora ca ei sunt bisericile noastre goale si datorita noua care stam si facem analize si studii de caz pe o situatie sau alta.
By: sorin on ianuarie 23, 2008
at 7:06 am
da sorine ai mare dreptate,sunt de acord cu ce ai scris.
By: liliana on ianuarie 23, 2008
at 7:10 am
@liliana – o intrebare… cand am aprobat comentariul lui „sorin”, comentariul Dvs astepta si el aprobarea mea… deci nu putea fi vazut de altcineva decat de mine… De unde stiati ce a scris? 🙂
Ar fi o explicatie… data fiind si „distanta” temporala dintre mesajul Dvs si cel al lui Sorin, tind sa cred ca ati fost in acelasi loc.
In continuare cred ca este important ca Uniunea si cei din conducere sa aiba un punct de vedere al nostru, al tuturor celor interesati. Prin urmare, va rog din nou sa tratati problema cu cea mai mare importanta. Nu cred ca vreunul din noi are nevoie de „galerie”, ci mai degraba de o sustinere/ combatere a argumentatiei, cu alte argumente pertinente.
Sau, de ce nu, de niste simple intrebari…
By: addsalu on ianuarie 23, 2008
at 7:22 am
Incerc, zilele viitoare, sa raspund la toate intrebarile si comentariile care mi-au fost adresate personal (chiar si la cele tendentioase).
La cele adresate Uniunii sau conducerii acesteia o va face, speram, o persoana indrituita.
Multumesc pentru intelegere si consecventa.
By: addsalu on ianuarie 23, 2008
at 7:25 am
da este adevarat l-am citit imediat dupa ce l-a scris si i-am cerut pemisiunea sa scriu si eu citeva rinduri ,efectiv sa-mi spun parerea asa cit se poate.,nu pentru a face galerie ,cu astfel de lucruri nu ede glumit.
By: liliana on ianuarie 23, 2008
at 9:03 pm
Dragii mei,
Citesc pe bloguri cum ca Beni Lup a trimis deja o scrisoare Consiliului Uniunii si a solicitat Consiliului sa precizeze care este pozitia Institutiei fata de blogurile pe care s-au prezentat stiri si dezvaluiri.
Stie cineva unde am putea gasi scrisoarea ca sa vedem si noi ce a putut scrie omul acesta, asa incat sa provoace “asa valuri mari”?
Se pare ca celor de la Oradea nu le place deloc aceasta initiativa a lui Beni Lup!
By: optimistul on ianuarie 25, 2008
at 2:48 pm
@ optimistul – Aud pentru prima oara asta. Dar poate ne confirma sau ne infirma Beni Lup insusi. Stiu ca este unul dintre vizitatorii blogului, si nu e genul sfios atunci cand este vorba sa spuna lucrurilor pe nume.
So, Beni Lup, te rog sa raspunzi tu la aceasta intrebare. Multumesc anticipat!
PS Optimistule, le-a dat drumul ambelor comentarii ale tale, desi erau absolut identice.
By: addsalu on ianuarie 25, 2008
at 3:51 pm
@ optimistul – Aud pentru prima oara asta. Dar poate ne confirma sau ne infirma Beni Lup insusi. Stiu ca este unul dintre vizitatorii blogului, si nu e genul sfios atunci cand este vorba sa spuna lucrurilor pe nume.
So, Beni Lup, te rog sa raspunzi tu la aceasta intrebare. Multumesc anticipat!
PS Optimistule, le-a dat drumul ambelor comentarii ale tale, desi erau absolut identice.
By: addsalu on ianuarie 25, 2008
at 3:52 pm
[…] – Daniel Brânzei (22 ianuarie 2008): Al 10-lea comentariu (postat însă de addsalu) la Problema colaborarii. Ce este de facut? […]
By: Către Patroclus Pătrăţescu « La Rotundu on ianuarie 27, 2008
at 10:31 am
Problema este complexa si se pare ca trecerea timpului, nu face decat sa arate ca multi dintre cei ce au colaborat, au tot interesul ca numele lor sa nu iasa la iveala si mai ales faptele concrete. Nu stiu cat de reala mai poate fi pocainta, cu toate cartile pe fata.
Se discuta mult si concluziile intarzie sa apara, uneori ma intreb, de fapt ce dorim pana la urma.
Ma gandesc ca pacatul turnarii sau al vanzarii aproapelui, trebuie lamurit astfel incat biserica sa-l inteleaga si sa nu mai existe dubii asupra gravitatii lui si asta si in contextul descalificarii pentru slujbe ca cele de “conducere” in biserica.
Un al doilea lucru care trebuieste stabilit, modul de disciplinare, ca in cazul pacatelor, a carui faptuitor este mustrat in public, “pentru ca si ceilalti” potentiali calcatori pe aceleasi urme sa aiba, rusine, temere si sa se poata infrana de la acest pacat.
In cazul celor care nu marturisesc deschis parerea de rau, se aplica excluderea ca pentru oricare alt pacat descoperit, in care nu se face dovada despartirii de el cu parerea de rau, in ceea ce priveste faptuirea lui.
Ma gandesc ca trebuie sa existe un punct de “prim ajutor”, de gen centrul de istorie, in care sa fie posibila cercetarea unor documente, identificarea personajelor si chiar deschiderea unor liste cu:
1. cei care au fost descoperiti si si-au facut publica parerea de rau.
2.cei asupra carora exista suspiciuni, in curs de cercetare si unde se pot adauga documente personale etc spre concluzionare.
3.cei asupra carora s-a luat decizia excluderii in urma lipsei marturisirii si pocaintei in ciuda tuturor documentelor si marturiei existente.
Lista sa cuprinda trimiteri la documente si dovezi.
Chiar posibilitatea reabilitarii morale acolo unde este cazul.
Pe baza acestor liste, se face comunicarea cu bisericile locale, iar bisericile locale sunt indemnate sa repecte hotararea de disciplinare in marginile stabilite, indiferent de simpatie, antipatie etc.
Pana la urma, scopurile sunt:
1.demascarea pacatului in lumina, aducerea faptuitorului in vederea cercetarii pe baza faptelor concrete in atentia comunitatii extinse – deci nu doar local unde musamalizarea in functie de interes este prea posibila,
2.recuperarea celor ce sunt de recuperat, indepartarea celor ce se invrednicesc din cadrul cultului, (lipsa pocaintei)
3.prezentarea pildei elementare cine face asa, asta este rusinea, dar si consecintele pentru un astfel de pacat, pentru viitor fiti cu luare aminte la acest pacat
4.nu in ultimul rand pt cei din lume se poate aduce in lumina dorinta unei comunitati de a umbla in incredere, fratietate si cu dorinta de indepartare a raului din mijlocul ei. Prin asta se castiga increderea ca ceea ce spunem este o chestie serioasasi atunci ma pot apropia de Dumnezeu si prin partasia cu voi, iar in caz de prigoana nu ma indepartez de toti pt ca nu stiu care ma va vinde ci, chiar de vor fi din acestia stiu ca este condmnabila fapta si faptuitorul.
Lucrurile se pot aranja in diferite moduri, dar nu inteleg de ce acest pacat trebuie pana la urma tratat atat de “gingas” si fara finalitate, in ce priveste respingerea lui, decat alte pacate deja puse in locul unde trebuie puse.
Este adevarat ca interesele sunt multe si nu mici.
By: Vlad L on ianuarie 29, 2008
at 2:36 pm