Publicat de: Adrian | Ianuarie 26, 2008

Ultima oara cand am vorbit cu el, in viata…

 

A fi darnic… a fi bun… a fi generos… Hmmm… Toata lumea are probleme in ziua de azi… Ma lasi cu principiile astea? Erau valabile odata, demult, cand parca viata nu era asa ca acum… Cand totul se plateste… si cand vremurile in care oamenii din biserica, desi o duceau greu, erau dispusi sa faca voluntariat… sa zugraveasca casele altora, sa ii ajute, fara nici o pretentie financiara…

 

Acum vreo 13 ani mergeam cu viitoarea mea sotie, saptamanal, in vizita la o batrana din biserica ei. Ea o cunoscuse acolo si mergea regulat la ea… Sa-i faca piata, sa-i mai tina de urat… Macar cateva minute pe saptamana. Sau la cateva zile. Am continuat sa mergem impreuna la ea, pana cand a plecat intr-o alta lume mai buna… De mult isi dorea <sa vina Domnul, sa ma duca la casa mea>… Intr-o zi, pur si simplu nu am mai gasit-o acasa… Noua proprietara ne-a comunicat, sec, ca a murit…

 

Recent, o alta cunostinta a mea, aflata intr-o situatie extrem de dificila, mi-a cerut imprumut mobilul, ca sa vorbeasca cu partenerul sau de viata, aflat in spital, in stare critica: <Tu mai ai cumva un minut-doua, de care sa te poti lipsi?>.

Nu mai aveam minute, dar mi-am amintit de cateva cuvinte din Biblie: <nu pregeta sa faci un bine, daca ai posibilitatea sa o faci> (stiu, iarasi parafrazez…). M-am uitat la persoana respectiva, si mi-am dat seama ca nu ar fi apelat daca chiar nu ar fi avut nevoie… Asa ca i-am spus adevarul… ca nu mai am, dar ca poate totusi sa foloseasca telefonul meu…

 

Acum vreo trei saptamani m-a abordat din nou, din senin, si mi-a spus, vizibil miscata:

«- Ultima oara cand am vorbit cu el, in viata, am facut-o de pe telefonul tau. Stii, atunci cand te-am intrebat daca ai minute, si mi-ai zis ca nu, dar ca e in regula, pot sa sun… MULTUMESC!»

 

A fost un <multumesc> care a contat mai mult decat oricate minute as fi putut investi… Cu mult mai mult decat minutul amarat pe care l-a utilizat atunci, dar care a valorat mai mult decat orice, in momentul in care a avut nevoie de el…

 

De cele mai multe ori ne gandim ca a face bine inseamna sa investesti mult in ceva, sa faci lucruri mari, lucruri pe care, intr-un fel sau altul, le simti, le percepi ca atare, pentru ca te costa ceva… Dar iti aduc o stare de bine, te fac sa te simti ok in proprii tai ochi, pentru ca, vezi Doamne, uite ca tip de treaba esti tu… Sunt situatii insa in care iti dai seama ca lucruri mici, care pentru tine nu inseamna cine stie ce, pentru cel aflat in nevoie valoreaza mai mult decat orice altceva… Sunt situatii in care iti dai seama ca cele mai valoroase lucruri pe care le poti oferi sunt… amablitatea, dorinta de a ajuta, bunavointa, bunatatea… Iar restul vine de la sine… 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: