Publicat de: Adrian | Ianuarie 30, 2008

Raspuns unui raspuns etic de tip mitrofanian

Incerc, cu o oarecare intarziere (anuntata din timp, dealtfel), sa ofer un raspuns „unui raspuns etic de tip mitrofanian”.

Lui Alin Cristea ii place sa discute punctual. E ok, este foarte bine si util pentru ca, de cele mai multe ori, ordoneaza niste idei si da un curs logic discutiei. Din acest motiv incerc sa raspund si eu tot punctual.

Pentru o mai buna claritate a ideilor, am reprodus criticile lui Alin (cu italice), dupa care am incercat sa raspund.

“Astazi, in loc sa interogam, noi condamnam si denuntam, in loc sa cercetam si sa vedem efectele vechii ideologii asupra societatii actuale, noi construim o contraideologie.”

1. Cuvintele de mai sus ii apartin lui Vasile Ernu, autorul cartii “Nascut in URSS” ( “cel mai spectaculos debut al ultimilor ani”, “una dintre rarele lucrari postdecembriste care incurajeaza rezistenta critica impotriva caricaturizarii propriului trecut”, “un manifest deschis pentru raportarea inteligenta la trecut”). Ele se gasesc in articolul (replica) “Spectrele lui Lenin sau Lenin reloaded?” din Dilema veche, Nr. 204, 10-16 ianuarie 2008, articol care merita citit de citeva ori de catre cei interesati de chestiunea raportarii noastre la trecut (oare ar trebui sa fie cineva neinteresat?):

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=204&cmd=articol&id=7414

Ok. Am retinut, am citit, dar nu vad care este… punctul de vedere. Citezi aici un articol si nu emiti nici o ipoteza, nici o idee. Te-as cita, la randul meu: „poti mai mult”. 🙂 

2. Tocmai faptul ca esti ocupat (precum Vasile Talos, dupa ce a capatat vizibilitate in citeva zile cu blogul lui, este ocupat si anunta ca nu participa la discutii) e un argument pentru lipsa de perspectiva a demersului propus. Mult mai atractiva pare a fi propunerea Agora Christi, ca luna februarie sa aiba subiectul deconspirarea, ceea ce se anunta foarte interesant din mai multe perspective: sigur vor participa la discutii cel putin 2-3 persoane din grupul respectiv, amplitudinea reflectiei e mult mai mare (si nu pleaca nicidecum de la dezideratul constringator “Ce ar trebui facut?”), iar Patratosu le-a facut deja recomandare (Agora Christi are insa destui cititori, si nu numai din mediul evanghelic).

Argumentul tau mi se pare neconvingator. Toata lumea este ocupata, Alin. Pun pariu ca si cei de la Agora Cristi sunt ocupati, iar de Patratosu nu mai vorbesc… A, tu insuti te declari ocupat… „mai ocupat ca mine”. Aceste lucruri insa nu ne impiedica sa initiem anumite demersuri, daca consideram ca le putem gestiona intr-un anumit interval de timp. Ar trebui sa cunosti lucrurile astea…

3. Spui: “Demersul meu propune o modalitate etica.” Pai in orice biserica intri, asta pretinde fiecare: ca propune o modalitate etica. Asta nu ne face sa ne alaturam oricarui demers “etic” si nici sa uitam ce nemernici sint printre cei cu demersurile “etice”. Asadar, nu este de ajuns prezumtia de moralitate acordata unui demers pentru ca acel demers sa aiba sanse sa fie sprijinit la nivelul pe care il doresti. Tot aici se pune chestiunea mai intii daca tu, ca initiator al acestui demers etic, ai sustinut, inainte de acest demers (pe care il imbratisezi cu atita patos, ingrijorator de emotional), demersurile etice ale altora. Sintem de aproape 20 de ani in libertate (de expresie). Care au fost cauzele carora te-ai alaturat ca sa ai credibilitate acum ca si initiator al unui astfel de demers? Aceeasi intrebare e valabila pentru toate clonele mitrofaniene.

Nu toti cei cu „demersurile etice” sunt niste nemernici, Alin. Unii chiar cred in ceea ce fac si, oricat de ciudat ti s-ar putea parea, nu toti gresesc… De acord insa cu faptul ca moralitatea, „eticitatea” unui demers nu reprezinta unicul motiv pentru a-l sustine… Trebuie sa admiti insa ca e valabila si viceversa, respectiv absurditatea respingerii lui din start pentru simplul motiv ca este un demers etic…

Referitor la partea a doua a intrebarii, raspunsul meu este DA. Am sustinut demersurile etice ale altora. Daca ti se pare chiar atat de relevant, o sa fac un exercitiu de memorie si o sa iti fac o lista. Momentan va trebui sa te multumesti cu cel mai recent caruia m-am alaturat – este vorba despre Protestul lui Cristian Badilita impotriva fraudei intelectuale (gasesti pe blogul Patratosului atat detaliile referitoare la demers, cat si „dovada” faptului ca nu m-am sfiit sa imi afirm sustinerea lui).

4. Spui: “Daca cineva are ceva de spus, daca se poate gandi la o solutie viabila, sau macar la parti ale unei solutii, o poate face aici, in acest spatiu, iar eu imi asum responsabilitatea de a le prezenta conducerii Uniunii.” Aoleu, ce mai ris ne apuca! Dar cine esti tu, sa le prezinti conducerii Uniunii? Acum 1 an si jumatate, pe o lista de discutii spuneai ca nu stii cine e Gigi Dobrin (pe atunci unul dinte vicepresedintii Uniunii Baptiste) – atunci am ris gindindu-ne ca vicele probabil crede ca e o persoana cunoscuta. Acum e rindul tau sa accepti ca nu esti o persoana atit de cunoscuta si, MAI ALES, ca un demers trebuie elaborat cu atentie. Si trebuie sa atraga atentia…

Razi tu razi, Harap-Alb… Dar macar nu mai vorbi la plural, ci la singular… in dreptul tau. Cine sunt eu? Nu cred ca este cazul sa incep acum o polemica pe tema notorietatii. Mi se pare absurd. Pot sa iti spun insa ca simpla apartenenta la cultul baptist imi da dreptul si calitatea de a intreprinde un asemenea demers. Cel putin intr-o masura mai mare decat ar fi cazul in dreptul tau. Dar eu nu cred ca este corect sa punem problema in felul acesta, dupa cum mi se pare ridicol si copilaresc sa judeci capacitatea cuiva si justetea actiunilor sale dupa cat de mult il cunoaste sau nu pe… Gigi Dobrin…

Nu cred ca „TREBUIE sa accept faptul ca nu sunt o persoana atat de cunoscuta”. Stiu cat sunt de cunoscut si cat sunt de necunoscut. Spre deosebire de tine, care te grabesti sa faci judecati de valoare dintr-o perspectiva mult prea emotionala si ofuscata pentru cineva care pretinde celorlalti sa fie analitici si sa elaboreze atent ideile pe care le emit in spatiul public (si nu e rau sfatul tau… doar ca ar fi bine sa mai tii si tu cont de el, in dreptul tau).

Faptul ca un astfel de demers trebuie elaborat cu atentie si trebuie sa atraga atentia il cunosc. Tocmai de aceea ti-am cerut ajutorul. Daca ai fi onest 100%, ai recunoaste ca ti-am cerut, in particular, sa ma ajuti, sa compensezi tu ceea ce imi lipseste mie intr-o asemenea initiativa. In loc de asta, ai preferat sa imi „sari la gat”. Multumesc pentru ajutor. Orice sut in fund e un pas inainte, nu? Asta daca nu ramane doar un sut in fund… asa… prietenesc…

5. Spui: “Esti liber sa critici.” Nu, sint constrins sa critic. Am o responsabilitate in acest sens. Tocmai de aceea ai si apelat la mine inainte de iesirea in public, ca sa beneficiezi de spiritul meu critic. Dar nu te-ai asteptat ca gasesti o alta atitudine decit cea dorita de tine.

 Stai putin, ca aici m-ai pierdut… Esti constrans sa critici, dar nu poti face acest lucru intr-un mod constructiv… Te-am rugat, asa cum afirmi, inainte de iesirea in public, si am apelat la spiritul tau critic tocmai pentru a pune umarul la rezolvarea unei situatii pe care eu unul o consider a fi una de criza in cadrul Uniunii. Am facut-o cu convingerea ca, in calitate de membru al cultului, am responsabilitatea de a pune umarul, in masura in care pot sa o fac, la bunul mers al lucrurilor, de a contribui – fie si intr-o masura nesemnificativa – la restaurarea linistei si a pacii intre membrii segregati ideologic in delicata problema a colaborarii cu Securitatea.

Da, recunosc, nu m-am asteptat sa gasesc in tine aceasta atitudine… Trebuia sa ma astept, dealtfel. Intotdeauna a fost mai usor sa darami decat sa reconstruiesti, sau sa repari…

6. Spui: “Nu cred ca a sta cu mainile in san si a critica, pur si simplu, fara a veni cu alte variante mai bune in loc, ar fi un demers mai fericit.” Aici bati cimpii! Mesajul imi este adresat mie. Eu stau cu miinile in sin?! Dar vad ca, precum stilul Patratosului, ai in minte un Personaj Alin Cristea, care nu e acelasi cu Persoana Alin Cristea. Lipsa de realism e ingrijoratoare, dar refabricarea realitatii unei persoane dupa coordonate ideologice este extrem de suparatoare.

Nu cred ca am batut campii. Da, mesajul te viza (si) pe tine care, intr-adevar, nu stai cu mainile in san, dar nici nu faci ceva concret pentru a contribui, in calitate de formator de opinii, la repararea unei stari de fapt.

Spui ca lipsa de realism e ingrijoratoare, dar refabricarea realitatii unei persoane dupa coordonate ideologice este extrem de suparatoare… Sincer, ti-as recomanda sa mai citesti o data ceea ce mi-ai scris, avand in minte aceasta afirmatie a ta… Ai fi surprins sa vezi ca te-ai incadrat exact in descrierea pe care ai facut-o, inclusiv in problema punerii unui tipar ideologic (sau citeste doar titlul pe care tu insuti l-ai dat… cel referitor la un demers etic de tip mitrofanian…). Nu stiu daca sa ma ingrijorez sau sa ma supar… Probabil ca nici una, nici alta… 

7. Astepti sa-ti spun cu argumente?… Pai demersul e al tau, lupta tu pentru el, daca crezi in el. Fa-ne si pe noi sa credem ca trebuie sa ne alaturam tie. Dar nu ai timp de asa ceva… Fa-ti! Nici eu nu am timp, dar imi fac! Sint mult mai ocupat ca tine, doar stii asta, dar imi fac timp daca e necesar. Si pentru mine e usor sa te fac sa reactionezi, chiar daca zici ca nu ai timp. Din pacate, ai intrat deja in defensiva si asta o sa faci in continuare. Nu o sa-ti urmaresti ideea, proiectul, demersul, standardul etic, ci o sa tii neaparat sa stai la discutii cu mine (sau cu altii). Ce usor pot fi subminate demersurile evanghelicilor…

Mi se pare absurda comparatia dintre timpul tau si timpul meu… De unde stii tu cat timp liber am eu? In momentul in care am scris acele lucruri si am cerut ingaduinta de a intarzia cu raspunsurile mele la comentariile de pe blog, eram intr-o dubla sesiune, iar cerintele erau extrem de ridicate. A trebuit sa imi rup efectiv cateva minute pentru a aloca timp si activitatii mele de pe internet pentru ca, spre deosebire de tine, eu imi desfasor activitatea dupa serviciu. Ori, din start, nu te supara, asta presupune mai putin timp liber.

Incearca sa iti imaginezi cat de greu ti-ar fi sa raspunzi elaborat unor solicitari, acuze si critici serioase, in timpul sesiunii de examene. Apoi incearca sa iti imaginezi cum ar fi sa ti se ceara sa o faci daca ai avea pe cap doua sesiuni. Apoi incearca sa iti imaginezi cum ar fi sa ti se ceara sa o faci daca acele doua sesiuni ar viza nu pregatirea ta universitara, ci pe cea postuniversitara. Apoi incearca sa pui cap la cap si faptul ca, din motive obiective, nu ai putut sa iti iei concediu de studii in acea perioada, si vei avea o imagine a situatiei mele de atunci.

Apropo, o sa imi urmaresc ideea, proiectul, standardele etice, te asigur… Chiar daca am deja unele ipoteze legate de rezultatele micului si neinsemnatului meu demers.

8. Nicidecum nu s-a vorbit suficient de mult… S-a vorbit suficient de zgomotos, agresiv, nenuantat, grobian, ateologic si ateleologic…

Aici ai dreptate… Tocmai de aceea am spus ca demersul meu se doreste a fi un prilej, un motiv dat conducerii cultului pentru a initia un demers mai amplu si mai indreptatit, o serie de discutii care sa aiba drept consecinte rezolvarea acestei situatii delicate. Si tocmai de aceea am propus formularea unor idei concrete, care sa ajute, sa sprijineasca, sa zideasca.

Anunțuri

Responses

  1. Pentru ca am constatat ca nu se stie exact de ce mi-am intitulat articolul asa, uite, o spun acum…

    Este vorba despre un drept la replica vizavi de comentariul si, ulterior, de articolul lui „Rotundu”, „Răspuns unui demers etic de tip mitrofanian”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: