Publicat de: Adrian | Februarie 23, 2008

Cozonacul cu… rahat

Citeam intr-un articol, la un moment dat, despre faptul ca masa unui copil este o eterna provocare…

E ca si cum ai avea un pepene legat de tavan, cu o gaura in el, caruia ii faci vant si apoi alergi dupa el prin toata camera, recte prin toata casa, pentru a-i da cate o lingurita de mancare… 

Mai aud de cate un copil mancacios prin stanga sau prin dreapta, si ma minunez… O bunica ne spunea de nepotelul ei, care mananca de rupe… mananca atat de mult incat mama lui ii incuie bucataria…

Ei… parca nici asta nu e o solutie prea fericita, sa ai un mancau de felul asta, desi esti tentat sa iti doresti asta cand esti nevoit sa faci ca avionul, ca masina, ca toate cele, sa inventezi mereu chestii noi si interesante, pentru a-ti putea indopa „galusca”… nu de alta, dar altfel ori te refuza politicos, spunandu-ti „mai tarziu”, ori, dupa primele doua-trei linguri, iti spune, candid, „nu mai pot”… 

In conditiile astea, Dana mea cumpara tot felul de chestii atunci cand mergem la hipermarketurile mai „rasarite”, unde, slava Domnului, ai de unde alege… Chestii bune, de calitate, frumos ambalate si colorate, unele cu nume ciudate, altele pe care piciul le vede prin reclame la teveu, doar-doar om reusi sa „pacalim” mogaldeata sa mai imbuce ceva… fara sa stricam relatiile diplomatice…  

Am vazut ca ii place checul, pandispanul… cozonacul cu nuca, cu ciocolata… Ei… nu va imaginati acum ca trebuie sa i-l smulgi din mana, ca sa nu faca abuzuri alimentare… Dar mai ciuguleste din ele… 

Ei, zilele trecute ne-am luat pentru noi un cozonac cu rahat. L-am desfacut frumos, ne-am servit si, normal, incercam sa il imbiem si pe Piciulica al nostru: 

– Vrei mami si tu cozonac cu rahat? 

Piciul meu isi pune o manuta la gura si, cu aerul poznas si amuzat in acelasi timp de faptul ca te-a prins „calcand pe bec”, o tranteste: 

„- Ha, ha, ha… A vorbit urat mami!…”  🙂 

Am derulat rapid banda inapoi, sa vedem ce ar fi putut spune, dupa care am izbucnit amandoi in ras… si apoi i-am explicat cum sta treaba cu… rahatul…

cozonac

I-am aratat amandoi bucatele de rahat in cozonac, i-am aratat ca exista rahat cu diverse arome, de diverse culori…   

– Uite, exista rahat cu aroma de fructe de padure (asta e o gaselnita mai noua…), cu aroma de lamaie, de fistic, de vanilie… 

Si exista mai multe culori… rosu, galben, verde… Piciul se uita, curios si amuzat, si o tranteste din nou: 

– Daaa, siiii… siii… si mai e si maro… 🙂 

Si cu asta s-a incheiat mica noastra conversatie educationala… Am ras prea mult atunci pentru a mai putea fi luati in serios de omuletul amuzat…

Anunțuri

Responses

  1. Ce pofta de cozonac mi-ai facut!!!

  2. Cu rahat? 🙂

  3. Te rog nu vorbi urat! 😉

  4. Bravos, domnule… Si mai zic sa ma creada piciul meu ca vorbesc serios… 🙂

  5. Tare amuzant pustiul tau 🙂
    Si mie imi place cozonacul dar fara rahat… si numai cel facut de soacra, asa ca mai sunt mofturosi pe-aici 🙂

  6. Nu uita,tot ce cumperi din comert in general are aditivi alergizanti,cancerigeni[afinatorii,inalbitorii,potentatorii de aroma]
    Cred ca e comod sa iei cozonacul frumos ambalat
    Dar…exista reversul comoditatii de a gati acasa:alergodermiile,scaderea imunitatii,parazitii,favorizati de hrana sintetica,etc.
    Cind o sa am scaner,trimit aditivii periculosi.
    Cititi etichetele,dragilor
    Exista ,,E”uri ascunse.
    Gatiti,doamnelor,merita sa grijiti de sanatatea familiei.
    Voi deschide un blog,,sfatulmedicului” de mila oamenilor si a copilasilor.
    Voi da consultatii on-line as soon as possible,pa,cheri.

  7. Ha, ha! Faină întâmplare! În general copiii de azi sunt foarte atenţi la cuvintele cu multe sensuri şi imediat te taxează. Am păţit-o şi eu! 🙂

    Am zâmbit copios la cele povestite de tine, că faci ca avionul şi alte alea, numai să-l faci pe Piciulică să mânânce ceva. Când eram micuţ, aşa cam ca el, nu mâncam mai nimic, eram ca un ţânţar de „gras” şi mofturos rău. Am fost aşa până am mers în armată. Acolo am învăţat să mânânc şi coji de pâine, aşa foamete era! Acum…mănânc şi pietre! 😀 De-aia am ajuns cam 4×4 !!! Aşa că nu dispera! E mai bine aşa decât ca cel cu uşa încuiată la bucătărie!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: