Publicat de: Adrian | Februarie 25, 2008

Ioan Bunaciu despre relatia sa cu Securitatea

Prof. Dr. Ioan Bunaciu, sau Bunaciu Sr., cum ii mai spun studentii (fosti, actuali etc.) este unul dintre cei ale caror nume apar pe lista „pigmeilor” din cartea lui Daniel Mitrofan, Pigmei si Uriasi. Motivul? Relatia pe care a avut-o in trecut cu fostele structuri ale Securitatii.

Eu unul mi-am exprimat deja punctul de vedere cu privire la acest subiect, aratand ca orice instrumentare a unor dosare sau informatii ar trebui sa se faca cu responsabilitate, tinandu-se cont de toate datele existente, nu doar de unele. Bine-nteles, aceasta in conditiile in care ne dorim sa fim obiectivi, si nu doar sa discreditam sau sa platim anumite polite.

Reamintesc aici, pe scurt, principalele mele interventii referitoare la subiect (in ordinea inversa datelor la care au aparut pe blog):

„Dosariada” la baptisti – semne de intrebare;

O dezinformare a lui Daniel Mitrofan;

Din nou despre colaborarea cu Securitatea (raspuns lui Marius Cruceru);

Iar despre fostii clerici securisti? .

Am aflat cu surprindere (si nu una neplacuta, marturisesc) faptul ca Ioan Bunaciu Sr. este unul dintre (deocamdata) putinii seniori acuzati ca ar fi avut relatii cu fostele structuri ale regimului comunist care si-au marturisit public natura acestor legaturi. Si nu a facut-o oriunde si in orice context, ci exact in Volumul sau omagial din Jurnalul Teologic editat de Centrul de Teologie Baptista Bucuresti al Facultatii de Teologie Baptista din Universitatea Bucuresti si al Institutului Teologic Baptist Bucuresti.

Da, ati citit bine! In volumul sau omagial! Articolul, pe care il voi scana si publica integral (impartit insa in trei fragmente, pentru a putea fi mai usor digerate), este intitulat „Providenta Divina in viata mea: timpul marturisirilor”, de Prof. Dr. Ioan Bunaciu.

Demn de remarcat este faptul ca articolul a aparut inca din anul 2003…

Recunosc ca, daca mi-ar fi fost dedicat un volum omagial, ultimul lucru pe care l-as fi publicat ar fi fost o astfel de marturisire…

Am, de asemenea, una dintre scrisorile actualului Presedinte al TCM International Institute, de la Heiligenkreutz, considerata pe nedrept doar o simpla casa de odihna, document care cred ca va aduce un plus de informatii celor care vor sa isi faca o idee obiectiva, cantarind bine TOATE datele existente in acest moment.

In fine, ultimul, dar nu cel din urma, raspunsul lui Ioan Bunaciu sr. vizavi de paginile din „Pigmei si uriasi”, care a ajuns de asemenea in posesia mea, ne va ajuta sa intelegem lucrurile si din perspectiva domniei sale.

Toate aceste documente mi-au fost puse la dispozitie gratie unui bun amic, care m-a si ajutat sa obtin acordurile necesare pentru a le posta cu respectarea drepturilor de autor (cu acordul scris, in unele cazuri, sau cu cel verbal, in altele).

Le voi posta pe rand, dupa ce se potolesc apele pe alte bloguri. Astazi am vazut ca pe unele bloguri este iarasi razboi, si nu vreau in nici un fel sa aduc jertfa nebunului, dand apa la moara unui personaj sau altuia. Nu ma (mai) intereseaza in nici un fel razboiul dintre unii si altii. Nu cred ca acesta este rolul si menirea mea – sa ma razboiesc cu fratii mei.

Cred ca toti trebuie sa urmarim impreuna Binele. Iar daca aceasta presupune sa dezbatem anumite idei, cred din suflet ca o putem face civilizat, fara atacuri la persoana sau fara demersuri neprincipiale.

Anunțuri

Responses

  1. Daca as fi colaborat cu securitatea in vreun fel si cineva ar fi avut initiativa unui volum omagial care sa-mi fie dedicat, i-as fi cerut sa renunte la idee, nicidecum n-as fi publicat in el.
    Cat despre „marturisire”, ea nu era imbracata in haine cernite, cum s-ar fi cuvenit, ci in culori tipatoare de genul: „am colaborat ca sa salvez Biserica”.
    Arata ca o baba imbracata cu fusta rosu aprins si bluza turcoaz.

  2. Mai mult, ma uimeste seria de volume omagiale care ne asalteaza. Ce nevoie avem de aceste omagii? De unde moda aceasta omagiala? De la Ceausescu? Probabil. Parca vad si acum imensa si oribila carte „Omagiu” care statea cracanata in toate vitrinele de librarie, alaturi de alte volume gen: „Mandria de a fi roman” a lui C.V.Tudor. Nu stiu de ce, dar cu asa ceva asociez toate aceste volume omagiale, subtiri, de altfel, la continut.

  3. Cristi B. – exista o mare diferenta intre exemplele pe care le-ai dat tu si volumele omagiale de care am amintit. Ceausescu si-a scris el volumul, si l-a comandat el… pe cand, in cazul volumelor omagiale de care vorbesti, acestea au fost scrise de oameni care au considerat ca persoanele carora le sunt dedicat au avut o contributie majora in domeniul lor.

    Sunt surprins ca n-ai inteles esentialul… Daca ti s-ar dedica un volum, o carte, si ti s-ar da ocazia sa scrii acolo ce vrei tu, ce ai alege sa scrii in el? Ioan Bunaciu sr. a ales sa-si defineasca natura relatiilor pe care le-a avut cu Securitatea. Iar asta cred ca e de admirat.

    Apropo, asa, ca fapt divers… crezi ca ai putea gasi si un singur aspect bun in viata seniorului Ioan Bunaciu? Pentru ca daca refuzi sa crezi ca exista si asa ceva, si ca a avut intr-adevar si contributii benefice, eu zic ca nu are sens sa iti mai pierzi vremea citind paginile postate. Nu de alta, dar aceasta ar fi o dovada clara pentru tine insuti ca ai prejudecati, si ca refuzi sa vezi „Adevarul”, dupa care toti afirma ca tanjesc, ci cauti doar argumente pentru a-ti sustine propriile idei si convingeri. Iar asta nu cred ca este o solutie prea inteleapta si nici christica, nu?

  4. Cu riscul de a ma repeta, din marturisirea pe care Bunaciu sr. (cum il numesti tu, cu un familiarism care ar putea denota o relatie f. stransa cu subiectul) nu am putut intelege altceva decat am scris: o incercare de autojustificare a trecutului.
    Cat despre „omagii”, nu ti se pare ca se cam omagiaza intre ei unii si altii? Omagiati-L pe CRISTOS, fratilor.

    Da, gasesc cel putin un lucru bun in viata lui I.Bunaciu: faptul ca s-a intors la Cristos. Daca asta constituie o permanenta in viata lui, si a noastra, e singurul lucru care conteaza in mod capital. Sper ca isi va lamuri si trecutul, cu Dumnezeu si cu comunitatea credinciosilor in (pe) care (i-)a „lucrat”.

  5. @Cristi B. – „Bunaciu sr.” ii spun majoritatea studentilor (fosti ori actuali). Si asta fara a fi foarte „familiari” cu domnia sa.

    Eu insa, intr-adevar, nu ii sunt total necunoscut, si asta nu doar datorita faptului ca am lucrat in radio atatia ani, ci mai ales datorita faptului ca i-am fost student timp de patru ani la facultate, dupa care ne-am intalnit si la cursurile pe care le-am luat la TCM, la master… Apoi am precizat in numeroase randuri faptul ca am fost la domnia sa acasa pentru a discuta despre problematica pe care am semnalat-o si pentru a obtine acordul sau scris pentru publicarea acestor materiale (deh, deformatie profesionala… nu am vrut sa incalc in nici un fel drepturile de autor).

    Asta pentru ca ai pus problema de parca a fi familiar, „a avea o relatie foarte stransa cu pastorul Bunaciu sr.” ar fi o crima, un delict… ceea ce mi se pare… hai sa-i zic doar absurd… si atat…

    Cat despre omagii… Nu stiu daca „se omagiaza cam mult intre ei”, cum spui… Mi se pare insa ca, fata de tot volumul de noroi care este aruncat cu atat de multa usurinta asupra unor oameni care, asa cum spuneam, au suferit aici tot greul si naduful zilei, care i-au pregatit pentru lucrare poate si pe pastorii tai, astfel de volume pot constitui o infima reparatie morala.

    Cred ca trebuie sa precizam odata pentru totdeauna ce inseamna aceste volume omagiale, pentru ca vad ca unii refuza sa vada altceva… desi articolele aveau un cu totul alt subiect.

    Ei bine, in aceste volume nu sunt ridicati oamenii respectivi in slavi, ci sunt publicate diverse articole teologice cu subiecte dintre cele mai diverse. Ele sunt dedicate insa unor oameni care au avut o contributie deosebita in diverse domenii – educational, universitar (de regula, in aceste domenii sunt mai frecvente decat in altele).

    Altfel spus, sunt niste carti cat se poate de normale, cu un continut „miezos”, dedicate unor personalitati contemporane.

    Nu cred ca s-a facut vreodata tam-tam daca un autor a decis sa isi dedice cartea sotiei, soacrei, vreunui profesor etc. Si nici nu cred ca s-a trezit cineva sa ii indemne pe respectivii autori sa ii dedice cartea lui Christos, nu sotiei, profesorului, mentorului etc.

    Cat despre comunitatea credinciosilor in (pe) care (i-)a „lucrat”… mi se pare ca ai comis o mojicie. Mergei in temutul cartier bucurestean Ferentari, acolo unde noaptea taximetristii refuza sa vina… Acolo a pus bazele acel Bunaciu sr unei biserici, unei scoli care sa-i civilizeze pe rromi, nu sa ii considere „tigani needucati si needucabili”. Veti gasi acolo rromi care nu inteleg ei prea multe, dar care cu siguranta nu ar ramane indiferenti la asemenea acuzatii…
    Mergi in biserica pe care o pastoreste, pe care a pastorit-o atatia ani, si vorbeste cu oamenii de acolo… Ai fi surprins de trecerea pe care o are… Si atunci, poate, te vei intreba daca nu cumva ai mers prea departe cu prejudecatile si cu rautatea… Iarasi o spun, asa ceva Christos nu ne-a invatat…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: