Piciul meu vorbeste aproape zilnic cu bunica lui, la telefon. Deja ne-am invatat – dupa masa de seara, nici nu mai trebuie sa ne spuna „-Hai s-o sunam pe Lia!…” – formam noi singuri numarul… Ii povesteste ce-a mai facut catelul, ii pune mini-orga lui sa cante, chitara electrica (de jucarie, bine-nteles…) s.a.m.d.
Ieri seara vorbea, ca de obicei, cu „Lia”. La un moment dat pune receptorul jos, dupa ce ii spune sa astepte putin (asta e ultima „gaselnita”… o lasa uneori sa astepte si 3-4 minute, spre disperarea noastra care ii tot explicam ca nu e deloc frumos sa faca asta… 🙂 ), pentru ca „vrea sa dea pe postul lui preferat”, la televizor…
Ia omul telecomanda, da pe postul lui „pgefegat” si… izbucneste in ras… ia telefonul si explica:
– Ha, ha, ha!… Ia uite… unu’ a dat cu capu’ ntr-o minge si i-a ramas mingea infipta in cap! Poa’ s-ajunga si la spital sa i-o scoata…
Misterul s-a lamurit repede pentru mine… Era un concurs de natatie la televizor, si omuletul vazuse niste inotatori cu acele casti speciale pe cap… stiti voi… acelea care seamana izbitor de mult cu o minge… 🙂
Jurnalul sârbului 
Lasă un răspuns