Publicat de: Adrian | Aprilie 8, 2008

Blogul, intre pasiune si pericol (de moarte!)

„Multi bloggeri sustin ca au pierdut in greutate sau au devenit obezi, sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. In plus, ei sufera de multiple tulburari atribuite stresului aparut din cauza obligatiei de a furniza informatii de ultima ora, intr-un domeniu in care concurenta este feroce.

 

In ultimii ani, scopul unui blog a suferit modificari majore. Daca la inceput era un jurnal personal online, acum un blog inseamna flux de stiri si concureaza cu media traditionale” (Ziua, 7 aprilie 2008).

 

Articolul intreg, cu explicatiile mai mult sau mai putin plauzibile, il gasiti aici. Un alt articol interesant gasiti aici.

 

Oricum, este cert faptul ca blogul, in sine, reprezinta un factor care creaza dependenta. De dragul topurilor, bloggerii pot lasa deoparte orice alte activitati, cauta mereu subiecte „fierbinti”, apeleaza la tot felul de modalitati pentru a-si promova articolele si, implicit, pentru a-si creste traficul si ratingul…

 

Chiar as fi curios daca bloggeri consacrati, aflati in topuri perioade lungi de timp, s-ar putea retrage in mod realist din aceasta sfera… si pentru perioade suficient de lungi de timp incat sa poata spune ca „s-au vindecat de microb”…

 

Blogul reprezinta o unealta buna, utila, un mijloc de comunicare extrem de facil… Nimic de zis. Te stimuleaza, in calitate de posesor, iti ofera prilejul de a fi creativ, inovativ… Dar in acelasi timp iti „gadila” in mod placut ego-ul, iti creste (uneori in mod nerealist de mult) stima de sine si… creaza dependenta… precum si o serie de alte neplaceri care merita a fi luate in consideratie… fie si doar ca fapt divers…

Anunțuri

Responses

  1. Din punct de vedere biblic: daca chiar esti in pericol si nu reusesti sa te trezesti singur, gaseste Dumnezeu o cale sa te trezeasca… pentru ca uneori nu pe El il servim prin aceste bloguri… chiar daca asa credem si articolele sunt crestine. Dar dependenta nu e roada Duhului…

  2. @violeta – Cata dreptate ai in privinta dependentelor!… Din pacate, de cele mai multe ori „aflam” prea tarziu… Sau, ma rog, destul de tarziu…

  3. Niciodata nu e prea tarziu. Daca am apucat sa ne dam seama, inseamna ca nu e prea tarziu pentru ca suntem inca in viata si putem rationa. Chiar si atunci daca ne oprim, e „la timp”

  4. @violeta – you got it… De aceea am si revenit asupra afirmatiei, spunand „destul de tarziu”. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, intr-un fel scapa de dependenta un individ care de-abia a fost „prins” de un anumit obicei, si altfel se intampla cu un dependent de ani de zile… Oricum, ideea este ca trebuie sa „cascam bine ochii”…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: