Publicat de: Adrian | Aprilie 21, 2008

Fiule, daca te votez… ce-mi dai?

Sustinere, sustinere… dar s-o stim si noi… Vorba lu’ Caragiale, parafrazata bine-nteles…

In timp ce, la nivel declarativ, Biserica Ortodoxa Romana s-a declarat nu de putine ori adepta inimixtiunii politicului in treburile sale, in viata de zi cu zi lucrurile nu stau asa decat atunci cand interesele sale o cer. Bunaoara atunci cand vine vorba ca CNSAS-ul sa verifice dosarele preotilor-informatori/ turnatori la Secu. Sau cand anumite fete bisericesti, cazute intr-o oarecare dizgratie, au ajuns sa acceada la o serie de functii si demnitati in Stat.

Asa se face ca nu demult s-a adoptat o pozitie oficiala oarecum conforma cu principiul separarii puterilor in stat – prin care se interzicea preotilor sa candideze sau sa ocupe functii de demnitate publica. Decizie asupra careia s-a revenit, la scurta vreme, printr-o alta care incuraja preotimea sa candideze la functiile de consilieri locali. Ceea ce nu e neaparat rau. Dar nu se mai „pupa” cu ideea de separare a puterilor…

Ei… si iata ca a venit si campania electorala… marele prilej de targuri, targuieli si trocuri politice… Chestiunile, pacturile de neagresivitate, de sustinere etc. se fac mai mult sau mai putin „pe fata”. Nimic neobisnuit, nu-i asa? Doar traim intr-un sistem democratic, unde functioneaza de minune legea cererii si a ofertei… Chiar si acolo unde ar trebui sa guverneze legea bunului simt si glasul constiintei…

Dar oare in Biserica… ce reguli sau principii ar trebui sa guverneze in perioadele de campanii electorale?

Se pare ca e o intrebare la care nu o sa gasesc – nici eu, nici altii – raspunsuri prea curand. Oricum, cestiunea care a generat aceasta postare este un anunt al unei parohii bacauane care afirma, cu o franchete iesita din comun, disponibilitatea preotului paroh de a sustine orice candidat, pe principiul legii cererii si ofertei… Dap… chiar asa… cititi si va cruciti… daca va mai arde…

„Parohie ortodoxa, ofer sustinere electorala candidatilor pentru Primarie si Consiliul Judetean. Asteptam oferte in vederea sustinerii si colaborarii din partea celor interesati. Eventualele colaborari se vor consfinti printr-un protocol de sustinere si colaborare” – cam asa suna un anunt al Parohiei dintr-o comuna din judetul Bacau, ce a fost lipit, zilele trecute, pe diverse cladiri din localitate. Agentul electoral este chiar parohul din Letea Veche, preotul Ion Ghioc.

El va sfatui electoratul, la slujbele religioase, pe cine sa voteze, dar numai in schimbul construirii unei anexe la biserica pe care o sfinteste, “A venit timpul ca oamenii politici sa ne vada ca lideri de opinie, nu ca niste sarmalagii si colivari. Voi sfatui in biserica oamenii, dar nu voi face campanie in biserica”, afirma parohul Ghioc. 

Pentru a nu fi pacalita de politicieni, mica parohie si-a luat masuri de siguranta si a anuntat ca o eventuala colaborare cu partidele politice va fi parafata numai printr-un acord  scris.

Intregul articol aici, cu un titlu mai mult decat relevant: „Biserica vinde voturile enoriasilor”. Si cand te gandesti ca vorbim despre institutia care se bucura de cea mai mare incredere in randul romanilor… te apuca asa… o neliniste sora cu depresia…

E drept ca majoritatea acelorasi romani care afirma ca au cea mai mare incredere in Biserica, dintre toate institutiile existente, admit si ca frecventeaza biserica doar ocazional, pe la botezuri si inmormantari si, in cazurile fericite, la marile sarbatori (Pasti, Craciun…). Sa fie oare aceasta o dovada a inconsecventei dintre declaratiile noastre si ceea ce credem cu adevarat despre…? Hmmm…

 

P.S. Oricat mi-as dori contrariul, se pare ca nu e deloc o gluma… Astept cu nerabdare reactia mai-marilor Bisericii Ortodoxe… bunaoara, a reprezentantilor Episcopiei Romanului, sau, de ce nu, chiar a Patriarhiei…  Nu-mi spuneti… Sunt un idealist, nu-i asa? 🙂

P.P.S. Oricat ar afirma contrariul parintele Ghioc, mie tot a „sarmalageala” si a „colivareala” imi suna… din pacate…

Anunțuri

Responses

  1. Uite, vezi, si asta e un motiv pentru care nu merg la biserica sa ma rog… Ma simt mai aproape de Dumnezeu acasa ori in natura, decat printre oameni care gandesc si fac asa ceva… Sa transformi locul de predicat despre Dumnezeu in loc de promovat mizera politichie… Aproape ca ma astept sa apara Iisus si sa dea cu batul vorbei in ei… Mai mare rusinea! Uita ca sunt formatori de opinie… dar cer sa fie priviti asa! Cum sa te mai miri de cei care nu cred in religie, confundand-o cu astfel de „formatori”? Pai, ce sa invete de la ei? Cum sa se vanda mai eficient?
    Incredibil!

  2. @ Sorina – ceea ce spui imi aduce aminte de istorioara credinciosului catolic care voia sa converteasca la crestinism un evreu. I-a tot vorbit despre bunatate, dragoste, iertare… despre mantuire, despre jertfa de Sine a Fiului Celui Binecuvantat… incat, la un moment dat, evreul i-a spus crestinului:
    „- Omule, toate discutiile noastre mi-au dat serios de gandit. Intentionez sa merg la Vatican, sa vad mai bine despre ce e vorba, si dupa ce ma intorc voi decide daca ma voi increstina sau ba”.
    Crestinul nostru, la auzul acestor cuvinte, parca ar fi fost lovit cu leuca… Se gandea ca, deh… ca peste tot… acolo unde sunt adunate marile fete bisericesti, din pacate, si politica bisericeasca este mai vizibila, si coruptia e parca mai mare… culmea… Aproape dezarmat, a incercat sa il opreasca pe evreu sa mearga acolo… dar nu a fost chip…
    Dupa cateva saptamani s-au intalnit din nou si, spre surprinderea crestinului, evreul tot mai voia sa se boteze…
    „-Ai fost la Vatican?” „-Da”. „-Si ti-a placut ce ai vazut?” „-Fereasca Dumnezeu! Dar ceea ce am vazut m-a convins ca religia voastra trebuie sa fie adevarata!” „-Cum asa?” „-Pai daca, in ciuda intregii coruptii de care a dat dovada de-a lungul secolelor, Biserica a continuat sa existe, Dumnezeul vostru, care o tine in ciuda pacatelor oamenilor care o compun, trebuie cu adevarat sa existe si, mai mult decat atat, este cu adevarat Atotputernic!”

    Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu cred ca la Vatican vom gasi mai multa coruptie ca in alte parti. Din pacate insa, peste tot pe unde sunt oameni, apar si probleme, datorita slabiciunii firii noasttre pamantesti, care preia mult prea adesea controlul vietilor noastre.

    Nu cred ca exista biserica perfecta. Dar in acelasi timp sunt ferm convins ca nu peste tot este asa. Am intalnit preoti deosebit de dedicati, oameni care se straduiesc sa traiasca o viata cucernica, in frica de Stapanul lor si al nostru, oameni care se straduiesc sa faca bine celor din comunitatea pe care cu adevarat o slujesc, si asta fara a astepta nimic in schimb…

    Nu cred ca la biserica rugaciunile iti vor fi mai ascultate decat acasa, sau in mijlocul naturii. Ceea ce conteaza, intr-adevar, este inima ta, onestitatea si deschiderea cu care vii inaintea lui Dumnezeu.

    Dar cred insa ca si mersul la biserica isi are rostul lui. Am mers in biserici apartinand multor confesiuni crestine – ortodocsi, catolici, lutherani, calvini, baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie, evanghelici (CA, SP, BER), adventisti etc.; aproape in fiecare dintre ele am gasit o serie de lucruri, vorbe, oameni prin care viata mea de credinta a fost imbogatita, fie si doar cu inca o farama. Dar este o farama extrem de importanta… este, as putea spune, farama care conteaza…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: