Bucurestiul in turul doi…

Nu am avut niciodata pretentia ca nu fac politica… Ci doar ca nu fac (constient, cel putin) politica nimanui. Tocmai din acest motiv am avut rareori initiative de genul celei de fata. Dar acum, mi se pare prea important subiectul, mai ales ca mai avem foarte putin pana cand vom avea un nou primar.

Primarii de sector… Buni sau rai, important este ca ei sa fie oameni gospodari, prin natura indatoririlor functiilor lor. Iar cei care, intr-un fel sau altul, au reusit sa isi convinga concitadinii din sector ca lucrurile au stat in felul acesta, fie au fost deja reconfirmati in fotoliul de primar, fie vor fi, aproape sigur, in turul al doilea.

In privinta Primarului General insa, lucrurile stau putin altfel. Si aceasta nu doar datorita faptului ca primarul general este lipsit de multe din atributiile primarilor de sector. Sau poate tocmai de aceea. El trebuie sa aiba viziunea de ansamblu a dezvoltarii Bucurestiului. Trebuie sa fie extrem de realist si sa cunoasca bine mecanismele intortocheate ale administratiei. Sa stie pe ce se poate baza si pe ce nu.

Daca in tara „merge” sa vii cu campanii de genul „voi face si voi drege”, fara suport real si fara nici un fel de acoperire tehnica. Pentru ca aici oamenii te taxeaza. Chiar daca aceasta taxare se traduce in lehamitea care-i motiveaza pe oameni sa prefere sa stea acasa, la un gratar si la un pahar de… suc, in loc sa mearga la vot.

Am studiat cu mare atentie programele electorale ale fiecarui candidat. Atat pe cele ale Primarului Sectorului 1, unde locuiesc, cat si pe cele ale contracandidatilor sai. Atat pe cele ale reprezentantului  partidului care a dat actualul primar general, cat si pe cele ale reprezentantilor celorlalte partide si pe al „independentului”. Unele sunt de toata jena. Nu au nici termene, nici o baza reala. Ba, mai mult, sunt de-a dreptul fantasmagorice si cu idei robinhoodiene care sunt de neacceptat in secolul XXI. Am auzit, pe rand, despre mutarea Garii de Nord in Chitila, despre construirea unui metrou paralel „in doi ani il fac, pe cuvantul meu!” (va suna cunoscut?) sau despre construirea unei autostrazi suspendate (tot „in doi ani o fac, pe cuvantul meu”). Un singur cuvant: PENIBIL! Ba chiar doua cuvinte: JENANT! Lasand la o parte viteza cu care se misca lucrurile in Bucuresti si lentoarea proceselor de expropriere, a proceselor in general, a termenelor de judecata, lasand la o parte chiar si faptul ca de-abia ne chinuim sa finalizam o singura autostrada in cei 19 ani de dupa Revolutie, un candidat promite ca face in Bucuresti acea autostrada suspendata, cu o lungime de 25 km, in doar doi ani… Sau ca va lua, precum Iancu Jianu, 10 euro de la bogati si le va face celor saraci cantine sociale pe langa biserici… si ca bisericile vor face mancarea pentru saraci, iar Primaria va plati din acea „taxa pe bogatie”… DAAAAAAAAAA… Unul dintre candidati a putut rosti aceste promisiuni penibile in secolul XXI, in conditiile in care Romania este tara membra UE si dreptul la proprietate este garantat!

Nu voi face pledoarie pentru unul sau altul dintre candidati. In primul rand pentru ca nu simpatizez 100% cu nici unul dintre ei. Am scris totusi articolul de fata pentru ca imi repugna profund faptul ca UNUL dintre candidati efectiv ne ia de prosti pe toti. Si culmea este ca nu clujeanul devenit bucurestean in 2008 o face, ci un bucurestean get-beget… Fiu de (fost) ofiter de informatii, e drept… Cred ca duminica viitoare se va vota exact asa cum s-a votat in anul in care noi, romanii, i-am promovat in turul al doilea pe Iliescu si pe Vadim… Se va vota nu neaparat Pentru unul din candidati, ci Impotriva celuilalt. Nu pentru un program desavarsit sau pentru cel mai bun program, ci impotriva unui program electoral lipsit de realism, dar intesat in schimb cu promisiuni fanteziste si populiste.

Sunt bucurestean… si cred ca intotdeauna este loc de mai rau, daca nu casti bine ochii si nu te informezi temeinic inainte de a aplica stampila „VOTAT” pe unul dintre candidati. Pentru ca aici nu conteaza porecla sau fizionomia cuiva, ci caracterul si mentalitatea celui caruia ii incredintam destinele orasului nu pentru o luna, ci pentru PATRU ANI! Iar, cu tot respectul, miserupismul nu isi are locul aici.

Inchei prin a va recomanda un articol al unui om de care, cu siguranta, ati auzit: Mircea Cartarescu. Am avut onoarea de a-l fi avut profesor, la Universitatea Bucuresti, la un curs facultativ despre „Romanul interbelic”.