Au aparut papusile cu dizabilitati!

Yeap. Parol d’honeur. Si nu ma refer la chinezariile sau la turcariile carora le cade o mana, un picior sau un ochi imediat cum ai iesit cu ea din magazin, ci la papusi originale, destul de scumpe, facute special pentru copiii cu diverse dizabilitati.

Papusa cheala, ramasa fara par in urma tratamentului chimioterapic (contra cancerului), papusa cu sindrom down, papusa oarba, cu baston alb si caine-calauza, papusa in carje, papusa in carucior – sunt doar cateva dintre noile jucarii care ar trebui sa ii ajute pe copiii cu diverse dizabilitati sa nu se mai simta singuri si izolati intr-o lume „altfel”, in care nu numai tovarasii de joaca, dar si jucariile sunt „perfecte”.

Exista insa si voci care sustin ca aceste jucarii nu doar ca nu si-ar atinge scopul pentru care au fost create, ba chiar le-ar face mai mult rau copiilor, ajutandu-i sa constientizeze o data in plus faptul ca sunt „altfel” si indepartandu-i de tovarasii reali de joaca, ceilalti copii.

Ma intreb insa daca nu cumva singuratatea acestor micuti nu este deja un fapt in sine, fara a avea nimic in comun cu aparitia jucariilor… Ma intreb daca nu cumva ei sunt deja extrem de constienti de faptul ca sunt „altfel”, la fel cum sunt si ceilalti copii, si daca nu acest lucru in sine ii instraineaza… Iar faptul ca au o jucarie care sa fie „prietenul lor”, care „poate sa-i inteleaga”, desi nu poate vorbi, de ce ar trebui sa fie neaparat rau? Oare nu am avut fiecare din noi o astfel de jucarie, cand eram mici? Oare nu ne incearca inca un anumit sentiment ciudat tinand in mana maimutica, ursuletul de plus sau papusa preferata din copilarie?

Acum ma gandesc la utilitatea unor desene animate care sa aiba si un profund scop educativ, in care copii fara dizabilitati sa se joace si sa ii accepte fara rezerve pe cei cu astfel de probleme… Poate ca exemplul unei „Heidi”, care se juca cu Klara, cea mai buna prietena a ei, desi aceasta din urma se afla intr-un scaun cu rotile, ar putea contribui mai mult la educatia copiilor nostri decat porcarioarele cu monstri, vrajitoare si fantome ale caror singure efecte vizibile sunt teama de intuneric si de a sta singuri in camera…