E clar… Ma uitam pe geam, mai devreme, cand ploua torential, si m-am pomenit zambind. Ieri seara, piciul meu imi zicea ca vrea sa mergem la bunica Lia. Prins cu treburi, i-am zis ca o sa mergem saptamana asta, pentru ca s-a anuntat ploaie in a doua jumatate. Seara, in pat, inainte de culcare, mi-a pus mana in par si m-a intrebat:
– Dar daca ma uog sa ploua, Dumnezeu ploua?
Am incercat o explicatie cat se poate de rationala, spunandu-i ca Dumnezeu tine cont de mai multi oameni si ca, daca ar ploua oricand vrem noi, alti oameni nu ar mai putea sa-si faca treburile si ar ramane fara servicii, fara bani, fara mancare… Vazand ca nu e tocmai raspunsul pe care il astepta si nevrand sa il dezamagesc dar, in acelasi timp, nici el sa nu fie dezamagit daca nu ploua, i-am zis:
– Dar tu poti sa te rogi, tati, si sa ii spui lui Dumnezeu ca ti-ar placea sa ploua, si vedem maine daca a fost ok sau nu…
Mai este nevoie sa va spun ca pe la pranz ploua cu galeata? Cred ca stiu ce s-a rugat piciul meu… 🙂
Da-mi Doamne o credinta de… copil!
By: martzian on iulie 15, 2008
at 9:46 pm
superb!
am zâmbit și am lăcrimat în același timp.
By: regina25 on iulie 21, 2008
at 12:25 am
@regina25 – multumesc! Si bun venit pe blogul meu!
Cu prietenie,
Adrian
By: addsalu on iulie 21, 2008
at 8:24 am