Ploaia piciului meu

E clar… Ma uitam pe geam, mai devreme, cand ploua torential, si m-am pomenit zambind. Ieri seara, piciul meu imi zicea ca vrea sa mergem la bunica Lia. Prins cu treburi, i-am zis ca o sa mergem saptamana asta, pentru ca s-a anuntat ploaie in a doua jumatate. Seara, in pat, inainte de culcare, mi-a pus mana in par si m-a intrebat:

– Dar daca ma uog sa ploua, Dumnezeu ploua?

Am incercat o explicatie cat se poate de rationala, spunandu-i ca Dumnezeu tine cont de mai multi oameni si ca, daca ar ploua oricand vrem noi, alti oameni nu ar mai putea sa-si faca treburile si ar ramane fara servicii, fara bani, fara mancare… Vazand ca nu e tocmai raspunsul pe care il astepta si nevrand sa il dezamagesc dar, in acelasi timp, nici el sa nu fie dezamagit daca nu ploua, i-am zis:

– Dar tu poti sa te rogi, tati, si sa ii spui lui Dumnezeu ca ti-ar placea sa ploua, si vedem maine daca a fost ok sau nu…

Mai este nevoie sa va spun ca pe la pranz ploua cu galeata? Cred ca stiu ce s-a rugat piciul meu…  🙂