Publicat de: Adrian | August 13, 2008

Exercitiu de… batranete

V-ati imaginat vreodata cum este sa fii in locul batranelului care poate te agaseaza uneori la semafor, cersind, sau in autobuz, cerandu-ti locul ori sa il ajuti sa se urce, sau care iti murdareste fata de masa preferata, care nu aude ori nu intelege ceea ce vrei sa ii spui?

Ei bine, poate ca ar fi bine sa incerci sa te pui in pielea lui, pentru ca… s-ar putea ca intr-o buna zi, daca ai sansa de a trai o viata mai lunga decat altii, s-ar putea ca tu insuti sa devii dependent de altii… de ajutorul, de bunavointa, de timpul sau de resursele altora…

Desigur, cei mai multi dintre noi nu se gandesc la astfel de lucruri… E inca prea devreme… Si va fi mereu… prea devreme… Cel putin in proprii nostri ochi…

Si totusi, timpul isi lasa amprenta… Indiferent daca ne place sau nu, legile entropiei actioneaza nu doar asupra lucrurilor pe care le posedam, ci si asupra… noastra…

Imi amintesc mereu surprinderea unei rude careia, in autobuz, cineva i s-a adresat cu „tataie”… Si asta cu cativa ani inainte de a se pensiona… Respectivul a raspuns la intrebarea care i s-a adresat, dar dupa aceea nu a scapat ocazia de a isi repeta in barba, cu o vizibila nemultumire si cu un ton scazut, ca pentru sine, apelativul… „Tataie…”

E prea devreme sa te gandesti la pensie… Nu-i asa? Cu toate astea, nu de mult a trebuit sa luam o decizie in acest sens, alegandu-ne compania care sa ne administreze banii din Pilonul II…

Unii dintre noi am avut de-a face cu batrani pe care a trebuit sa ii ingrijim… sa ii hranim… sa ii spalam… sa le facem cumparaturile… sa le tinem companie… Daca, la inceput, te simti util, dupa un timp in care vezi ca lucrul acesta trebuie facut chiar si atunci cand nu ai chef, cand esti obosit, suparat sau indispus, poti ajunge la un moment dat in situatia de a exploda… de a pune punct poate… de a te gandi la o solutie care sa te scape de „povara”… Probabil ca asa s-au inventat… azilurile…

Este adevarat, totul pare mult mai simplu atunci cand tu insuti nu esti implicat in mod direct si activ intr-o astfel de relatie… Dar daca, printr-un sir de circumstante sau imprejurari, esti nevoit sa faci fata unei astfel de provocari? Cum reactionezi? Te poti pregati pentru batranete? Ii poti oare intelege mai bine pe cei care fac parte dintr-o alta generatie?

Desigur, o intrebare fireasca la care ar trebui sa incercam macar sa raspundem este daca merita sa incercam sa facem un astfel de efort, din moment ce nu suntem siguri ca vom apuca sa ajungem la varsta senectutii… Mda… Imi place „optimismul” care rezida dintr-o astfel de intrebare… Haideti sa presupunem pentru cateva clipe ca totusi, fiecare dintre noi va ajunge sa imbatraneasca. Mai mult, faceti-mi placerea nebuna si imaginati-va ca ajungeti la varsta de… sa zicem… 100 de ani… Nici cei mai optimisti dintre noi nu isi imagineaza (sper… 🙂 ) ca va fi la fel de „in putere” si sanatos ca in prezent… Te mai lasa una, alta, mai pierzi din putere, iti mai reduci activitatile… etc. Ba poate chiar ajungi ca tu insuti sa depinzi de altii, chiar si intr-o mica masura (si rugaciunea mea catre bunul Dumnezeu este ca fiecare dintre noi sa depinda cat mai putin de altii, pentru a nu le fi o povara… dar totusi… este o posibilitate, nu?). Daca tu insuti ti-ai expediat batranii la azil, ori te-ai purtat rau cu ei, trebuie sa fii constient ca nici urmasii tai, care ti-au vazut comportamentul si care vor trage invatamintele necesare din asta… – nu se vor purta altfel cu tine… Desigur, exista intotdeauna posibilitatea ca ei sa fie primii din acest lant al „internatorilor sau expediatorilor in azile…”, dar sansele ca ei sa se poarte frumos si respectuos cu tine cresc vizibil daca vor vedea in modul tau de comportare grija si respectul fata de cei care nu doar ca ti-au dat viata, dar s-au chinuit cu tine pana in momentul in care te-au vazut mare si „pe picioarele tale”. Nu, nu este doar un cliseu… ci, sincer, orice parinte STIE cat este de greu sa cresti un copil, cat de mult trebuie sa investesti in el in permanenta si de cata jertfa de sine este nevoie… mereu si mereu… chiar si atunci cand crezi ca toate resursele s-au epuizat…

Inchei recomandandu-va un articol despre o „scoala” pe bancile careia nu inveti altceva decat ce inseamna sa fii batran si cum poti sa ii intelegi mai bine pe purtatorii perilor albi din viata ta, indiferent daca este vorba despre latura profesionala sau cea personala a acesteia. Din pacate, momentan este doar pentru americani, dar unele „exercitii” prezentate pot fi practicate de oricare dintre noi, cu putina bunavointa si, de ce nu, putin spirit ludic si imaginatie… Articolul il puteti lectura aici.

Anunțuri

Responses

  1. […] si, mai ales, fiind inca usor sub imperiul meditatiilor postate pe acest blog ieri, prilejuite de articolul citat acolo, nu am putut sa nu ma gandesc la o serie de vorbe din batrani: […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: