Publicat de: Adrian | Septembrie 11, 2008

Vreau sa traiesc! Ma ajuti? (2)

Nu, nu este vorba despre mine. Cuvintele acestea pot fi insa, intr-un moment sau altul, insusite de fiecare dintre noi. Pentru ca boala, in general, si cele grave in mod special, ne determina sa ne gandim mai mult si mai profund la cat de pretioasa este viata.

Astazi, poate ca ne bucuram pentru ca traim. Sau poate ca nici macar nu constientizam cat de mare este darul acesta. Sau cat de firav. Cei care depind insa de anumite lucruri pentru a trai au constienta acestei valori incomensurabile. Si se agata de cea mai mica speranta pe care le-o pot da recentele descoperiri medicale si intelepciunea asezata in unii medici de Dumnezeu. Ei spera intr-o minune, desi totul, aici, pe pamant, costa. Si nu putin…

Din fericire insa, exista comunicare, exista limbaj, exista posibilitatea de a cere ajutor. Si exista bani. Chiar daca nu sunt ai lor, ci ai tai. TU poti face ceva pentru acesti oameni. 

Cu acesta convingere inaugurez aici, pe blog, o noua practica – un prim mesaj dintr-o serie care, poate, va ajunge la o cifra cu multe zerouri. Pentru ca impreuna putem contribui la supravietuirea sperantei cuiva. Pentru ca banii ar trebui sa fie ultimul lucru care sa conteze atunci cand este vorba despre viata cuiva. Pentru ca poti renunta la un moft pentru a salva o viata. Pentru ca iti poti invinge lenea de a te duce pana la banca si sa completezi un formular. Pentru tine asta inseamna, intr-adevar, sa pierzi cateva minute. Dar gandeste-te ca, de fapt, acele minute si acei bani (nu conteaza atat suma, cat gestul tau) pot salva O VIATA. Sau, cel putin, ii pot (re)aduce speranta in suflet celui “care vrea sa se imprumute la tine” (de platit datoria, ti-o va plati, inzecit, Tatal ceresc). Sau, daca este prea tarziu pentru a-i salva viata, ii poti ajuta macar familia ramasa in urma, care este inglodata in datorii si are nevoie disperata de ajutorul tau. Pentru ca durerea lor sa se rezume doar la pierderea ireparabila a dragilor lor disparuti prea curand dintre noi, nu si la pierderea locuintei sau a altor bunuri.

 

Redau mai jos un alt mesaj primit de la voi, si o voi face ori de cate ori veti posta astfel de anunturi aici, la “comment”, in cadrul acestui articol, sau al oricarui articol din ceea ce incepe sa devina seria „Vreau sa traiesc! Ma ajuti?”.

 

De la: Alexandra Ciudin

 

Viata unui copil sta in mainile noastre…haideti sa il ajutam!

Are doar un anisor si 3luni…merita sa traiasca…
Daunt este inernat mai tot timpul prin spitale si monitorizat cu extrema atentie de medicul lui pediatru.
Parintii sunt disperati ca timpul trece in defavoarea singurului lor copil.
Are doar un an si sufera de o boala genetica extreme de rara.Sindrom Menkes,o mutatie genetica ce se intalneste la circa50000de copiii in intreaga lume si care afecteaza nivelul cuprului din corp-in cazul lui Danut,din creier.Manifestarile clinice includ degradare progresiva neurologica manifestata prin crize foarte dese de epilepsie,hemoragii intracraniene,dificultate la inghitire si intarziere in dezvoltarea neuropsihica.
De la4 luni am stat cu el numai prin spitale atat in Piatra Neamt cat si la Bucuresti.Nu am banuit nici o clipa ca sufera de asemenea boala…facea foarte des crize de convulsii iar ceea ce m-a pus pe ganduri era faptul ca la5luni nu facea nimic din ce ar trebui sa faca un copil de varsta aceasta.Medicul lui pediatru mi-a facut rost de o programare la un spital din Bucuresti iar la varsta de6luni i s-a pus diagnosticul acesta cumplit de boala Menkes.Am cautat disperata mai multe informatii despre ea si am aflat cu stupoare ca tratamentul costa enorm,o singura doza 40euro…iar daca organismul accepta tratamentul el are nevoie pe viata de el.Cazul acesta este al doilea pe tara.Primul a fost in anul 2003 tot la un baietel pe nume Alexandru nascut normal,dezvoltandu-se aparent normal insa la aceeasi varsta de 5 luni punandu-i-se acest diagnostic.Baietelul a decedat in decembrie2004o disparitie care cred ca a ramas adanc intiparita in sufletul parintilor.Nu am avut ocazia sa discut cu acei parinti,nici nu cred ca voi putea este un subiect mult prea dureros.
Danut se dezvolta fizic comform varstei insa din punct de vedere psihomotor e ca un copil de maxim 2 luni.Sanse s-au dat insa cand a fost vorba sa intru in posesia documentelor pentru a putea pleca cu el in strainatate la tratament mi s-a inchis usa in nas spunandu-mi-se cu toata nesimtirea din lume:CU SAU FARA ADMINISTAREA TRATAMENTULUI ORICUM VA MURI PANA LA UN AN.CE ROST MAI ARE SA MAI DEA STATUL ROMAN BANI DEGEABA????????
De atunci ma lupt sa reusesc sa strang macar pentru cateva doze sa incerc macar.Eu sunt asistentul personal a baiatului,salar iau doar431lei,sotul lucreaza pe unde poate,pentru ca nu se poate angaja cu carte de munca,e mai usor sa aiba mai multe servicii in acelasi timp.Nu am reusit insa nici asa sa strangem mare lucru.Am apelat si la un post de televiziune foarte cunoscut in tara,si la povestiri adevarate mi s-au dat sperante ca as putea sa apar dar am ramas cu sperantele…multi mi-au spus ca sa il las asa cat mai are de trait sa traiasca fara sa mai lupt sa strang bani…sa il ajut…e copilul meu…cum sa il las?
Ma bate Dumnezeu…e un suflet nevinovat…e sange din sangele meu…a fost un copil dorit si il iubim ca pe ochii din cap…as lua ani si sanatate de la mine sa ii dau lui…dar nu pot…
Nu cer sume colosale,putin de la fiecare.Oricat,orice ajutor e binevenit…
VA ROG,VA IMPLOR AJUTATI-MA.DACA NU PE MINE AJUTATI-MI COPILUL SA TRAIASCA! E SANSA LUI….

 

Cont IBAN RO87BRDE280SV26730702800

Anunțuri

Responses

  1. Apel pentru Cosmin Gologan! 187 507 euro

    4 septembrie 2008. Stimate Domn/Doamna,
    Poate exista cineva cu suflet mare la Dvs care il poate ajuta pe acest baietel, cu mai mult decat cei cativa firfirei pe care ii ofer eu. Am si eu doi copii acasa si nici nu vreau sa imi imaginez ce inseamna sa depinda viata copilului tau de niste bani pe care – si mai dramatic – sa nu ii poti furniza singur, fara ajutorul celor din jur.
    Va multumesc pentru atentia acordata acestui mesaj si va doresc cat mai multa putere si resurse, sa realizati ceea ce va propuneti pentru cei care au nevoie de ajutor!
    Cu respect,
    ROBERTA IOACHIM Training Manager Servier Pharma
    Elena TANASE Country Manager Steelcase Romania

    Cosmin a implinit in urma cu câteva zile un an. De patru luni, este chinuit de cancer – neuroblastom toracal. A suferit 2 interventii chirurgicale si cateva cure cu citostatice. In prezent Cosmin este internat la Spitalul Marie Curie (fost Budimex) impreuna cu mama lui, Tatiana.
    „O asistenta mi-a spus ca, in acest spital, nici un copil cu neuroblastom nu a supravietuit. Ce sa asteptam aici?”, spune Tatiana. In urma cu câteva zile, sub ochii lor s-a stins un copilas suferind de boala lui Cosmin. Avea putin peste doi ani si intreba: «Mami, eu mor?» . Cosmin spera sa fie tratat in Clinica Sfanta Ana din Viena, dar are nevoie de circa 200.000 euro. Informatii, acte si poze la http://www.cosmingologan.ro
    Cosmin lupta uimitor cu boala. Se reface foarte repede dupa operatii, vrea din toate puterile sa traiasca. Are, insa, nevoie de ajutor. Fiecare dintre noi ii poate darui un minut de viata

    Pentru donatii:
    RO19 BRDE 040S V331 8494 0400 pentru RON
    RO49 BRDE 040S V331 8531 0400 pentru EUR ; SWIFT: BRDEROBU
    conturi deschise la BRD Bacau suc. Alecu Russo pe numele Gologan Ionela-Tatiana , CNP 2810203151941
    Donatii de la firme
    Contact:
    Cristi Gologan, tatal: 0745-139.140
    Tatiana Gologan, mama: tia_tatiana@yahoo.com
    Dan Gologan, unchiul lui Cosmin – 0744-550.455
    Mirela Paduraru, prietena a familiei – 0744-825.984

    31 august 2008. Cosmin are nevoie de ajutor in lupta cu cancerul
    Speranta traieste in Austria. Cosmin are nevoie de ajutor in lupta cu cancerul
    Cosmin a implinit in urma cu câteva zile un an. De doua luni, este chinuit de cancer. O tumora ca o caracatita se intinde spre organele lui vitale. In spitalele din România il asteapta o lupta crâncena, cu sanse mici. In Austria, la cea mai renumita clinica de oncologie, speranta este aproape dubla. Parintii isi vând toata agoniseala, dar banii nu le ajung. Tratamentul micutului costa 200.000 de euro.
    Este o minune de copil. Numai cei care au primit in dar un pui dupa multe rugi si suferinte pot intelege o asemenea minune. “Este raspunsul la tot ce ne-am dorit, marturiseste tatal. Sotia a facut tratament aproape un an pentru a-l avea. Este un copil asteptat, lumina vietii noastre”. Opt luni de intensa fericire s-au sfarâmat brusc, sub greutatea unui singur cuvânt: cancer. Cosmin a fost diagnosticat in urma cu doua luni cu neuroblastom. O tumora i-a infasurat coloana si ii ameninta plamânii si rinichii. De doua luni, Cosmin si parintii lui lupta cu moartea. Copilul are sanse sa traiasca, dar intre el si viata se afla o mare suma de bani: 200.000 de euro. Atât costa interventiile chirurgicale si tratamentul la Clinica “Sfânta Ana” din Viena, cea mai renumita in oncologie pediatrica.
    Citostatice de la 8 luni
    Cosmarul a inceput acum doua luni. Intr-o zi de luni, parintii l-au asezat in premergator, gata pentru cursele prin apartament. Numai ca baietelul a ramas pironit. “Ne-am speriat când am vazut ca nu misca. Am crezut ca-i obosit. L-am pus in patut. A doua zi, povestea s-a repetat. L-am dus la spital, in Bacau. Nu i s-a pus un diagnostic. Am plecat la Bucuresti, la Spitalul Bagdasar-Arseni. Ni s-a spus, foarte repede, ca are o tumora”. La RMN s-a vazut ca are o tumora intre vertebrele gâtului. A fost operat, dar i s-a extirpat doar partial tumora. Atunci s-a descoperit ca aceasta avea radacini. Un organism strain crestea in corpul micutului, in spatele unuia din plamâni si isi intindea tentaculele lacom sa-i inghita organele vitale. Au urmat doua saptamâni de citostatice, un tratament greu de suportat chiar si pentru un adult. La a doua operatie, la Spitalul “Marie Curie”, a fost extirpata tumora mare, dar ramificatiile au ramas intre coaste si pe coloana. “Daca ii cuprinde plamânii sau rinichii nu mai are nicio sansa. Urmeaza sa faca alte cure de citostatice si alte operatii. Medicii nu ne dau nicio garantie.”
    „Mami, eu mor?“
    Tatiana Gologan, mama lui Cosmin, nu se dezlipeste de patutul lui. Tatal doarme in masina, in fata spitalului. “Facem tot ce se poate pentru a-l hrani bine, sa reziste la tratament. Am face orice sa-l salvam. Vom vinde tot ce avem, dar tot nu ne ajung banii. Daca in România are 40% sanse de supravietuire, in Austria acestea cresc la 70%. Am cunoscut o familie care a reusit sa-si salveze copilul. Fetita, cu exact acelasi diagnostic, a fost operata in Austria. S-a vindecat. Tot acolo a fost salvata si fetita Lianei Stanciu.” Speranta a renascut, desi in urma cu câteva zile, sub ochii lor s-a stins un copilas suferind de boala lui Cosmin. Avea putin peste doi ani si intreba: «Mami, eu mor?» Cosmin lupta uimitor cu boala. Se reface foarte repede dupa operatii. Nu stie, dar vrea din toate puterile sa traiasca. Are, insa, nevoie de ajutor. Fiecare dintre noi ii poate darui un minut de viata. Ne costa atât de putin!
    http://www.desteptarea.ro/articol_15371.shtml
    http://www.asociatiapavel.ro/index.php?ln=ro&cat=1


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: