Publicat de: Adrian | Septembrie 15, 2008

Prima zi de gradinita – merita sa-l duci de azi?

Anul trecut am stat la o coada de vreo jumatate de ora pana sa putem intra in gradinita. Nu stiam ce se intampla, dar am aflat ulterior… Toti copiii trebuiau sa treaca prin mainile asistentei, care-i controla in gat, la burtica etc., sa nu aiba semne de boala (de ceva contagios). In plus, toti trebuiau sa aiba avizul epidemiologic, altfel erau intorsi din drum. Un lucru bun, dealtfel. Te face parca sa te simti mai in siguranta – copilul tau nu va fi expus – cel putin, nu constient – unor boli contagioase… Oricum, primii ani de gradinita constituie o experienta traumatizanta, atat pentru copil, cat si pentru parinti. Din acest motiv multi si renunta relativ repede – copilul plange, se imbolnaveste foarte des (marea majoritate stau doua-trei zile la gradinita si vreo saptamana-doua acasa, la tratament…).

In fine, revenind la prima zi, am constatat ca e de preferat, cel putin din anumite motive, sa imi tin juniorul acasa. Il voi duce a doua sau a treia zi, sau poate chiar peste o saptamana. De ce? Voi incerca sa enumar cateva argumente care mi se par suficient de convingatoare. Pentru mine, cel putin. Asta nu inseamna ca toata lumea ar trebui sa faca la fel… Atunci ar fi mai greu pentru mine… 🙂

1. Scapi de coada la „doamna asistenta”. Filtrul de la usa, din prima zi de gradinita, mi s-a parut cel mai dens din tot anul scolar (sau anul… „gradinitar”?… 🙂 ) Oricum nu vei scapa de „puricat”, de control, oricum va trebui sa duci avizul epidemiologic si, eventual, dovada analizelor. Dar macar nu mai stai la coada aceea kilometrica… Apropo, culmea, nu stiu cum se face, dar parca mereu, in prima zi de scoala sau de gradinita, e o vreme de nu-ti vine sa dai un caine afara din casa… Anul trecut am tremurat ca o rufa pusa pe franghie… anul asta a fost o ploaie mocaneasca de ziceai ca vorbeste cineva cu precipitatii… Ce sa mai, parca iti taia tot cheful…

2. In prima zi toti copiii plang. Sau, ma rog, aproape toti. De cine sa aiba grija mai intai doamna educatoare? Pentru ca toti o solicita… Si atunci puiul tau, crescut „in puf”, rasfatatul tatei si al mamei, sau si al bunicului, bunicii, catelului etc., se va vedea dintr-o data intr-o lume ostila, in care toata lumea plange – toti copiii, in speta, si nimeni nu se oboseste sa ii acorde atentia cu care s-a obisnuit acasa. Pentru ca, fizic si obiectiv vorbind, „doamna” nu poate fi in acelasi loc, mereu, pentru toata lumea, sa stearga toate lacramioarele de pe obrajori. Asa, dupa cateva zile, cand ceilalti se vor fi potolit, ii va putea acorda odorului tau mai multa atentie si, implicit, tranzitia va fi mai usoara.

3. Florile… Cine se duce in prima zi fara flori? Adica… ma rog, or mai fi si exceptii, dar obrazul subtire cu cheltuiala se tine, nu? Problema este ca, in cazul meu cel putin, in prima zi imi este extrem de greu sa ma mobilizez sa ma trezesc atat de devreme incat sa putem ajunge si la florarie. Mereu zic ca avem suficient timp, dar… poate ca stiti cum este in prima zi… Sunt atatea lucruri de facut, incat… mereu ajungi pe ultima suta de metri… Ca sa nu mai zic de speculantii nostri tuciurii, care umfla preturile la flori de ajungi sa dai pe patru buchete (sa nu va imaginati ca scapati cu mai putin de patru… unul pentru doamna educatoare, altul pentru cealalta doamna educatoare, unul pentru doamna asistenta si altul, mai mare decat toate, pentru doamna directoare… 🙂 ) cat ai fi dat pe sapte-opt, in conditii normale… Bine ar fi sa fii atat de grijuliu incat sa le cumperi de duminica… Desi… s-ar putea sa ai surpriza sa le gasesti ofilite sau pleostite a doua zi dimineata… Va vorbeste Stan Patitul… 🙂 Asa, daca nu il duci in prima zi, ai timp suficient sa cumperi si florile, mai ales daca va impartiti responsabilitatile, si unul se duce dupa flori, altul imbraca odorul, ii face pachetelul etc. Sau puteti face asa cum am de gand sa fac eu anul acesta… cand voi cumpara ghivece cu flori. Tin mai mult si… e altceva. Iar diferentele de pret nu sunt chiar atat de mari. Dar macar stii ca, asa, sunt sanse destul de mari sa pastreze florile de la tine si, mai ales, sa se bucure mai mult timp de ele.

4. Mogaldeata iti va fi recunoscatoare pentru aceasta mica, dar importanta (pentru el/ ea, cel putin) prelungire…

Cam acestea ar fi principalele motive… Desi tot am senzatia ca am omis ceva… In fine, revin cu un update… si zilele viitoare va voi spune si secretul „calendarului cu zambareti”, sau cum poti face omuletul sa nu mai planga cand il duci la gradinita…

Anunțuri

Responses

  1. Ha, ha! O adevărată …”Odisee”! Deşi nu e deloc de râs, ai scris cu mult umor păţaniile unui tătic.
    Mult succes şi…”tot înainte”!

  2. @Alex – stii cum se spune… „inca nu ai vazut tot!”… 🙂 Uneori nici nu stii daca e de ras sau de plans… Cert este ca, daca iti place sa incerci lucruri noi, mai si improvizezi, sa vezi ce iese. In tot cazul, asa cum am mai spus, cel putin o persoana va fi mai mult decat incantata de toata afacerea – piciul sau aricica pe care il (o) mai tii o zi-doua acasa…

    Multumesc pentru urari si incurajari, bro!

  3. Stai ca abia acum am văzut şi „episoadele” de anul trecut. Ai un umor teribil! Trebuie că ai o răbdare teribilă. Şi cu mogâldeaţă (aricică), căţel, cocoane educatoare, maşină buşită, avalanşă de telefoane şi tot tacâmul care însoţeşte cele de mai sus…trebuie nişte nervi de oţel.
    Pentru viitori tătici, plini de …entuziasm (!!), acest foileton din Jurnalul de tătic e grozav! O să-l recomand cu căldură, nu pt descurajare (Doamne fereşte!), ci pt „instruire! :))
    Baftă multă în continuare!

    PS Cred că „moştenitorul” e isteţ tare. M-a uimit ce ştie să negocieze de mic, numai să iasă cum vrea el! Dă semne bune de pe-acum! Dumnezeu să vă bucure din plin cu el!

  4. Alex, multumesc anticipat pentru recomandari!

    In privinta mostenitorului, sunt intru totul de acord cu tine. Si nu pe principiul „fiecare cioara isi lauda puiul” :-), ci pe baza observatiilor zilnice si a discutiilor pe care le am cu el, precum si pe faptul ca imi este din ce in ce mai dificil sa castig „negocierile” in mod detasat, fara sa depun cine stie ce eforturi… Adica, altfel spus, m-am pomenit in unele ocazii ca trebuie sa fac uz de unele elemente invatate pe la cursurile de tehnici de negociere… Si asta, repet, cu o mogaldeata de aproape 5 ani… 🙂 Sa iti mai zic ca aproape ca imi e teama de negocierile care vor avea loc intre noi peste vreo 10-15 ani? 🙂

  5. Buna!sunt educatoare,primul an!Ador copii,am40 la grupa si in prima zi de gradinita,da,plangeau mai majoritatea dar erau vreo 10 care nu plangeau.Cei care plangeau,vazandu-i pe ceilalti ca erau fericiti,se jucau,nu plangeau si ascultau povestile educatoarei foarte entuziasmati,s-au oprit din plans si au inceput sa se joace si ei uitand de”probleme”.Sunt parinti care nu aduc mult timp copii la gradinita.Asta nu e bine!de ce?pentru ca acel copil care lipseste mult va accepta mai greu situatia si astfel le va aminti si celorlalti copii ca vor la mama si la tata!
    Privitor la faptul ca prima zi de gradinita e obositoare,multi copii,multa treaba…o parere,veniti primul si va lipsiti de toate astea!

  6. Buna Teodora – si bun venit aici. Multumesc pentru feed-back. E un argument interesant, tinand cont de faptul ca vine din partea cuiva cu experienta in domeniu.

    Pe de alta parte insa, cred ca se poate discuta de la caz la caz. Piciul meu, de exemplu, a fost extrem de refractar la ideea de gradinita nu o zi, ci un an intreg! Am recurs la tot felul de trucuri si de artificii ( o sa dau detalii intr-una din postarile viitoare), si pana la urma a acceptat situatia si a inceput sa prinda gustul. Dar a fost foarte greu. Si sunt si alti copii ca piciul meu, si parintii lor sunt disperati si sunt extrem de tentati sa renunte… Asa ca nu cred ca e chiar atat de rau daca, in loc sa-l duci de luni, in prima saptamana, il duci de marti sau miercuri…

  7. Ar fi perfect daca parintii ar fi tari si nu ar renunta.Stiu ca tentatia e mare,iti vezi prichindelul ca plange si nu poti sa-l lasi asa dar e spre binele lui!De ce?pentru ca va veti invata piciul sa vrea sa i se aduca si luna de pe cer atunci cand plange,va dori ca toate dorintele sa-i fie indeplinite cu orice pret!
    Da,nu-i nicio problema daca daca-l aduceti marti sau miercuri dar nu peste o saptamana sau doua…

  8. Gradinita se refera la anul pregatitor care se face inaintea clasei intii??

    Daca da, iar copilul nu se simte confortabil (plinge), poate ar trebui aminat un an.

    Daca nu, copilul nu are nevoie sa fie in gradinita, ceea ce scuteste mult frustrarile…

  9. @teodora – asa ma gandeam si eu… si normal ca nu se pune problema de o saptamana sau doua… Atunci, intr-adevar, ar pierde destul de mult si ar fi greu sa recupereze.

    Desigur, nu vorbim aici de perioadele de boala – pentru ca si acestea sunt, din pacate, foarte frecvente in primii ani de gradinita (si sunt cat se poate de normale – medicii pediatri care se respecta chiar isi avertizeaza clientii de lucrul acesta…). Dar acesta este deja un alt subiect…

  10. @cristina – gradinita se refera la toata perioada prescolara, institutional vorbind. Este organizata pe mai multe grupe: mica, mijlocie, mare si, mai nou, pregatitoare.

    Iar faptul ca plange nu trebuie sa ii determine pe parinti sa il amane un an pe prichindel. Motivul? Adaptarea, cu cat survine la o varsta mai tarzie, cu atat este mai dificila. Altfel spus, daca tu, ca parinte, cedezi in fata lacrimilor piciului, nu ii faci in nici un fel un favor, pentru ca la scoala ii va fi mult mai greu decat daca mami sau tati nu ar fi cedat, ci ar fi insistat ca odorelul sa mearga si la gradinita, in ciuda lacrimilor. Mai devreme sau mai tarziu, el va intelege ca nu are de ce sa se teama si va ajunge sa aprecieze atmosfera, colectivitatea, activitatile etc.

  11. „Adaptarea, cu cat survine la o varsta mai tarzie, cu atat este mai dificila.”

    Aici sint de acord sa nu fim de acord. Nu cred in gradinita, nu cred ca e bine pentru un copil asa de mic sa fie atita timp departe de parinti. Nu e chestia ca cedezi in fata lacrimilor lui, e chestia ca esti sensibil la gradul de maturitate al lui (care nu e asa mare).

  12. Cristina, si eu sunt de acord sa nu fim de acord. Eu cred ca gradinita este o etapa importanta pentru dezvoltarea piciului. Oricat ai fi de „titrat” si de binevoitor, tot sunt lucruri care iti pot scapa… Ori, la gradinita exista experienta multor generatii de dascali, care au invatat din greseli. Si apoi, nu trebuie sa uiti ca gradinita este perfect adaptata pentru nivelul lor de dezvoltare – atat fizica, cat si mentala, psihologica si, de ce nu, chiar sociala.
    In privinta ideii ca nu e bine sa petreaca atata timp departe de parinti, depinde ce fel de gradinita ai in gand cand spui asta. Daca te gandesti la un internat, in care il duci luni dimineata si il iei acasa vineri dupa-amiaza, sunt intru totul de acord. Daca vorbim insa de gradinita cu program normal… lucrurile se schimba. Oricum, majoritatea parintilor lucreaza, asa ca oricum ei stau departe de copii cel putin 9 ore pe zi – 8 ore la serviciu plus cel putin o ora transportul de la si pana la locul de munca (in total). Asa ca… ce alternative ai avea? Sa ii iei o bona? De acord… Poate o fi o varianta pentru unii parinti. Dar nici macar o bona nu urmareste o programa educationala si nu ii poate oferi piciului posibilitatea de a invata sa traiasca in colectivitate, sa interactioneze cu alti copii, asa cum i-o poate oferi… gradinita. Alte variante care ar fi? Sa stea cu bunicii? De acord, insa si aceasta varianta isi are limitele ei.
    In opinia mea, cea mai buna varianta existenta este gradinita cu program normal, nu prelungit (deci pana la orele 12-13, apoi, daca exista bunici binevoitori care pot si vor sa stea cu piciul… e ideal…

  13. Nu sint de acord nici cu o bona, nici cu copiii stind pina la 12-13 la gradi. In fiecare zi. Este datoria parintilor sa-si creasca copiii. Daca nu se poate mama sa stea acasa, macar sa se lucreze in schimburi ca tot timpul copiii sa aibe un parinte prezent.

    Exista studii sufieciente sa arate ca acei copii care merg direct la scoala, fara a merge la nici o gradinita, sint mult mai bine adaptabili, mult mai stapini pe sine. Bunicii nostri nu au mers la gradinita, nici strabunicii, si totusi au fost oameni mari in istoria lumii. Acum?

    Noi am fost conditionati de comunisti sa credem ca orice institutionalizat e mai bun decit parintii. Cum oare o educatoare stie pe fiecare copil in parte mai bine ca parintele insusi?

  14. Cristina,

    Faptul ca nici bunicii, nici strabunicii nostri nu au fost la gradinita mi se pare un argument cam tras de par. Pai ei nu au fost, in marea lor majoritate, nici la vreo facultate ba, mai mult chiar, cei mai multi aveau doar cateva clase de scoala. Si totusi au ajuns oameni mari in istoria lumii. Pai sa facem si noi la fel… sa nu le mai permitem copiilor sa mearga nici la facultate, si sa nu ii mai batem la cap sa termine scoala. Ca se poate si asa.

    Iarasi, majoritatea bunicilor si strabunicilor aveau ca „serviciu” activitatea pe la camp, traiau din asta… Si cand erau mici de tot, mergeau cu vaca la pascut in loc sa mearga la scoala.

    Societatea evolueaza, sa stii. Uita-te in ziua de azi la cat de greu isi gaseste cineva de lucru doar cu liceul (nu mai zic fara el…)… Pai se pomenea asa ceva pe vremea bunicilor sau strabunicilor?

    In privinta gradinitei, o sa te dezamagesc, dar nu e o inventie comunista. De exemplu, „gradinitele” de tip chibutz ale comunitatilor evreiesti au avut o contributie uriasa in viata copiilor multor generatii. Ele au aparut ca urmare a necesitatilor impuse de REALITATE, nu de un idealism dus pana la absurd. Spui ca ar fi bine ca parintii sa aiba grija de copiii lor. Sunt de acord cu tine, dar stii ceva? Unii mai trebuie sa si lucreze pentru a se intretine. Si nu toti pot lucra in schimburi.

    In privinta studiilor care arata ca acei copii care merg direct la scoala, fara a merge la nici o gradinita, sunt mult mai adaptabili si mai stapani pe sine, da-mi voie sa ma indoiesc. Din tot ce am studiat eu am retinut exact contrariul. Dar sa presupunem ca ar exista fie si un singur astfel de studiu precum cel pe care il amintesti tu. Tare as fi curios sa il citesc si eu, daca exista. Pentru ca e foarte usor sa spui ca „sunt studii care arata…”, ca argument pentru a sustine o idee pe care poate nici macar tu insati nu o crezi suta la suta.

    In privinta ultimei tale intrebari – cum poate o educatoare sa il stie pe fiecare copil in parte mai bine ca parintele insusi, imi pui in gura cuvinte si idei pe care nu le-am sustinut niciodata. Absurditati, dealtfel. Reciteste, te rog, ce am spus referitor la acest aspect:

    „Oricat ai fi de “titrat” si de binevoitor, tot sunt lucruri care iti pot scapa… Ori, la gradinita exista experienta multor generatii de dascali, care au invatat din greseli. Si apoi, nu trebuie sa uiti ca gradinita este perfect adaptata pentru nivelul lor de dezvoltare – atat fizica, cat si mentala, psihologica si, de ce nu, chiar sociala.

    (…)

    Dar nici macar o bona nu urmareste o programa educationala si nu ii poate oferi piciului posibilitatea de a invata sa traiasca in colectivitate, sa interactioneze cu alti copii, asa cum i-o poate oferi… gradinita”.

    Daca din ceea ce am spus tu poti deduce asemenea absurditati, atunci e bine sa precizam cat se poate de clar: educatoarele urmaresc o programa scolara, o curricula adaptata nevoilor lor intelectuale. Si da, la acest capitol se pricep mult mai bine decat parintii. Pentru ca au la baza experienta multor generatii de dascali, psihologi si sociologi.
    Ceea ce spui tu este ca si cum ai zice ca de ce e nevoie sa mergi la un medic pediatru pentru a-i prescrie piciului un tratament. CUm poate sa stie un medic ce-i trebui ecopilului tau mai bine decat parintele insusi? Ei bine, uite ca poate, pentru ca atat medicul, cat si educatoarea, sunt SPECIALISTI.

  15. Cristina,

    Faptul ca nici bunicii, nici strabunicii nostri nu au fost la gradinita mi se pare un argument cam tras de par. Pai ei nu au fost, in marea lor majoritate, nici la vreo facultate ba, mai mult chiar, cei mai multi aveau doar cateva clase de scoala. Si totusi au ajuns oameni mari in istoria lumii. Pai sa facem si noi la fel… sa nu le mai permitem copiilor sa mearga nici la facultate, si sa nu ii mai batem la cap sa termine scoala. Ca se poate si asa.

    Iarasi, majoritatea bunicilor si strabunicilor aveau ca “serviciu” activitatea pe la camp, traiau din asta… Si cand erau mici de tot, mergeau cu vaca la pascut in loc sa mearga la scoala.

    Societatea evolueaza, sa stii. Uita-te in ziua de azi la cat de greu isi gaseste cineva de lucru doar cu liceul (nu mai zic fara el…)… Pai se pomenea asa ceva pe vremea bunicilor sau strabunicilor?

    In privinta gradinitei, o sa te dezamagesc, dar nu e o inventie comunista. De exemplu, “gradinitele” de tip chibutz ale comunitatilor evreiesti au avut o contributie uriasa in viata copiilor multor generatii. Ele au aparut ca urmare a necesitatilor impuse de REALITATE, nu de un idealism dus pana la absurd. Spui ca ar fi bine ca parintii sa aiba grija de copiii lor. Sunt de acord cu tine, dar stii ceva? Unii mai trebuie sa si lucreze pentru a se intretine. Si nu toti pot lucra in schimburi.

    In privinta studiilor care arata ca acei copii care merg direct la scoala, fara a merge la nici o gradinita, sunt mult mai adaptabili si mai stapani pe sine, da-mi voie sa ma indoiesc. Din tot ce am studiat eu am retinut exact contrariul. Dar sa presupunem ca ar exista fie si un singur astfel de studiu precum cel pe care il amintesti tu. Tare as fi curios sa il citesc si eu, daca exista. Pentru ca e foarte usor sa spui ca “sunt studii care arata…”, ca argument pentru a sustine o idee pe care poate nici macar tu insati nu o crezi suta la suta.

    In privinta ultimei tale intrebari – cum poate o educatoare sa il stie pe fiecare copil in parte mai bine ca parintele insusi, imi pui in gura cuvinte si idei pe care nu le-am sustinut niciodata. Absurditati, dealtfel. Reciteste, te rog, ce am spus referitor la acest aspect:

    “Oricat ai fi de “titrat” si de binevoitor, tot sunt lucruri care iti pot scapa… Ori, la gradinita exista experienta multor generatii de dascali, care au invatat din greseli. Si apoi, nu trebuie sa uiti ca gradinita este perfect adaptata pentru nivelul lor de dezvoltare – atat fizica, cat si mentala, psihologica si, de ce nu, chiar sociala.

    (…)

    Dar nici macar o bona nu urmareste o programa educationala si nu ii poate oferi piciului posibilitatea de a invata sa traiasca in colectivitate, sa interactioneze cu alti copii, asa cum i-o poate oferi… gradinita”.

    Daca din ceea ce am spus tu poti deduce asemenea absurditati, atunci e bine sa precizam cat se poate de clar: educatoarele urmaresc o programa scolara, o curricula adaptata nevoilor lor intelectuale. Si da, la acest capitol se pricep mult mai bine decat parintii. Pentru ca au la baza experienta multor generatii de dascali, psihologi si sociologi.
    Ceea ce spui tu este ca si cum ai zice ca de ce e nevoie sa mergi la un medic pediatru pentru a-i prescrie piciului un tratament. CUm poate sa stie un medic ce-i trebuie copilului tau mai bine decat parintele insusi? Ei bine, uite ca poate, pentru ca atat medicul, cat si educatoarea, sunt SPECIALISTI.

  16. Cind m-am referit ca bunicii sau strabunicii nu au mers la gradi, nu m-am referit dpdv academic. Am vrut sa arat ca nu au ramas cu urme emotionale, ca s-au putut adapta in colectiv mai tirziu destul de bine. Vorbim aici de copii mici care au nevoie de parinti pe plan emotional, psihic, etc, nu de adulti de facultate care nu mai au nevoie de asa ceva.

    Argumentul cu specialistii l-am auzit de un milion de ori, daca vrei sa afli de ce nu e un argument plauzibil, aici: http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2008/09/10/analogii-folosite-gresit-in-critica-homeschool/

    Prefer sa cred absurditati ca parintii trebuie sa-si aiba grija de copii.

  17. http://online.wsj.com/article/SB121936615766562189.html

  18. http://www.reason.org/commentaries/snell_20080822.shtml

  19. http://ed.stanford.edu/suse/faculty/displayFacultyNews.php?tablename=notify1&id=448

  20. Cristina,

    M-am uitat la toate exemplele pe care mi le-ai dat. Am observat ca toate au in comun un lucru: sunt din AMERICA!!! Cu tot respectul, dar singura categorie de invatamant din America pentru care am o apreciere deosebita este cea universitara si post-universitara. Dealtfel, sa nu uitam ca aceasta este perceptia generala – de aceea si romanasii nostri, cand ajung acolo, daca aici, de exemplu, erau in clasa a 6-a, acolo trec direct intr-a 7-a…

    In plus, tot sistemul este complet diferit de al nostru. Sunt americani care considera nu doar invatamantul prescolar, ba chiar si pe cel scolar ca fiind o influenta nefasta asupra copiilor lor; prin urmare decid sa isi educe singuri copiii acasa. Poate ca acolo este posibil; dar incearca sa faci aici, in tara, la nivelul si la pretentiile programelor scolare de aici, de exemplu, matematici superioare cu copilul tau, cand o ajunge printr-a 12-a…

    Da, stiu, ne referim aici la gradinita, nu la scoala, dar eu iti spun ca este acelasi lucru. In plus, ca sa ajungem in sfarsit la o concluzie comuna, da-mi voie sa iti spun ca, daca traiesti in America, poate ca lucrul acesta va merge pt tine. Daca traiesti in Romania, cu regret iti spun ca si gradinita face parte, mai nou, din categoria „obligatoriu”. Lasand la o parte faptul ca majoritatea studiilor europene o considera o etapa importanta in dezvoltarea copilului, precum si faptul ca la noi nu prea se accepta sistemul de home-schooling, trebuie sa stii ca gradinita devine obligatorie. Asa ca nu vad rostul pentru care sa discutam in divergenta… Mai ales ca tu ramai la parerea ta, iar eu la convingerile mele. Si ale altora 🙂

  21. Cred ca nu m-am facut bine-inteleasa. Eu nu discut daca scolile din Romania sau America sau Anglia sint mai bune unele ca altele. Sint convinsa ca cele din America nu-s stralucite (desi nici cu cele din RO nu ma laud). Eu vorbesc in general de nevoia emotionala, psihica,etc, a copilului pina la anii de scoala. Acei primii 7 ani (de acasa) sint foarte importanti ca sa fie petrecuti cu parintii (mama) acasa.

    99% dintre copiii care au fost in clasa 6-a in RO si au fost pusi in clasa 7-a in SUA este din cauza virstei. In America se incepe scoala la 6 ani, iar in RO, la 7 ani. Asa ca este un mit ca ei sar peste o clasa ca sint destepti cind nu stiu nici o boaba engleza ca sa le fie verificate cunostintele.

    Cu influenta nefasta a scolilor asupra copiilor nu cred ca se compara SUA cu RO. In America nu am vazut copii de clasa I, cu mobil, nu sint bataile intre copii ca in RO, si nici ce se intimpla in liceele din RO nu am auzit aici.

    Obama a promis ca va face de la cresa in sus obligatoriu, asa ca nu e ceva nou…. parerea mea e ca statul trebuie sa stea afara din caminul fiecaruia. Studiile care se fac si spun ca e bine ca copilul sa fie institutionalizat este din punctul de vedere al celor care vor sa controleze mintea copiilor de mici, a celor care vor sa-si imprastie propaganda.

    Un lucru nu am inteles? Profesorii care m-au invatat pe mine matematica in clasa a 12-a, nu sint buni? Daca nu, atunci de ce as vrea ca ei sa-mi invete copiii? Daca sint foarte buni, cu foarte multa experienta, inseamna ca m-au invatat materia asa de bine ca si eu la rindul meu pot sa o arat altcuiva, nu? Daca copilul tau la gradi a invatat formele geometrice, oare nu poate sa arate si altcuiva ce a invatat?? La fel si cu materiile de liceu. Dar sa recunoastem, ca nu toti profesorii sint atit de buni pe cit se fac…..

  22. Cristina,

    Nu contest faptul ca primii 7 ani trebuie petrecuti cu tata si mama acasa, ci doar ideea ca trebuie petrecuti EXCLUSIV cu tata si mama acasa. Cred ca e o diferenta majora. In plus, asa cum am mai spus deja, este, daca nu imposibil, atunci cel putin extrem de greu sa reusesti sa te rupi de orice si sa stai acasa… 7 ani. Asta daca nu cumva esti milionar in euro si iti poti permite luxul de a nu fi nevoit sa lucrezi pentru a te intretine. Altfel, cu toate bunele intentii, este o idee frumoasa, interesanta, dar UTOPICA.

    Nu cred ca are rost, intr-adevar, sa facem comparatii intre sistemele de invatamant din SUA si cel din Romania sau din restul Europei. Spui ca nu ai vazut acolo copii de clasa I cu mobil… sau ca nu este violenta din scolile noastre… Iar eu iti spun, la randul meu, ca nici eu nu am auzit de vreun caz in care vreun elev suparat sa ia pusca din cui si sa deschida focul asupra colegilor si a profesorilor. Contextul social si politic este diferit, deci, intr-adevar, chiar nu are rost sa le comparam. In plus, asa cum am spus, in Romania gradinita va deveni obligatorie, asa cum sunt acum cele 10 clase… so…

    In privinta institutionalizarii, iarasi spun, trebuiesc definiti cat se poate de clar termenii. Daca prin asta intelegi cele 4 ore pe zi petrecute la gradinita, efectiv nu sunt de acord. Ar trebui atunci, prin extindere, sa nu iti duci copilul nici la scoala duminicala, la biserica, pentru ca trebuie sa stea doar cu parintii lui in primii sapte ani. Cred ca este un exces de zel inutil.

    Iarasi, spui ca institutionalizarea poate fi folosita ca prilej pentru unii propagandisti sa instituie controlul asupra mintii viitorilor cetateni ai unei tari. Ei bine, aici trebuie sa fiu de acord cu tine. Eu insumi am simtit efectele acestei propagande facuta inca din gradinita, de catre regimul comunist. Dar asta este o alta poveste. Oricum, in ciuda acestor aspecte, cred ca esti de acord ca nu il poti tine intr-un clopot de sticla in toti cei 7 ani. Nu il poti tine departe de colectivitate, de comunitate, de alti copii, de povesti, de desenele animate etc. Nu il poti creste in padure.

    Eu unul am ajuns la convingerea ca orice propaganda poate fi prevenita prin discutii sincere si libere cu mogaldeata, prin interactiunea acesteia cu mediul inconjurator, cu societatea etc. Tu, ca parinte, oricum reprezinti pentru el o autoritate mai mare decat orice educator, si informatiile pe care i le oferi tu sunt primite mai degraba decat cele oferite de te miri ce propagandist. Dar in felul acesta ii oferi posibilitatea de a invata sa discearna anumite lucruri, ii formezi un anumit spirit critic si un sistem de aparare pe care nu si l-ar putea forma sub acel clopot de sticla.

    In fine, ca sa nu mai spun ca nu cred ca totul are ca scop propaganda si scopurile ascunse ale unora sau altora.

    Cat despre profesori si despre capacitatea lor de a preda versus capacitatea ta de a preda la fel de eficient, mi se pare fortat. Eu unul am avut profesori foarte buni in liceu, la matematica, ajunsesem sa lucrez si cate doua-trei ore pe zi inainte de BAC, am luat o nota buna la matematica, dar, pentru ca inclinatiile mele au fost mai degraba spre latura si disciplinele socio-umane decat spre mate-fizica, acum, daca ma uit intr-o carte de matematica de clasa a XII-a, la problemele pe care le rezolvam atunci in 5 minute, efectiv nu cred ca le-as mai putea rezolva. Inseamna asta ca profesorii nu au fost capabili sa ma invete cum trebuie? Sa fim seriosi, NU! Dovada o reprezinta atat mediile mele din perioada respectiva, cat si capacitatea mea de a rezolva atunci cu usurinta orice fel de probleme. Numai ca, la o anumita perioada de la data la care am incetat sa mai operez cu conceptele si sa mai exersez, creierul le-a arhivat si, mai ales daca nu fac parte din domeniile pe care le fac cu placere, le-am uitat. Tine de constructia noastra, de memoria de scurta durata sau de cea de lunga durata, nu de profesionalismul profesorilor.

    In fine, este o discutie care nu cred ca duce nicaieri. Prin urmare tu, daca traiesti in America si iti poti permite, stai cu copilul tau pana la 7 ani; eu unul traiesc in Romania si consider ca este bine pentru el, pentru dezvoltarea lui, sa il duc la gradinita, 4 ore pe zi. Iar progresele pe care le-am remarcat nu numai eu, ci si altii care il cunosc, confirma ipotezele de la care am pornit.

    So, no offense, dar nu trebuie sa fim de acord toti cu toate lucrurile sau ideile. Putem fi amici chiar daca gandim diferit in aceasta privinta.

    Cu prietenie,

    Adrian

  23. Intr-adevar sint multe de spus pe subiectul asta. Vreau doar sa fac o mica precizare. Cind spun ca parintii trebuie sa stea acasa cu copilul, nu ma refer sa tina copilul legat de pat si sa nu aiba voie sa faca nimic. Nu am zis nimic de desenele animate. Copiii trebuie sa se joace cu alti copii, in parcuri, in fata blocului, trebuie sa se uite la desene, sa aibe diferite jocuri, etc. Mersul la biserica nu cred ca intra in discutie.

    PS. Stiu mame in RO care renunta sa aibe ultimul tip de masina sau iPod/blackberry, sau haine de firma, doar sa fie in stare sa stea acasa. Toata chestia e de prioritati, ca daca se vrea, se poate.

  24. Cristina,

    La cat de scumpa e viata aici, in multe cazuri nu se pune problema de ultimul tip de masina (care, apropo, in majoritatea cazurilor e doar un Logan, nu un Mercedes Benz) sau ipod/blackberry sau de haine de firma, ci de a fi capabil sa iti achiti ratele la banca si facturile. Asa ca statul acasa peste cei doi ani in care Statul te plateste pentru asta iese din discutie la noi. In majoritatea cazurilor. Pentru ca traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul, vorba lui Mircea Badea.

    Fa si tu un calcul simplu – la un salariu de 5-6, hai 8-10 milioane, cat sunt majoritatea pe aici, ce masina noua? Ce ipod? Ce blackberry? Facturi, intretinere, banca si, daca mai ramane ceva, mancare. Wellcome to Romania. Daca mai esti si single mom…

    Sa tot stai acasa… Come on… Get back to the real life…

  25. Complicata dilema.
    Am trecut pe acolo,si pe la Cristina si pe la Adrian.
    Care e solutia?
    ,,Nell` mezzo di camin di nostra vita”
    Voi reveni.
    Dar tre sa iau pe 2 pitici de la gradi,6 si 3 ani si pe seniorul de la semiinternat.
    Sa merg si la cabinet,ca e luni si nu se vede om cu persoana in sala de asteptare.
    Am si herpes.,capul ma doare.
    Va fi si procesul unui copil abuzat saptamina asta.Unde tre sa fiu prezenta.
    Am si un simpozion stiintific facultativ,dar necesar pentru pacientii mei.
    Ceva clatite tre frumosului meu iubit[si sot,din fericire]
    Azi e si un studiu great cu BeniF ,LA BAPTI.
    NOROC CU STUDENTICA BABY-SITTER CARE MAI DA O MINA DE AJUTOR.
    SOTUL EXISTA VIRTUAL ,ziua.
    Vine noaptea,pupa copiii si pe mama lor.
    Maninca frugal,daca nu pica de somn.
    Si…ce grozav e sa aiba pruncii cei 7 ani de acasa.
    Cu mama,licentiata,normal.
    Fain zice Cristina.
    Realist zice psihhologul.
    Le amestecam,facem un shake,il bem dimineata,cu o mina pe ghiozdanul seniorului.
    Cu alta pieptanind parutul de abanos al printesei.
    Incheind si sireturile celui mijlociu.
    Tata imbraca printesa,deschide poarta,scoate masina.
    Mama deretica fulger,bea,daca apuca o coffee instant.
    Cheama un taxi daca ploua.
    Ce grozav e sa stai 7 ani cu copiii in schimburi:mama-ziua,tata-noaptea.
    Experienta,dragilor e…netrucata.
    E personala,ca pasaportul.
    Sinteti faini.
    Ne mai vedem,pa,pa.

  26. 🙂 Amic, ai reusit sa punctezi anumite aspecte intr-o maniera extrem de haioasa si de realista, in acelasi timp.

    Mi-au placut concluziile tale: „Experienta,dragilor e…netrucata. E personala,ca pasaportul.”

    Te mai asteptam pe aici!

  27. poate cineva sa imi spuna este obligatoriu un medic sa ii controleze pe copii la scoala si gradinita ca un director de scoala imi spune ca asta cu cautatul copiilor de boli a fost pe vremea lui ceausescu acuma nu mai este obligat .al meu din a 2 zi de gradinita sa imbolnavit pentru ca a luat raceala de la al copil care a mai imbolnavit 3 dupa al meu iar directorul m-a luat in ris ca am dat 2 mil pe pastile si drumuri la spital

    • Directorul respectiv e ori iresponsabil, ori rupt de realitate… La prescolari, triajul e obligatoriu! Nu e o masura ceausista, ci una NORMALA, in opinia mea. DIn pacate insa, se tot strecoara copiii unor parinti iresponsabili. Cand era piciul meu la gradinita, am avut ocazia sa vad inclusiv copii care urmau un tratament cu antibiotice, pentru simplul motiv ca mamicuta lui nu a avut cu cine sa il lase acasa… Ok, si de ce ar fi asta problema mea, de ce sa riscam sa ni se imbolnaveasca tuturor copiii? Pentru ca e asistenta iresponsabila, pentru ca educatoarea e iresponsabila…

      Legat de imbolnavit, oricum, trebuie sa stii ca primul an cam asa va fi – doua – trei zile la gradinita, o saptamana, doua, trei acasa, pe tratament… Acum li se formeaza sistemul imunitar, iar intrarea in colectivitate isi face treaba pe deplin… Nu te ingrijora insa, e normal… Toti am trecut prin asta! Dar daca e sa faci o reclamatie, nu as face-o impotriva asistentei, ca ii verifica pe copii, ci impotriva celor care ii primesc pe copiii bolnavi in colectivitate, si nu ii suna pe parintii iresponsabili sa ii ia acasa…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: