Publicat de: Adrian | Octombrie 5, 2008

Avortul – la ei… si la noi…

La noi, din pacate, inca avortul este privit drept ceva normal, nu ca o trauma nenecesara, imorala si reprobabila. Mai rau decat atat, este privit in unele medii drept o… metoda contraceptiva… Nu vrei copii? Nici o problema. Ce pilule, ce… latex… Nuuuuu… De ce sa „te complici” cand exista… avortul?

Din pacate, la noi inca nu exista o cale de mijloc printre militantii pro sau contra avort. Unii afirma sus si tare ca avortul este pacat, uitand parca faptul ca societatea in care traim este una secularizata, pentru care lucrul acesta are doar o mica relevanta, iar altii marseaza pe ideea de drepturi ale femeii, pe faptul ca este corpul ei si ca are dreptul sa faca ce vrea cu el, uitand parca voit faptul ca, atunci cand apeleaza la cumplitul act medical, nu-si avorteaza trupul ei, ci pe al altei PERSOANE. Pe care, in nici un caz, nu a conceput-o singura.

 

Oricum, problema este cat se poate de ampla si de complexa. Exista stradanii din ambele directii sau „tabere”, dar m-ar bucura daca s-ar putea face ceva cu adevarat constructiv.

Cautand ceva pe internet, am gasit aici un exemplu, un caz de bune practici, pe care consider ca l-am putea aplica si noi cu succes in Romania. Ar fi un prim pas spre iesirea noastra, ca natiune, din rusinosul top mondial al tarilor cu cel mai mare numar de avorturi si cu cel mai mare numar de „analfabeti intr-ale contraceptiei”, care considera intreruperea de sarcina un substitut al metodelor contraceptive.

Guvernatorul statului american South Dakota, Mike Rounds, a promulgat, in luna iulie a anului curent, „Legea Consimtamantului Informat”, care lege obliga medicii sa informeze femeile care solicita intreruperea sarcinii despre umanitatea copilului lor nenascut si despre faptul ca procedura ar putea afecta sanatatea mentala a femeii. Detaliul esential aici este insa faptul ca aceasta informare trebuie sa fie facuta cu 2 ore inainte de momentul avortului. 

 

Redau, mai jos, cateva detalii din textul acestei legi a „Consimtamantului informat” (in engleza momentan, pana voi avea timp sa o traduc). Poate, cine stie, s-o lipi ceva si de ai nostri…

 

TEXTUL „LEGII CONSIMTAMANTULUI INFORMAT”

 

(1) A statement in writing providing the following information:

 

(a) The name of the physician who will perform the abortion;

 

(b) That the abortion will terminate the life of a whole, separate, unique, living human being;

 

(c) That the pregnant woman has an existing relationship with that unborn human being and that the relationship enjoys protection under the United States Constitution and under the laws of South Dakota;

 

(d) That by having an abortion, her existing relationship and her existing constitutional rights with regards to that relationship will be terminated;

 

(e) A description of all known medical risks of the procedure and statistically significant risk factors to which the pregnant woman would be subjected, including:

 

(i) Depression and related psychological distress;

(ii) Increased risk of suicide ideation and suicide;

 

(2) A statement by telephone or in person, by the physician who is to perform the abortion, or by the referring physician, or by an agent of both, at least twenty-four hours before the abortion, providing the following information:

 

(a) That medical assistance benefits may be available for prenatal care, childbirth, and neonatal care;

 

(b) That the father of the unborn child is legally responsible to provide financial support for her child following birth, and that this legal obligation of the father exists in all instances, even in instances in which the father has offered to pay for the abortion.

 

Anunțuri

Responses

  1. Fie la ei, fie la noi, oriunde ar fi, avortul este o mare grozăvie. Desigur, ai mare dreptate că multă lume nici nu conştientizează gravitatea unui asemenea „gest”. Îl consideră ceva banal ca şi …scobitul în nas! Am auzit odată o domnişoară foarte emancipată zicând că e corpul femeii şi face ce vrea cu el. Ok, dar cu viaţa aceea care se naşte acolo? Păi…nu e copil decât când „apucă să se nască”(!!), până atunci e doar o…”bucată de carne”!
    Îţi dai seamă câte bucăţi de carne aruncă unele femei din ele?
    Sunt tare multe de spus în această problemă. Şi mai multe de făcut!

  2. Alex,

    Ajungi uneori in momente in care iti pui problema la modul „oare cum ar fi fost lumea daca parintii celor care gandesc acum ca un copil nu e copil decat atunci cand se naste… si ca pana atunci e doar o bucata de carne” – ar fi gandit, la randul lor, asa. Si ar fi actionat in consecinta. Poate ca doar daca ar fi fost in „pielea” acelei „bucati de carne” si ar fi putut sa se exprime, sa se apere, ar fi putut intelege gravitatea problemei…

  3. un avort nu te ajuta ci te face sa bei sange nevinovat al copilor
    spunrti nu avort

    http://totuldespresarcina2008.wordpress.com/

  4. Uneori am timp sa intreb[normal ar trebui scris in fisa]numarul de avorturi al femeilor.
    Cele sincere zic:13,5,3-4,2,1 sau aproximeaza.
    2-3,3-4.
    UNELE MINT.
    CHIAR SA NU STII CA AI FOST O DATA SAU DE 2 ORI CALAUL NEVINOVATULUI COPILAS?
    DE OBICEI STIU CA E CRIMA,PACAT.
    FOARTE MULTE FEMEI AU DEPRESII,NEVROZE POSTAVORT.
    Un f. important lider de opinie ma apostrofa sa nu mai scriu cu majuscule,ca e ,,strigat”in spatiul virtual.
    Dar acum nu e greseala ,nu.
    Acum strig de neputinta si deznadejde.
    Fie ca strigatul sa fie auzit de cei[CEL] de sus[pusi]

  5. Sanda, fie ca strigatul sa fie auzit si de ceilalti, nu doar de cei sus pusi… de cei care considera avortul o solutie…

  6. am citit recent un articol legat de istoria procedurilor „medicale” avortive. e ca un extras din istoria torturilor medievale.

    fiintele nevinovate care sunt ucise astfel de cela mai multe ori pier in chinuri inimaginabile, si asta nu este spus nicaieri.

    informarea cu privire la situatia reala, care sa pareze discursul pro-avort gen: „femeia are dreptul sa decida ce se petrece cu trupul ei”, este cvasi inexistenta.

    pacatul este demodat. crima este justificabila. informatia lipseste, sau chiar daca ea este la indemana, este ignorata din pricina unui egiosm monstruos.

    si intrebarile de genul: „tu ce ai fi facut in locul meu? nu iti permit sa vorbesti pentru ca habar nu ai ce simt eu. un copil acum, mi-ar distruge viata” si discursurile de tip „mai bine altul decat eu” predomina.

    Ar fi nevoie de o mai mare educare in privinta asta a noastra, a celor care pot deveni activisti pro-life. 🙂 Sperenta exista, inca, nu? Doamne ajuta!

  7. Alexandra, intr-adevar, stii cum se spune… speranta moare ultima… Din pacate insa noi, ca natie, suntem niste teoreticieni innascuti. Ne place sa vorbim, ne entuziasmam, insa atunci cand vine vorba sa ne implicam efectiv intr-o serie de actiuni suntem cei mai mari restantieri. Cei care se pot – si vor – sa se implice sunt deja implicati, si nu pot fi pretutindeni, iar ceilalti… nu vor si pace…

    Oricum, sunt intru totul de acord cu tine ca educatia sustinuta si eforturile concrete pot schimba intai mentalitatea, si apoi statisticile.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: