Publicat de: Adrian | Octombrie 8, 2008

What if God was one of us…

Ma gandeam la un moment dat la faptul ca ne raportam la ceilalti in functie de mai multe lucruri:

1. Starea noastra de moment – intr-un fel ii tratez pe cei din jur atunci cand sunt bucuros, fericit si altfel atunci cand sunt trist, suparat sau nervos. Chiar daca nu ne varsam neaparat nervii pe cei din jur, este greu sa fii la fel de amabil atunci cand tu ai multe pe cap si cineva insista si insista… si te scoate din pepeni…

2. Gradul de oboseala si de stress acumulat – intr-un fel reactionam atunci cand suntem odihniti, „fresh”, cum se spune, si altfel o facem atunci cand „ne ajunge oboseala. Chiar si cele mai bune intentii dispar, la fel ca si amabilitatea noastra, dupa o noapte-doua de nesomn sau suprasolicitare (intelectuala sau emotionala). Chiar si evenimentele bune, frumoase, pozitive, pot avea acest efect asupra noastra… ganditi-va de exemplu la o nunta… la propria voastra nunta… Cine nu s-a „ratoit” macar o data la cineva in preajma marelui eveniment? Sau cate cupluri nu au avut discutii aprinse, ca sa nu spun „s-au certat”, in preajma nuntii lor? Si toate acestea nu din cauza ca nu s-ar pretui sau iubi la fel de mult, ci pur si simplu datorita oboselii si stresului care s-au acumulat si datorita carora poti ceda la un anumit moment.

3. Mediul in care traiesti. Fiind un „neam latin”, temperamental, suntem de multe ori mai „repeziti”, inclusiv in relatiile noastre. Daca familia ta, de exemplu, este una in care deciziile se iau foarte rapid, iti pierzi foarte usor rabdarea atunci cand ai de-a face cu oameni crescuti intr-un mediu mai „molcom”… Imaginati-va combinatia dintre un ardelean, molcom, pentru care pana si vorbitul se face mai alene (la urma-urmei, care-i graba? 🙂 si un oltean, sau un moldovean… sau un bucurestean (pentru ca bucurestenii sunt cu adevarat o specie aparte… Daca nu credeti veniti aici, suiti-va intr-o masina, stati frumos la un semafor si indrazniti sa nu porniti cand s-a pus culoarea verde… 🙂 )

4. Filosofia de viata. In functie de acest factor iti „pigmentezi” discursurile cu tot felul de elemente mai mult sau mai putin colorate, iar supararea noastra tine mai mult sau mai putin si are ca efecte, dupa caz, fie o razbunare crunta, fie… iertarea. Chiar si a dusmanilor…

5. Reactia celorlalti fata de tine. Cu siguranta, este mai usor sa reactionezi frumos fata de cineva care ti-a gresit, daca acesta isi cere scuze sau are macar o atitudine impaciuitoare, decat daca, dupa ce ca este in culpa, mai adopta si atitudinea aceea agresiva neaosa… pentru ca, deh… se stie ca, de cele mai multe ori, cea mai buna aparare este atacul…

6. Persoanele care sunt de fata atunci cand interactionezi cu ceilalti. Altfel spus, anturajul. Chiar si oamenii „bisericosi” pot sari in sus vreo 10 stanjeni atunci cand, in autobuz de exemplu, cineva ii calca pe bataturi. Ei bine, aceiasi oameni vor reactiona cu totul si cu totul diferit daca bataturile le sunt calcate, bunaoara, la iesirea din biserica… Sau daca sunt in preajma lor – si ei stiu asta – oameni pe care vor sa ii impresioneze… La polul opus se afla „baietii de cartier”, pentru care ar fi de-a dreptul umilitor sa se stie ca nu au facut „gat”, gura, galagie, scandal… E drept ca imaginea lor ar salta de-a dreptul daca i-ar fi si fript vreo doua „tupeistului” care a avut neobrazarea sa il contreze… Manca-t-as…

Poate ca mai sunt si alti factori care imi scapa acum… Insa cred ca ar fi bine daca ne-am aminti mai des de atitudinea primilor crestini care, atunci cand se raportau la societatea in care traiau, atunci cand vorbeau cu cineva, cand ajutau pe cineva, chiar cand se aflau cu cineva in divergenta, se comportau cu ceilalti ca si cum in fata lor nu s-ar afla un om ca si el, ci Domnul.

O adaptare moderna a acestui principiu ar fi nu doar necesara, ci de-a dreptul salutara… Din pacate insa, este atat de greu sa accepti lucrul acesta, in conditiile in care tot contextul te indeamna sa lupti, sa militezi pentru drepturile tale, sa uiti de principiul intoarcerii si a celuilalt obraz, de teama de a nu fi luat de… fraier… Poate ca de aceea mi-a si placut atat de mult ideea exprimata liric de Joan Osborne: „What if God was one of us”?

 

Enjoy it!

Anunțuri

Responses

  1. Tare de tot ideea cu semaforul în Bucureşti. Mai rămâne să aminteşti şi mersul cu troleibuzul sau tramvaiul. Cu ce viteza demnă de Formula I se demarează în trombă, abia reuşind (ca pasager) să te menţii cât de cât în picioare! 🙂
    Bucureştenii au un repertoriu bogat de „urături” când se supără.
    Vorba ardeleanului: „no, da ce atâta grabă?”

  2. Right

  3. Suntem evanghelici si de curand am lansat site-ul crestin http://www.contracurentului.com pentru a-i ajuta pe gay-i care vor sa renunte la homosexualitate.

    Cautam colaboratori pastori, psihologi si psihiatri crestini care sa ofere consiliere homosexualilor dornici de schimbare din bisericile evanghelice, dar nu numai.

    Dorim sa stim daca sunteti de acord sa facem schimb de linkuri.

  4. V-am adaugat la „Site-uri partenere”: http://contracurentului.com/node/19

  5. @victor ionescu – buna dimineata! Linkul vostru este pe site-ul meu de saptamani bune! Mai mult decat atat, v-am dedicat chiar si un articol.

    Si eu folosesc mass-uri din cand in cand… so… e ok 🙂

    Acum am vazut si cel de-al doilea comment, care astepta aprobarea. Multumesc de link.

  6. Mda… ce altceva as putea spune, ca raspuns la articolul tau, decat: „Bun venit in lumea reala!” ?! Ai dreptate, dom’le, ce mai?!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: