Noile toalete ecologice din Bucuresti – progres sau regres?

Mi-au atras atentia intr-unul din parcurile bucurestene. Aflate in „gradina” lui Ontanu, in sectorul 2 al capitalei, noile toalete ecologice, montate de Primaria Capitalei (dupa cum reiese din inscrisurile exterioare afisate cu mandrie), m-au facut, pentru cateva momente, sa ma simt european. Motivul il poate intui oricine a trecut pragul unei toalete asa-zis ecologice aflate intr-o zona de larga circulatie… Daca esti nevoit sa intri in ea, ca tot omul, trebuie musai sa dispui de o fiere si de un ficat extrem de sanatoase si de rezistente si, conditie sine qua non, sa nu fi mancat cu putin timp inainte. Altminteri, cei care vor ocupa ulterior cabina puturoasa vor putea afla din mai multe surse ce ai avut la (micul) dejun sau la cina… In fine… sa nu detaliem prea mult pe aceasta tema… Ideea de baza, pe care sunt convins ca ati prins-o deja, este aceea ca, de la strabunii boscheti la toaletele ecologice, pasul a fost destul de vizibil insa, in lipsa unei exploatari corespunzatoare si la un interval de timp relativ scurt, conditiile oferite in acele toalete ecologice pot deveni de-a dreptul insuportabile. Si nu doar pentru cei mai sensibili…

Asa se face ca noile toalete ecologice mi s-au parut, cel putin la exterior, de-a dreptul futuriste. Accesul in ele se face in urma apasarii unui buton, curatarea sau igienizarea lor este automata… Parfum, ce sa mai… si la propriu, si la figurat…

Curiozitatea, nu necesitatea 🙂 mi-a dat ghes sa incerc sa ii vad si interiorul… M-am apropiat, am apasat butonul de acces si… surpriza… Aceasta a refuzat categoric sa se deschida… Motivul? „Lipsa de apa in circuit” si semnalul luminos aprins in dreptul inscriptiei „defect”…

Judecand dupa disperarea afisata pe chipurile a vreo doua-trei persoane care i-au dat ocol pana cand m-am indepartat de aceasta minune tehnologica, parca-parca as fi tentat sa zic ca respectivii ar fi preferat vechile „ecologice” care, desi neigienice 100%, nu te lasau cu ochii in soare in vremuri grele si nici sa risti sa fii pus in te miri ce situatie penibila… Nu stiu de ce, dar aproape involuntar mi-am adus aminte de ce spunea inteleptul Solomon: „mai bine un caine viu, decat un leu mort”…