Publicat de: Adrian | Noiembrie 3, 2008

Viata de biciclist… prin Bucuresti…

A fost odata ca niciodata un oras in care-si duceau existenta (mai mult sau mai putin) linistita… 2,5 milioane de locuitori (cel putin in mod oficial, pentru ca neoficial cred ca sunt peste 4 milioane…). Ca tot omul, si locuitorii acestui oras trebuie sa isi castige existenta muncind. Foarte frumos… si foarte nobil (ca doar se zice ca munca innobileaza, nu-i asa?)… Numai ca, din orice cartier ai locui si pana in centru, unde sunt, de obicei, „locurile noastre de munca”, serviciile, job-urile, plantatiile unde culegem bumbacul etc., este o distanta considerabila. Nu in numarul de kilometri ci… in timp…

Adicatelea, daca, in mod normal, in conditii de trafic lejer, a la ora 22.00 sau a la duminica dimineata, parcurgi acei 9-10 km in aproximativ 15-17 minute, hai sa zicem, cu generozitate, 20-25 minute, in cursul saptamanii, adicatelea exact cand iti arde buza mai tare sa ajungi intr-un timp cat mai scurt, ajungi sa faci, in cazuri fericite, cel putin 45-50 de minute.

Cu conditia sa nu ai de parcurs acele „intersectii ale Diavolului” de la intrarea in cartierele-dormitor si, bine-nteles, cu conditia sa nu astepti in statiile RATB si cate 20-30 de minute pana cand iti vine autobuzul, troleibuzul sau tramvaiul. Si, fireste, cu suprema conditie ca mijloacele de transport in comun sa nu fie deja pline pana la refuz cu alti nefericiti care, de data asta, s-au dovedit a fi mai norocosi decat tine (deh… au reusit sa prinda un loc intr-un picior, cu capul pe la subratul nespalat al clasei muncitoare, agatat de barele soioase, in zdranganitul manelei mobile ce rasuna de prin telefonul te miri carui baietas de cartier… Deh… sa-l intelegem… Se stie ca unii canta de foame… Si pe la orele alea… o servi maneaua pe post de micul dejun… Pana face rost de bani pentru mancare. Din buzunarele „sardelelor” din autobuz). In fine. Sa nu divagam. Uneori, pur si simplu nu ai de ales si trebuie sa te gandesti la alte mijloace de locomotie.

Bunaoara la masina personala. Daca ai cum sa „sudezi” drumul tau zilnic cu cel al sotiei, te poti considera fericit. Parca-parca se justifica cheltuiala. Normal, daca ai o masina care sa consume in limite rezonabile (aici, depinde de la caz la caz ce inseamna rezonabil…). Partea proasta este ca, la intoarcere, de multe ori ajungi sa faci nu o ora, ci o ora si jumatate, daca nu chiar doua… Iar daca ploua… s-ar putea sa iti treaca prin minte (eu unul… marturisesc… am avut astfel de ganduri…) sa opresti motorul si sa lasi masina acolo, pe banda a doua sau a treia. Mai ales daca tot te simti ca-ntr-o parcare, fiind inconjurat de alte masini si stand pe loc de vreo 10 minute…

Asa ajungi sa iti treaca prin minte tot felul de ganduri nebunesti… De exemplu, sa mergi cu bicicleta. Da, chiar asa… Uiti de faptul ca este de-a dreptul irational sa iti doresti asta. Daca mai pui la socoteala si adrenalina (ca, deh, mergi printre soferii care de cele mai multe ori se comporta de-a dreptul ca niste nebuni in trafic) de care „beneficiezi” stiind ca-ti risti viata in fiecare secunda, parca-parca incepi sa oscilezi. In sensul bun sau in sensul rau al cuvantului, dupa placerea fiecaruia…

Chiar ma gandeam la un moment dat ca ar trebui ca biciclistii din Bucuresti sa aiba parte de uniforme speciale. Eu unul le-as face pantalonii dintr-un material extrem de rezistent, ca sa reziste la muscaturile cainilor comunitari. Si, neaparat, i-as dota cu niste geci din fas si cu casti precum cele de la motociclete, cu vizor. Mai mult decat atat, la vizorul de la casca de protectie le-as pune niste stergatoare, ca cele de parbriz… Cum de ce? Pai biciclistul nostru nu are de-a face doar cu cainii vagabonzi, ci si cu soferii… Hainele impermeabile (inclusiv la scuipat 🙂 ) si casca cu stergator de parbriz, odata brevetate, va asigur ca nu ar mai lipsi din garderoba nici unui biciclist. Daca ar putea sa fie si cu un sistem de auto-curatare, atunci eu unul, ca potential inventator, m-as asigura pe viata… As duce-o regeste… Parca imi si vad numele in topurile Forbes… Sau macar in topul celor de la Capital… ca in cel de la Adevarul parca-parca nu prea am (inca) incredere…

Deci, ca biciclist, poti avea sansa de a ajunge mai repede decat ca sofer de automobil proprietate personala. Si, categoric, mult mai repede decat calatorul cu RATB-ul. Asta oricum iese din discutie. In plus, spre deosebire de calatorul cu RATB-ul, oi ajunge tu acasa scuipat, injurat si muscat de caini… dar macar, cand te dai jos de pe mijlocul de locomotie, esti imbracat, ceea ce nu se poate spune despre calatorul obisnuit, care circula cu autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele urbei. Si, pardon, mirosi a scuipat, nu a transpiratia altuia, mon cher… In plus, aerul curat pe care-l poti inspira… nu o sa-l intalnesti prea curand in mijloacele de transport in comun… E drept ca e plin de gaze de esapament, dar sa nu fim rautaciosi si sa insistam pe astfel de detalii…

Aaaa… era sa uit… Ca biciclist, trebuie neaparat sa incerci sa utilizezi pistele special amenajate. Macar pe cele din centru… bunaoara pe cele de pe Kogalniceanu… pe cele din zona Universitate… Aici poti scapa macar de maidanezi… Dar dai de altele… gropi, masini parcate, statii RATB, chioscuri de ziare… Toate, cum altfel, decat exact pe pista amenajata, chipurile, pentru biciclisti…

Dar hai… sa nu fim rai… Ca biciclist, te poti plange de multe lucruri, dar nu ai cum in nici un caz sa spui ca ai o viata monotona… Nu-i asa?

Va las sa vedeti si cateva poze… pentru ca o imagine valoreaza mai mult decat mia de cuvinte pe care deja am scris-o… Sa va mai spun si ca pozele au fost facute intr-o singura dimineata? 🙂

 

 

Foto: addsalu, 2008

Anunțuri

Responses

  1. Mare tzeapa pistele astea. Le-au facut ca sa se zica. E una care inconjoara Parcul IOR. La ce mama naibii au pus-o acolo?

  2. Uuuups… Ai rostit cuvantul cu „n”…

    Dar ai dreptate. E tipic pentru Bucurestiul nostru drag… Asa cum era, la un moment dat, o singura statie de metrou accesibilizata pentru persoanele cu dizabilitati – dotata cu un lift special… M-am intrebat atunci ce ar putea face nenea din carucior… De suit in metrou, ok, se suie, dar de iesit la suprafata… Alta poveste… Acum sunt doua sau trei, din cate stiu eu… deci e „un pic mai bine pt Dvs.”… 🙂

    Cat despre piste, dupa ce se plimba in jurul parcului pana ametesc, biciclistilor nu le ramane decat sa isi puna costumatia de care ziceam si sa o ia barbateste prin trafic… 🙂

  3. Poate stiti vreo metoda de alungare a cainilor,ca eu trebuie neaparat sa opresc daca vin si latra,exista metode de alungare si din mers?Va rog sa ma contactati la email conductor_sef@yahoo.com,multumesc

  4. Cristian,

    Am auzit ca ar exista un dispozitiv cu ultrasunete, dar nu stiu mai multe detalii. Da-i un search pe Google…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: