Publicat de: Adrian | Noiembrie 5, 2008

Baptistii din Georgia… un fel de… ortodocsi?!

Am citit astazi un articol al lui Aurel Mateescu despre unii credinciosi baptisti care manifesta un mod de inchinare de-a dreptul atipic pentru aceasta comunitate de credinta. Mai exact, modul de a se imbraca al personalului clerical (pastorii, episcopul) prezinta asemanari izbitoare cu cele ale clericilor ortodocsi, lucru care i-a facut imediat pe unii (culmea, din ambele tabere – atat cea a ortodocsilor, cat si cea a baptistilor) sa faca tot felul de afirmatii furibunde si sa sara la beregata colegului intr-ale bloggingului. Este clar, mai avem inca foarte mult pana la a ne deprinde cu spiritul polemic autentic, cu dezbaterile constructive de idei, in care sa primeze dorinta de a discuta, nu de a „da in cap” (nici personajelor in cauza si, cu atat mai putin, nici celui care a prezentat ideile sau realitatile referitoare la acestia).

Revenind la postarea lui Aurel Mateescu, in momentul in care am citit-o, gandul mi-a zburat aproape instantaneu la acele „moschei ale lui Isus” care pot fi intalnite in multe tari islamice. Si acolo au fost glasuri care au strigat manioase si inverzite de ura ca fondatorii lor incearca sa-i sminteasca pe dreptii credinciosi musulmani… Explicatia celor care au ales sa se inchine in acel fel a fost una cat se poate de simpla: intrucat marea lor majoritate proveneau dintr-un mediu musulman, au trait si s-au inchinat zeci de ani in acel fel (cu prosterare pana la pamant, cu rugaciuni la anumite ore in fiecare zi, cu cititul pasajelor din Coran etc.), incat, atunci cand au devenit crestini practicanti si li s-a cerut sa renunte la acele lucruri s-au simtit parca goliti interior. Asa ca au adoptat acest stil de inchinare, pur contextualizat, in care citesc anumite pasaje din Coran care nu contrazic Scriptura, se roaga in stilul lor si se intalnesc in cladiri care au arhitectura moscheilor. Dar ei sunt crestini practicanti. Care este problema? Sau de ce ar fi o problema?

Exista oare vreun stil unic de inchinare, un stil „adevarat”, in afara caruia toate celelalte sunt „false”? Credinta adevarata este „in duh si in adevar”, si nu cred ca sta in vestminte, epitrahiluri, patrafire, cruci etc. Cred ca nu este altceva decat o sminteala sa incerci sa judeci un mod de inchinare al unor oameni provenind dintr-o cu totul alta cultura, raportandu-i la valorile tale si la modul tau de intelegere a credintei si practicilor religioase…

Anunțuri

Responses

  1. Foarte interesante informaţii. Ca şi gândurile de încheiere. Este foarte adevărat că am devenit cumplit de intransigenţi încât nu mai avem nicio înţelegere faţă de ceilalţi. Câtă vreme Dumnezeu nu ne-a făcut pe toţi „la indigo” şi deci nu suntem perfect identici, nu putem vorbi de un fel unic de închinare înaintea Tatălui. Apostolii şi primii creştini o făceau într-un mod atât de simplu, dar cu câtă dăruire şi convingere. La fel eremiţii, pustnicii din deşertul egiptean, din primele secole. Simplu, fără niciun fast, dar cu atâta putere sufletească. Pe urmă oamenii au îănceput să pună accentul pe partea văzută a închinării, pe fastul ceremoniilor.
    Fiecare înţelege în felul său să-şi exprime credinţa sa. Trebuie să ne acceptăm şi să dorim să ne înţelegem unii pe alţii, respectându-ne cu toată dragostea de fraţi creştini. Aşa repede ne inflamăm la ceartă şi discuţii sterile. E foarte clar că nu am fost şi nu vom fi niciodată toţi la fel, identici. Important e să găsim punţi de legătură sufletească. Motive de apropiere şi cât mai bună înţelegere. Pentru că se poate.
    Mi-a plăcut articolul lui Aurel. Nu şi unele comentarii prea dure.

  2. Multumesc pentru exemple, Alex. Din pacate, cred ca sunt indreptatit sa afirm ca „marea schisma” de la 1054 este ireparabila in viata aceasta. Si o spun in ciuda deschiderii mele ecumenice (crestine). Partea ciudata este ca, la noi, de exemplu, unde religia majoritara este ortodoxia si crestinismul evanghelic este minoritar, exista o atitudine pe care n-ai sa o intalnesti in statele in care rolurile sunt opuse, crestinismul evanghelic fiind majoritar iar cel ortodox minoritar (sau aproape inexistent). La un moment dat am fost tentat sa cred ca, cu cat te duci mai spre est, spre Orient, cu atat creste si gradul de intransigenta… Exista insa numeroase cazuri (iar Georgia este, din cate putem banui, unul dintre ele) care contrazic aceasta teorie…

    Oricum, ideea este ca modul exterior in care te inchini are o anumita importanta, insa ceea ce este vital este latura interioara, cea care, culmea, este atat de neglijata…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: