Publicat de: Adrian | Decembrie 10, 2008

Nu suntem europeni de mana a doua… Oare?!

Am avut privilegiul de a vizita (o vizita de lucru, e drept… frumoasa, dar taaaare scurta) Norvegia. O tara extrem de frumoasa si de civilizata. Si am ramas cu gandul acolo… La curatenia de acolo, la civilizatia oamenilor, la amabilitatea cu care raspundeau, la zambetele tuturor, la pietonii care parca dominau orasul…

Tot atunci am avut ocazia sa zbor pentru prima oara. Am schimbat doua avioane la dus, doua la intors. Cu escala la Viena. In momentul in care m-am urcat in avion m-a mirat faptul ca locul pentru picioare este destul de mic. Parca mult mai mic decat mi-l imaginasem. Si, culmea, ideea mi s-a intarit parca si mai mult in minte atunci cand m-am suit in al doilea avion. Cel care ne ducea de la Viena la Oslo. Desi zburam cu aceeasi companie, locul pentru picioare era mult mai generos. Un mic detaliu, veti spune, poate… Si poate ca a fost doar intamplator… Poate ca totul se datoreaza doar faptului ca… nordicii sunt mai inalti si, implicit, au nevoie de mai mult spatiu pentru picioare… Nu vreau sa fac acum teoria locului pentru picioare, insa acesta a fost unul din gandurile care mi-au trecut prin minte.

Ei… si ar mai fi ceva… La intoarcerea din tara… Cand majoritatea celor care au luat avionul spre Bucuresti erau romanasi de-ai nostri. Galagie, glume (unele proaste, altele bune, e drept, dar parca spuse mult prea tare…). M-a incercat asa, usor, o nostalgie… Desi „dincolo” nu am petrecut decat vreo doua nopti… Lasand la o parte modul in care am calatorit, diferenta de spatiu etc., m-am simtit precum studentul care se intoarce din capitala in oraselul lui, micut, prafuit, pe cale de a se civiliza… Cu singura deosebire ca sperantele mele in ceea ce priveste dorinta noastra de a ne civiliza, ca natiune, sunt extrem de reduse…

Nu stiu daca Ei ne privesc ca pe niste cetateni europeni de mana a doua. Eu unul insa cam asa m-am simtit. Si asta… culmea… nu acolo, ci dupa ce m-am reintors in tarisoara noastra… la mizeria de pe trotuare, la traficul infernal, la mijloacele de transport in comun care nu stii cand vin si cand ajung la destinatie… la feţele morocanoase si ingandurate de pretutindeni…

Anunțuri

Responses

  1. Foarte adevarat. Socul contactului cu o alta tara este extrem de mic in comparatie cu cel de la venire. Cand te deranjeaza fiecare amprenta pe care o vezi pe un geam.

  2. Nici nu trebuie să ne considere alţii de mâna a doua. Ne purtăm singuri ca nişte oameni de mâna a doua sau chiar a treia. Mai rău decât eticheta pe care ne-o punem singuri, nimeni nu ne poate spune altceva.
    Şi ca fel de-a fi, de a ne purta, de a lucra sau vorbi, dar si ca mentalitati, suntem tare departe de europenii cu state vechi. Si ne „straduim” să rămânem in urma.
    Pana la urma ai avut o experienta tare frumoasa si utila!

  3. ,,Zimbeste,miine va fi mai rau”

  4. Stiti care este paradoxul? Am facut mai mult timp de la aeroport pana acasa decat de la Viena pana la Bucuresti… Viena-Bucuresti – aprox. 1 ora. aeroport – cart. Chitila – aproape 2 ore… Asta in conditiile in care, in momentul in care am cumparat bilete pentru expresul care ne ducea de la aeroport in Oslo, vanzatorul ne-a dat un cartonas pe care scria ca trenul nostru pleca la 23.16 si ajungea la 23.47… Sa va mai spun si ca nu a intarziat nici un minut?

    In privinta experientei frumoase, da, a fost… Insa parca scepticismul meu in ceea ce priveste sansele noastre la civilizatie a ajuns sa se permanentizeze in momentul in care am pus din nou piciorul pe meleagurile noastre strabune.

    Apropo… Imi place „optimismul” tau, Pax… 🙂

  5. Da, Pax. E o atitudine „zen”.

  6. E MURPHY atitudinea
    Ca zen budismul nu ma incinta

  7. In 2001 cand am fost in Norwegia m-a uimit, pe langa peisajul si oamenii linistiti si destinsi (familii tinere cu 2-3 copilasi blonzi si cu ochi mari albastri) faptul ca isi lasau bicicletele seara pe peluza in fata casei sau ca plecau in excursie si lasau garajul cu usa larg deschisa de se vedeau toate uneltele si jucariile si nu aveau grija ca cineva se va atinge de bunurile lor. Anul asta am intrebat o norvegianca daca lucrurile au ramas la fel de cand romanii pot merge mult mai usor in Norv. Mi-a spus ca lucrurile s-au stricat in acesti cativa ani, dar nu atat din pricina romanilor, cat mai ales a arabilor care pur si simplu au invadat tara. Mi-a mai spus ca romanii sunt destul de harnici si apreciati pt munci sezoniere, dar ca cersetorii tigani si hotii tigani sunt considerati tot romani asa ca e o confuzie teribila cu privire la noi. E trist. Noi ne-am intors cu masina. Pana la Bors aproape ca nu s-a pus praful pe ea (aproape 3000 km), iar din Oradea pana la Mures, jeg de 2 degete 🙂
    Avem o tara cenusie, ca sufletele celor mai multi dintre noi…

  8. Alex,

    Din pacate ai dreptate. Si cu strainatatea, si cu confuzia existenta intre romanii care sunt apreciati pentru munca lor versus cersetorii romi, si cu tarisoara noastra…

  9. buna! din intamplare am dat peste acest blog.doamne ca bine scrii si ce adevarat si trist este! in aceasta vara eu am fost plecata in state (sunt o studenta la medicina dentara care a realizat ca o vacanta de vara in romania nu ma face sa fiu mai inteligenta ci un pic mai nervoasa si mai trista in acelasi timp).legat de experienta cu avionul..am avut-o si eu, evident. cand am aterizat si m-am uitat pe geamul avionului mi-a venit sa plang, si nu pt ca ma aflam iar acasa unde, in mod normal ar fi trebuit sa fiu fericita pt ca ma intorceam la CASA mea, in ROMANIA..si de atunci sunt tot mai trista..oftez mereu si ma uit la prietenii mei care merg prin cluburi si beau si se distreaza..si atat..pur si simplu nu mai pot fi ca ei..stii ce e ciudat?eu ma intreb:cat sa furi? cum de ne aflam chiar in mijlocul europei si totusi suntem atat de primitivi?cand exista enorm de multi romani capabili?..ce sa mai ..e trist rau..si de atunci ma tot intreb: chiar trebuie sa plec la mii de km departare si sa-mi fac o viata acolo de una singura?chiar daca aici sunt prietenii si familia?..

  10. Roxana, bine ai venit! Si multumesc pentru gandurile, impresiile si framantarile pe care ni le-ai impartasit!

    Cred ca poti sa iti faci un rost, o viata si aici, insa este extrem de greu. Pentru ca societatea s-a primitivizat si a adoptat niste non-valori pe post de valori autentice. Dar, cu rabdare si multa, multa perseverenta, cred ca este posibil si aici. Si iti spun din proprie experienta… 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: