Pentru cei mai multi dintre noi, sarbatorile reprezinta un moment asteptat in care, cel putin teoretic, incercam sa ne mai relaxam putin, sa mai incetinim ritmul cotidian, sa mai „smulgem” ceva de la angajatorii cei carpanosi (sau chitrosi, cum am auzit ca le-ar zice oltenii nostri… 🙂 ) si in care ne auto-impunem sa mai petrecem ceva timp alaturi de cei dragi.
Desigur, pentru ca atmosfera sa fie perfecta, incercam sa o „umplem” cu de toate si sa facem tot ceea ce credem ca ne-ar ajuta sa fim mai fericiti. Avem muzica buna, pregatim o masa copioasa, primim cadouri (sau ni le facem… ca deh… odata in an e sarbatoarea cu pricina…), primim, in cazurile fericite, si anumite stimulente de pe la serviciu, pupaturi, imbratisari, prajituri, o cupa de sampanie…
Partea mai putin comentata a ceea ce numim, generic, „Spiritul Craciunului” seamana foarte bine cu un mic dictator cu care este aproape imposibil sa te tocmesti. Vrei-nu-vrei, bea Grigore agheasma, cum se spune… Ai sau nu ai cu ce, de unde, trebuie sa te mobilizezi si sa le faci cadouri pe masura asteptarilor nu doar celor dragi (familie, prieteni), ci si „obligatiilor”. Daca ai si copii, cu atat mai mult ai nevoie de cel putin un card de credit… Pai, hai sa vedem… Daca picii tai sunt la gradinita ai, dintr-un foc, doua educatoare, directoarea, asistenta medicala (sa nu faci greseala sa o omiti… asta e o lege nescrisa, dar e lege… si unde-i lege… nu-i tocmeala…), de preferat si ingrijitoarele sau cum s-or numi cele care ii ajuta pe pici cu masa si cu alte cestiuni asemanatoare. Daca sunt la scoala, in ciclul primar, lucrurile sunt putin mai simple, pentru ca este doar invatatoarea, directoarea si asistenta…
Buuuun. Apoi, mai sunt unele „obligatii” de serviciu… Acestea pot varia, e drept, insa trebuiesc luate in calcul, nu?
Trecem la „obligatiile de familie”. Si aici trebuie sa ai grija sa nu ii superi pe cei din familia extinsa, pentru ca, ne place sau nu, culmea, cei mai mari critici ai nostri de acolo provin… Nu stiu voi ce parere aveti, dar eu unul am ajuns la concluzia ca mai bine „uiti” sa iei un cadou decat sa iei un cadou care sa nu fie pe placul familiei. Desigur, persoanele de fata se exclud intotdeauna. Vorbesc la modul general.
In sfarsit, poti sa ai grija acum si de cei foarte apropiati tie. Cei din familia „nucleara”, cum o numesc sociologii. Familia ta, cele mai apropiate persoane. Sotul, sotia si copiii. Oricat ar fi de mare criza economica, aici chiar trebuie sa te mobilizezi si chiar nu e cazul sa fii carpanos, zgarie-branza, branza-n sticla, frige-linte… Ma rog, ati prins ideea… 🙂 Faza e ca aceasta s-ar putea sa fie cea mai placuta dintre obligatii, dar tot obligatie ramane. Si nu constientizezi asta decat atunci cand intri in criza de timp sau cand nu stii inspre ce cadou sa te orientezi. Mie, de exemplu, mi-a luat aproximativ doua ore pana cand m-am putut hotari ce sa-i spun „mosului” sa-i ia piciului meu de Mos Nicolae…
Felicitarile… Cine nu scrie felicitari de Craciun sau macar de Anul Nou? Noroc cu internetul asta, ca ne mai scapa de belele… Poti sa scrii o felicitare virtuala si la 12 noaptea, asa ca nu mai trebuie sa iti faci probleme ca ai uitat sa le cumperi la timp si ca s-a inchis la posta ori la librarie… Desi raman la parerea mea ca e mult mai simplu si mai la indemana sa scrii un e-mail… Desi… in cazul felicitarilor virtuale, scapi mai usor atunci cand nu ai inspiratie… Pur si simplu adaugi un simplu „la multi ani” si ai scapat. Ca doar „o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte”, nu?
Aoleu… sa nu uit… Atentie… Daca primiti astfel de felicitari virtuale, o obligatie pe care nu trebuie sa o neglijati este aceea de a o deschide. Si e musai sa o deschideti, indiferent daca aveti chef sau nu, pentru ca exista anumite setari care ii spun expeditorului daca ati citit-o sau nu… Asa ca nu scapati… 🙂
SMS-urile… Aici… deja nu mai avem ce face… Scriem un text frumos, apoi luam agenda la rand si… trimite… pana cand epuizezi lista. Si de Craciun, si de Anul Nou. Nu merge sa trimiti unul „combinat”. Asa ca nu mai incercati… e inutil… Tot va trebui sa raspundeti si de Anul Nou…
Foarte important aici… Semnati-va sms-urile. Nu de alta, dar, in nemernicia noastra, s-ar putea sa mai omitem uneori sa salvam in agenda anumite numere de telefon. Sau, si daca sunt salvate, este posibil sa nu apara de fiecare data numele expeditorului. Pentru a evita orice confuzii, o semnatura este mai mult decat utila…
Mda… or mai fi poate si altele, insa nu imi vin in minte in acest moment… Promit insa ca, in masura in care le voi „descoperi” si le voi considera relevante, sa revin cu un update… Sau poate imi mai dati voi niste idei…
Jurnalul sârbului 
Ha! Obligatia cea mai enervanta (de sarbatori: Craciun, Paste, etc.) este facutul a 14 feluri de mancare + cozonac (pasca) + prajituri (tort) + aperitive + altele. Muncesti ca un caine si, cand ar trebui sa te bucuri de ele, adormi cu lingura in mana. Sau mananci un pic si nu mai poti. Sau te imbolnavesti.
Dar nu se poate sa te prinda Craciunul fara sarmale, piftie, cozonaci, friptura, caltabosi, carnati, toba, salata boeuf… Mai zic?
By: bogdanic on decembrie 12, 2008
at 4:53 pm
Hai măi, Bogdanic, de ce vezi lucrurile atât de negre? Păi dacă tot e mâncare multă, în loc să dai năvală pe ea, deguşti puţin din toate. Şi cu răbdare. Bunica mea îmi spunea că nu e bine să mănânci din toate în prima zi. Păstrezi „surprize” şi pentru zilele următoare.
Ar trebui să ne străduim să redescoperim bucuria spirituală a sărbătorilor! Nu doar corvezile…
By: Alex on decembrie 12, 2008
at 10:09 pm
eu de vreo doi ani nu mai fac , carnati,toba,cozonac, majoritarea ne cumparam (cei care doresc musai sa aibe toate aste pe masa de Craciun)
Un gratar, aperitiv,sarmale,o salata, un tort; nu uita, ca te mai duci si in vizita la rude (poate)
Practicam sportul cu munca pe branci la inceputul casniciei , cand am obsevat ca nu ma mai bucuram de nasterea Domnului din cauza unor mese copioase, pe care ulterior le digeram foarte greu, ramanea multa mancare, mai dadeam pe la rudele care ne vizitau.
Munceam mult pt ca apoi sa trebuiasca sa le consum intr-o o zi, doua, de, sa nu se strice.
Dimineata , ma duc cu copii la biserica, ajung acasa in jur de 13-14 (ca sa ajung la biserica schimb cateva miloace de transport), mancam ceva, apoi seara iar la biseica, programul copiilor (o placere), si uite asa trece Craciunul.
Legat de cadouri, nu sunt obligatorii.
Daca ar fi sa fac cadouri familiei extinse, educatoarei,invatatoarei, nu mai am ce sa pun pe masa, nu.
Pt educatoare , o suma (20 Lei) toti parinti si s-a rezolvat cadoul, invatatoarea, la fel…, si apoi calculezi ce iti mai ramane, ca la gradi ai dat si pt Mosul, nu?Ce mai pui tu sub brad. Bradul!
Rau e dupa sarbatori!! cand cam bate vantul si in portofel si … in camara daca nu esti atent sa mai lasi sa iti raman ceva, pana la urmatorul salariu(…..daca patronii nu cumva uita ziua exacta a salariului)
By: maria on decembrie 13, 2008
at 1:55 am
Daaaaa,nu merita atita osteneala pentru mincare.
Ar fi indicat sa vedem semnificatia nasterii SFINTE.
In caminul nostru,in vecini,in familia extinsa.
DE EXEMPLU:VIZITE LA INCHISOARE[noi mergem in 22 dec],la spital,invitatii de a petrece cu noi pentru cei singuri.
Pot fi batrini,bolnavi,vaduvi,etc.
Dar nu povesti cu zine.
Cunosc persoane care fac asta.
O varianta e sa luam de la orfelinate 1-2 copii sa petreaca impreuna cu rasfatatii nostri.
Va spun dupa sarbatori cam ce a facut biserica noastra din toate astea.
Adica noi,care sintem biserica reala,traitoare in neprihana.
By: pax on decembrie 13, 2008
at 1:43 pm
My point: Tot ceea ce faci de sarbatori trebuie sa aduca bucurie. Mirosul unui cozonac proaspat, carnatii sfaraind in tigaie, un cadou facut din inima, impodobitul unui brad, ciocnitul unui pahar, o gutuie sau o portocala sunt ceea ce creaza atmosfera si dau adevaratul farmec al zilelor festive.
Din pacate, multe din acestea au ajuns sa fie exagerate, sa fie considerate obligatii si isi pierd semnificatia. SMS-urile in masa, cadourile facute din obligatie, munca pe branci pentru a umple frigiderul sa dea pe afara – reprezinta un mod fals, necumpatat si fara gust de a petrece aceste zile minunate. Nu e vorba sa dai navala. Ce se intampla daca nu ai prajituri de Craciun? Ce sa intampla daca anul asta ai numai carnati si iti lipseste toba? Nimic. Sau ai numai sorici si nu sarmale? Cadoul pus alaturi de alte 25 de cadouri isi pierde esenta.
By: bogdanic on decembrie 14, 2008
at 3:04 am
bogdanic,esti concis si ai dreptate.
Asta voiam si eu sa zic.
Vad ca tu esti mai exact.
De obicei barbatii sint mai exacti.
Si inginerii,parerea mea.
Da,fara bucurie nu are sens sarbatoarea.
Nu stiu daca gospodinele tre sa-si dea duhul de sarbatori.
Acum exista servicii de curatenie,prajituri la comanda.
Cred ca sotii ar trebui sa faca un mic efort sa-si scuteasca jumatatile de eforturi inutile.
Chiar daca,poate costa ceva,merita sa fie si ele rasfatate o data pe an.
Dar ele decid sa fie ajutate sau nu.
Eu am ales schimbarea de paradigma.
Sintem printesele lui Hristos,nu cenusarese,vesnic mirosind a ceapa si domestos.
Adica e cazul sa ne salbaticim un pic.
Ca prea ne-au domesticit unii si altii.
Evident ca nu sint o feminista rebela.
Dar femeia moderna nu mai are sarbatoare nici macar de sarbatori.
Amarita de ea.
Succes sotilor in punerea Dulcineelor pe tronul de printese mirosind a Chanel,nr.5 si nu a cirnati si caltabosi.
Pentru asa ceva S-AU INVENTAT INTRE TIMP MACELARII,BUCATARII,MENAJERELE.
Macar o data pe an,de Pasti,de Craciun,deAnul Nou,de onomastici si de cite ori ,,nevoia cere asa”
By: pax on decembrie 14, 2008
at 7:01 am
Citesc, citesc si nu-mi vine sa mai vorbesc, dragilor… Cred ca am ajuns, in fine, la un anumit rezultat comun…
Bucuria, draga de ea, cred ca este cel mai important ingredient al sarbatorilor. Apoi si factorul social – sa o poti imparti cu cineva.
Desigur, si celelalte isi au farmecul lor – cozonacul, toba, o gutuie… etc., insa trebuie sa avem grija ca nu cumva prea multa preocupare pentru acestea sa ne rapeasca de la ceea ce conteaza cu adevarat si pretuieste mai mult decat toate piftiile si carnatii la un loc…
Pare taaare simplu insa, in realitate, cred ca este nevoie de mai mult efort intru pastrarea echilibrului decat la facutul tuturor felurilor de mancare, curatenie etc.
Si nu disperati daca nu va puteti permite anumite lucruri care va depasesc puterile financiare. Un dar facut din inima este NEPRETUIT. Indiferent daca asta presupune sa imbraci tu insuti, printul de pe calul alb, halatul de „menajera”, sau pe cel de bucatar (chiar daca mai „arzi” mancarea… 🙂 ) sau daca ii cumperi ceva ce isi dorea de mult…
By: addsalu on decembrie 15, 2008
at 10:04 am
Barbatii trebuie incurajati sa FIE MACAR 1 ZI /LUNA
casnici.
Adica sa se cazneasca si ei ca sotiile casnice.
Care,zic ei,nu lucreza,ci stau acasa.
Asa,sa ,,compatimim „unii cu altii.
Sa ne purtam poverile unii altora.
E biblic in fond.
Daca tot ne iubim,sa o si demonstram la aragaz,menaj,cumpartaturi.
Dar,cum bine puncta bogdanic:toate cu bucurie si o sarutare sfinta.
By: PAX on decembrie 15, 2008
at 11:59 am