Haiducul si… hamsia… :-)

Haiducul meu este un tip din cale-afara de milos. Are o multime de jucarii cu care se joaca atunci cand isi face baie si, la un moment dat, a primit cadou si un pistol cu apa. I l-am umplut si i-am aratat cum sa il foloseasca, spunandu-i:

– Hai, uite, „impusca” un animalut!

– Nuuuu, mi-a replicat imediat. Nu vreau sa il doara!

I-am explicat ca e doar in joaca, si ca animalutele sunt si ele de jucarie, ca nu le doare daca se joaca cu ele, dupa care mi-a spus:

– Dar stii, tati, tot nu vreau sa le „impusc”.

– Bine, tati, atunci fa-le o baita… stropeste-le cu pistolul cu apa…

Si am cazut la pace… 🙂

Acesta este Haiducul. Haiducul meu mic.

Zilele trecute, mama soacra ne-a facut o surpriza si ne-a prajit niste hamsii. Atat eu, cat si piciul savuram, ocazional ce-i drept, acesti pestisori crocanti… Cu un pic de mujdei… e un adevarat deliciu… (sa va mai spun ca si acum, in timp ce relatez aceste lucruri, imi lasa gura apa? 😀 )

Sotioara mea ii arata piciului surpriza si il invita la masa.

Haiducelul ia o hamsie, o intoarce pe toate partile si intreaba:

– Pestisorul asta e mort? 🙂

– Tie se pare ca e viu, ca misca?

– Uite… are si ochisori… si gura…

Dupa care il ia, il inmoaie – de fapt, mai degraba il plimba victorios prin saramura si spune, victorios:

– Ia uite-l cum inoata!… 🙂