Cristian Badilita despre Toader Paleologu, ministru al culturii si cultelor in Cabinetul Boc

De-a lungul timpului ne-a fost dat sa vedem tot felul de ministri „pafaristi” si de personaje ajunse in diverse functii doar datorita implicarii lor politice. Asa se face ca am ajuns acum sa avem, de departe, cea mai rusinoasa formula politica, in care un fost purtator al etichetei „politie politica”, „albit” intre timp prin nu stiu ce miracol, a ajuns vicepresedintele Senatului Romaniei, in care tot felul de personaje controversate (scapate ca prin urechile acului de urmarirea penala de colegii lor, la fel de „manjiti”, din Parlament, care au decis NUP) au ajuns (multi dintre ei, din nou) in fotoliile confortabile de parlamentari sau de ministri si in care sedintele de Senat (din Senatul Romaniei) incep nu cu intonarea imnului, ci cu injuraturi ca la usa cortului. 

Se intampla insa ca, prin toata aceasta sleahta, sa fi razbatut si cateva persoane de o reala valoare, care sunt acum mai contestate decat Mitrea, Voiculescu si Nastase. Si, culmea, cei care se incumeta sa le conteste valoarea intelectuala sunt niste indivizi care de-abia pot silabisi unele cuvinte mai alambicate si care, cu chiu-cu-vai, au reusit sa isi faca rost de diplome de BAC, ba chiar si de licente sau, mai nou, de doctori in te miri ce stiinte. Platite cu bani grei, pentru ca, din nefericire, stiinta si calitatea de intelectual a ajuns si ea, ca mai toate celelalte cestiuni de pe la noi, sa fie scoasa la mezat. Pentru ca, se stie, daca nu e si fudul, parca prostul nu e prost destul. Sau, vorba ceea, prost-prost, da’ prost cu diploma… 

Mai grav este atunci cand imbecilul ajunge sa se creada doct si sa ii convinga pe naivii care l-au votat ca valoarea nu mai este valoare, ci non-valoarea lui pretuieste mai mult decat munca asidua a unui intelectual adevarat.

Atunci cand i-am vazut numele pe listele electorale, m-am minunat in gandul meu si nu m-am putut abtine cum de a reusit Toader Paleologu sa intre in Parlament, devansandu-i pe toti acei pigmei cu gura mare si pretentii intelectualiste (pentru ca, deh… daca unul ca Vanghelie are acum vreo doua facultati, pare-se ca s-o crede si ‘telectual si, ca el, cati altii or mai fi?…). 

In fine, lasand la o parte varsta lui, care nu este nici pe departe la fel de venerabila ca a lui Sergiu Nicolaescu, domnu’ senator care si-a permis sa injure in Parlamentul Romaniei (pardon de expresia „domnul”), formarea lui intelectuala este net superioara oricarui grup parlamentar (e inutil sa o compar cu cea a unor parlamentari… mi s-a parut mai potrivita comparatia cu cea a grupurilor formate din alde… hai sa nu mai dau nume, ca prea sunt pornit…) din asa-zisul nostru Parlament. Cu toate acestea, batalia pentru ciolan nu l-a ocolit, desi capitalul sau de imagine si originile sale nobile, precum si calitatea formarii domniei sale il indreptatesc sa ocupe acel fotoliu ministerial pentru care a fost propus. Chiar daca, dupa unii, nu ar avea varsta pentru a fi ministru… Pentru ca, din pacate (sau din fericire?), de multe ori varsta nu are nimic de-a face cu intelepciunea…

In fine, ma opresc aici, dar va redau, in incheiere, cateva randuri primite pe adresa mea de mail de la un alt intelectual de marca, pe care il respect in mod deosebit – Cristian Badilita, in care acesta din urma dezvaluie cate ceva despre, probabil, omul  politic cel mai indreptatit sa ocupe un fotoliu de ministru din tot cabinetul Boc. 

 

„Buna ziua,

 

Ma simt oarecum dator sa intervin intr-o polemica (de doi bani, dar foarte mediatizata) lansata de citiva jurnalisti specialisti cu aflarea in treaba. E vorba de pregatirea si de competenta „culturala” a lui Toader Paleologu, desemnat minsitru al culturii. Nu ma intereseaza cine-i sint colegii de minister. Sper doar ca el sa-si faca datoria. Paleologu, da, poate fi acuzat ca n-a mincat salam cu soia si ca nu s-a mitocanizat in liceele/universitatile romanesti. Ma rezum la personalitatea lui de interes public, ca sa zic asa. A facut liceul la Stanislas din Paris, unul din cele mai reputate; apoi a devenit, printr-un concurs foarte dificil, elev la Scoala Normala Superioara (ELEV, nu invitat, ca mine), unde ne-am si cunoscut. A fi elev al acestei Scoli inseamna, automat, a fi recunoscut ca facind parte din elita intelectuala a Frantei. Apoi, sub indrumarea dnei Bonardel, a sustinut un masterat excelent despre Soloviov, pentru a-si incununa studiile universitare (predind intre timp in SUA), cu un doctorat stralucit la EHESS, in cotutela cu Universitatea din Munchen. La ENS din Paris a organizat un seminar despre Culturile Europei de Est, care a umplut amfiteatre si sali intregi vreme de un an de zile, cu invitati de prima mina, de la ME Congourdeau pina la Struve si Vidal-Naquet. Teza lui, despre teologia politica a lui Carl Schmitt a aparut la una din editurile prestigioase din Paris, Cerf. Din pacate romanii nu s-au repezit sa o traduca, desi a fost nashita de A. Besançon insusi si prezentata de Pierre Manent, ca fiind CARTEA despre marele ginditor german. A predat apoi citiva ani de zile la Berlin, pina cind a devenit ambasadorul Romaniei in Danemarca. O asemenea cariera, in doar zece ani, nu poate fi caricaturizata sau minimalizata de niste jurnalisti improvizati. Daca Paleologu este apt sau nu sa dirijeze un minsiter nu avem a ne pronunta acum. O va confirma sau infirma el insusi. Dar e inadmisibil ca un om cu pregatirea si de anvergura sa, realmente internationala, pe care poti conta in orice imprejurare „elitista” (cu adevarat elitista), sa fie pus la coltul clasei de citiva analfabeti ai presei neoRSR (care nu fac decit sa-i discrediteze si pe adevaratii jurnalisti). Va rog pe toti cei normali si cinstiti sa faceti cit mai cunoscut acest mesaj, dat fiind ca, personal, nu am acces la presa „democratica” din Romania. Ma consolez cu gindul ca in aceeasi situatie se afla Goma si, daca ar mai fi trait, s-ar fi aflat si Culianu.

 

Ii doresc, de pe luna, lui T Paleologu succes si curaj; sa-si aminteasca numai de spusele tatalui lui Steinhardt catre fiu inainte de chemarea acestuia la ancheta,

 

Cristian Badilita”