De-a lungul timpului ne-a fost dat sa vedem tot felul de ministri „pafaristi” si de personaje ajunse in diverse functii doar datorita implicarii lor politice. Asa se face ca am ajuns acum sa avem, de departe, cea mai rusinoasa formula politica, in care un fost purtator al etichetei „politie politica”, „albit” intre timp prin nu stiu ce miracol, a ajuns vicepresedintele Senatului Romaniei, in care tot felul de personaje controversate (scapate ca prin urechile acului de urmarirea penala de colegii lor, la fel de „manjiti”, din Parlament, care au decis NUP) au ajuns (multi dintre ei, din nou) in fotoliile confortabile de parlamentari sau de ministri si in care sedintele de Senat (din Senatul Romaniei) incep nu cu intonarea imnului, ci cu injuraturi ca la usa cortului.
Se intampla insa ca, prin toata aceasta sleahta, sa fi razbatut si cateva persoane de o reala valoare, care sunt acum mai contestate decat Mitrea, Voiculescu si Nastase. Si, culmea, cei care se incumeta sa le conteste valoarea intelectuala sunt niste indivizi care de-abia pot silabisi unele cuvinte mai alambicate si care, cu chiu-cu-vai, au reusit sa isi faca rost de diplome de BAC, ba chiar si de licente sau, mai nou, de doctori in te miri ce stiinte. Platite cu bani grei, pentru ca, din nefericire, stiinta si calitatea de intelectual a ajuns si ea, ca mai toate celelalte cestiuni de pe la noi, sa fie scoasa la mezat. Pentru ca, se stie, daca nu e si fudul, parca prostul nu e prost destul. Sau, vorba ceea, prost-prost, da’ prost cu diploma…
Mai grav este atunci cand imbecilul ajunge sa se creada doct si sa ii convinga pe naivii care l-au votat ca valoarea nu mai este valoare, ci non-valoarea lui pretuieste mai mult decat munca asidua a unui intelectual adevarat.
Atunci cand i-am vazut numele pe listele electorale, m-am minunat in gandul meu si nu m-am putut abtine cum de a reusit Toader Paleologu sa intre in Parlament, devansandu-i pe toti acei pigmei cu gura mare si pretentii intelectualiste (pentru ca, deh… daca unul ca Vanghelie are acum vreo doua facultati, pare-se ca s-o crede si ‘telectual si, ca el, cati altii or mai fi?…).
In fine, lasand la o parte varsta lui, care nu este nici pe departe la fel de venerabila ca a lui Sergiu Nicolaescu, domnu’ senator care si-a permis sa injure in Parlamentul Romaniei (pardon de expresia „domnul”), formarea lui intelectuala este net superioara oricarui grup parlamentar (e inutil sa o compar cu cea a unor parlamentari… mi s-a parut mai potrivita comparatia cu cea a grupurilor formate din alde… hai sa nu mai dau nume, ca prea sunt pornit…) din asa-zisul nostru Parlament. Cu toate acestea, batalia pentru ciolan nu l-a ocolit, desi capitalul sau de imagine si originile sale nobile, precum si calitatea formarii domniei sale il indreptatesc sa ocupe acel fotoliu ministerial pentru care a fost propus. Chiar daca, dupa unii, nu ar avea varsta pentru a fi ministru… Pentru ca, din pacate (sau din fericire?), de multe ori varsta nu are nimic de-a face cu intelepciunea…
In fine, ma opresc aici, dar va redau, in incheiere, cateva randuri primite pe adresa mea de mail de la un alt intelectual de marca, pe care il respect in mod deosebit – Cristian Badilita, in care acesta din urma dezvaluie cate ceva despre, probabil, omul politic cel mai indreptatit sa ocupe un fotoliu de ministru din tot cabinetul Boc.
„Buna ziua,
Cristian Badilita”
Lasă un răspuns