Publicat de: Adrian | Ianuarie 3, 2009

Mallul, monumentul ridicat in cinstea eroului cazut… numit „Timp liber”

Poate ca suna oarecum ciudat titlul ales pentru acest articol – „Mallul, monumentul ridicat in cinstea eroului cazut… numit „Timp liber””. O alta varianta care mi-a trecut prin minte ar fi „Despre malluri ca indicatori ai nivelului de timp liber”. Oricum ar fi, ideea este aceeasi, si m-a „traznit” zilele trecute in vreme ce ma minunam de traficul liber din jurul unei astfel de cladiri. Ce-i drept, era a doua zi a anului nou… 

Prin definitie, mallul ni se prezinta ca un loc magnific si mirific de petrecere a timpului liber, unde nea Ion care traieste in vremurile postmoderne poate sa-si faca si piata (in sensul traditional al cuvantului, cu legume, fructe, zarzavaturi, patrunjel, ceapa etc.), si shopping (sa-si inlocuiasca salopeta cu jeansi de la Lee Cooper sau, dupa buget, de la Xin Jiang… 🙂 ), ba chiar sa manance ceva la vreunul din numeroasele restaurante, sa isi incheie asigurarea obligatorie pentru Oltcit sau Dacia de tip „cazan”, sa isi plateasca facturile la furnizorii de utilitati (doar exista robotelul BRD sau posibilitatea de a plati facturile la casele de marcat, ba chiar si in unele lanturi de farmacii…), mai simplu spus, sa faca tot ce are nevoie.

mall

Mallul pare a fi o adevarata mana cereasca – si suntem tentati sa credem ca, mergand acolo, castigam timp, pentru ca le gasim pe toate la un loc, sub acelasi acoperis. Mai mult decat atat, trebuie sa recunoastem faptul ca mallurile poseda – si fac uz de ea cu multa maiestrie – arta de a te face sa te simti bine. Daca la piata taranul sau tiganul nu te lasa sa iti alegi rosiile, castravetii ori bananele, la „piata din mall” le poti pipai, mirosi, alege pe care le vrei… Ba, daca te razgandesti, le poti pune frumusel la loc… sau, ma rog, in functie de educatie si de nivelul bunului tau simt, le poti aseza chiar si pe rafturile cu… piese auto ori confectii bebelusi… Sau la casa…

Plus ca beneficiezi si de promotii, de preturi reduse… Si nu mai trebuie sa te milogesti de taran sau de tigan sa mai lase din pret… La mall le poti cumpara cu aproximativ acelasi pret ca la piata numai ca, in plus, le poti alege… Ei?…

In realitate insa, nu de putine ori s-a dovedit ca mergand la mall nu doar ca nu iesi mai ieftin, ba dimpotriva… Vezi mii de produse din care macar unele te vor incanta atat de mult incat vei renunta cu usurinta la „lista de cumparaturi” de care te tii cu dintii cand mergi prin alte parti… E ieftin, bre… Un adevarat chilipir? Era pacat sa nu le iau… Mai ales ca oricum imi vor trebui… odata si-o data…

Iar timpul… Probabil ca daca am cronometra odata timpul pe care il petrecem cumparand diverse de la sursele traditionale – magazinul din colt, piata, platitul facturilor la banca ori la posta sau, mai bine, direct la bancomat – comparandu-l, spuneam, cu timpul pe care il petrecem in aceleasi scopuri mergand la mall, s-ar putea sa avem surprize mari… si sa ne trezim ca, in ultimul caz, uitam de ceas… de timp… de ora…

Departe de mine sa intentionez sa fac o pledoarie anti-mall. Doar incerc sa verbalizez anumite ganduri pe care le am si sa incerc sa spun ca uneori ne cam imbatam cu apa rece…

Revenind acum la titlul articolului… Aproape ca nu mai exista roman care sa spuna ca are timp liber. „Nu am timp”, „sunt foarte ocupat”, „lucrez”, „am treaba” – sunt cuvintele ori sintagmele atat de des invocate atunci cand unul sau altul ne intreaba de ce nu mai mergem la biserica nici macar duminica dimineata, de ce nu mai citim Biblia cu regularitate, asa cum se cuvine unui bun crestin, de ce ne rugam atat de rar. Culmea este ca aceste cuvinte ori sintagme incercam sa ni le adresam si noua insine, atunci cand constiinta „ne ia la intrebari” si ne prinde in corzi cu aceste intrebari incomode. Nu avem timp… Ca indivizi, familii, comunitati, ca natiune…

Si am ajuns sa fim cu totii de acord cu lucrul acesta. Suntem prinsi in capcana „lipsei de timp”. Vremurile s-au schimbat, nu mai este nimic asa cum era altadata… La slujbe ni se cere mai multa implicare s.a.m.d.

In paralel insa, numarul zilelor libere s-a marit. De anul acesta putem sta acasa si de Rusalii, si de Santa-Maria Mare… Avem sindicate care militeaza pentru dreptul nostru de a lucra in conditii decente (inclusiv ca numar de ore). Ne este interzis prin lege sa lucram mai mult de 32 de ore in plus lunar, ceea ce inseamna aproximativ o ora si jumatate in plus zilnic. 

Si, cireasa de pe tort… mallurile sunt tot mai numeroase. Si tot mai aproape de casele noastre. Si tot mai pline. Mallurile ca locuri de petrecere a… culmea… timpului liber. Adica de cheltuire a exact acel element de care pretindem ca ducem lipsa… Timpul liber…

Iata de ce indraznesc sa intreb… oare nu este doar o iluzie sau, mai rau, un pretext pe care il invocam atunci cand mintea si sufletele noastre secularizate si globalizate refuza, politicos, sa faca anumite lucruri?

Din pacate, pentru mine cel putin, numarul mallurilor si cozile de la casele de marcat, lipsa locurilor de parcare de acolo, lipsa carucioarelor, aglomeratia din ele… toate acestea par a spune ca toate acele sintagme legate de lipsa noastra de timp liber nu sunt decat niste gogorite. Si ca timp am avea, dar am ajuns atat de comozi incat ne este efectiv lene, scarba, lehamite sau… tarsala (uite ca m-am postmodernizat si eu… dar trebuie sa va marturisesc ca sunt rosu pana in varful urechilor scriind acest cuvant…) sa ne organizam timpul pe care il avem. Poate ca totusi 24 de ore ne sunt de ajuns. Sau ne-ar fi de ajuns daca ne-am face putin ordine in prioritati si am invata sa spunem Nu. Mai corect spus, sa spunem NU lucrurilor mai putin importante…

Anunțuri

Responses

  1. Ha, ha! Dar le zici bine! Mi-a venit să zâmbesc pt că m-am gândit la mine care am un „talent” nebun de a sta cu orele, zgâindu-mă la toate rafturile, la toate nimicurile, întrebându-mă dacă nu cumva îmi trebuie ceva de pe acolo… Mult, mult timp pierdut. Timp preţios…

  2. Yeap… Mai nou – sau poate nu chiar atat de nou… – magazinul se parcurge raft cu raft, ca sa nu scapam ceva…

    Dar exista si modalitati de a „scapa”… De exemplu, lista de cumparaturi… Asa, te duci direct unde iti trebuie, iei ce iti trebuie si pleci…

    Mai greu este cand rearanjeaza baietii rafturile magazinelor…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: