Publicat de: Adrian | Ianuarie 15, 2009

Investirea lui Obama, deschisa de un episcop homosexual

Citesc in Cotidianul si ma minunez… Va citez un pasaj, sa vad daca sunt singurul care se minuneaza:

Un episcop anglican homosexual, Gene Robinson, va deschide duminică ceremonia de învestitură a preşedintelui american ales, Barack Obama, rostind o rugăciune, a anunţat luni comisia care se ocupă de organizarea evenimentului, relatează AFP, citată de MEDIAFAX.” (Cotidianul, 14 ian. 2009).

Alegerea lui Gene Robinson intervine în urma polemicilor legate de alegerea controversatului pastor evanghelic Rick Warren, cunoscut pentru opiniile sale împotriva avortului şi căsătoriilor între homosexuali, pentru a rosti o rugăciune înainte de depunerea jurământului de către Barack Obama, la 20 ianuarie

Recitesc, pentru ca am senzatia ca nu am inteles bine. Ciudat… Eu am inteles bine… din pacate. Constat insa, cu un amestec de revolta si consternare, faptul ca se incearca prin toate mijloacele sa se impuna opiniei publice ideea ca traim intr-o societate fericita si toleranta. La prima vedere parca nu ar fi obiectii prea mari, nu-i asa? Pentru ca, in definitiv, toti ne dorim sa traim intr-o societate fericita si toleranta, intr-o societate unde sa avem dreptul de a ne exprima, de a ne arata identitatea, de a fi LIBERI.

Marea problema este insa aceea ca, in vreme ce libertatea UNORA devine din ce in ce mai mare, pana la punctul in care ne este varata in ochi, in urechi, in suflete cu de-a sila, libertatea ALTORA este din ce in ce mai ingradita si mai limitata.

Revin la articolul cu pricina. Pastorul evanghelic Rick Warren este definit drept un personaj controversat. Motivul? Si-a facut cunoscute opiniile sale pro-life. Desigur, pentru a-ti sustine pana la capat ideea de „personaj controversat” ar fi de-a dreptul absurd sa spui „opinii pro-life”. Daca tot il prezentam pe tip drept „mister bad guy”, atunci e mai usor sa prezentam ideile lui intr-o maniera negativa. Nu „pro-life”, ci „contra avorturilor si casatoriilor intre homosexuali”. Este drept ca, in esenta, este unul si acelasi lucru. Nici avorturile, si nici casatoriile intre homosexuali nu sunt „pro-life”, ci dimpotriva. Avortul curma viata umana a fatului, iar casatoriile intre homosexuali nu au cum, fizic vorbind, sa produca viata fara interventii din exteriorul acestora (indiferent daca vorbim despre fertilizare artificiala, in cazul casatoriilor lesbiene, despre adoptii sau despre alte modalitati).

Buuuun. Sa recapitulam, pentru ca inca nu sunt sigur ca am inteles bine… Deci Rick Warren, heterosexual si pro-life, este… personajul controversat? Iar Gene Robinson, un homosexual, este considerat, nici mai mult nici mai putin decat un… erou militant pentru drepturile minoritatilor? Ori pricep eu mai greu, ori normele sociale s-au smintit de-a binelea.

Avem aici de-a face cu o extindere a luptei minoritatilor – se vorbeste despre minoritati „rasiale, etnice sau, in cazul nostru (adica AL LOR, sa fie clar!), sexuale”. Are sens, nu-i asa? Obama este exponentul unei minoritati care a ajuns sa conduca. O minoritate atat rasiala, cat si etnica.

Marea problema este insa, in opinia mea, faptul ca se amesteca „minoritatile”. Pentru ca nu orice minoritate duce o lupta dreapta, corecta si morala. Desigur, normele in ceea ce priveste moralitatea sunt si ele subiective, fiind adoptate in functie de o serie intreaga de factori.

Vreau sa fiu inteles cat se poate de clar: in calitate de crestin si, mai ales, de crestin protestant, eu unul sunt pentru ideea de libertate si pentru recunoasterea drepturilor minoritatilor. Aceasta nu inseamna insa ca trebuie ca minoritatile sa isi impuna principiile si valorile (considerate ca atare doar din punct de vedere pur conventional) majoritatii. Este o diferenta majora intre a scoate de sub incidenta Codului Penal relatiile homosexuale (adica, mai simplu spus, sa fii de acord sa nu se mai pedepseasca cu inchisoarea) si, respectiv, intre a aproba acele mascarade sfidatoare numite parade gay. Daca, in primul caz, nu vorbim despre lezarea drepturilor altor persoane, in cel de-al doilea caz expunerea sfidatoare a homosexualilor imbracati strident, care se mangaie si se saruta in vazul tuturor ii poate leza pe altii, cu valori traditionale.

Sunt pentru recunoasterea drepturilor si libertatilor, atata timp cat acestea respecta acest minim principiu al libertatii: sunt liber sa fac ce vreau, cu conditia ca libertatea mea sa nu ingradeasca libertatea altora.

Din pacate insa, militantii pentru drepturile minoritatilor sexuale au dus o lupta extrem de eficienta si au reusit sa creeze aceasta asociere cu celelalte minoritati: religioase, etnice, nationale, rasiale.

Nu trebuie sa uitam insa ca exista diferente majore intre toate acestea. Este cat se poate de justa lupta minoritatilor etnice sau nationale. Ele trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca si populatia majoritara. Si aici s-a ajuns insa la unele excese. De exemplu, in conditiile in care limba oficiala este una, consider ca este normal si de bun simt ca si minoritarii sa o foloseasca in relatia cu autoritatile. Sau, in conditiile in care majoritarii se lupta cate 5-6 pe un loc subventionat la o universitate de Stat, consider ca este cat se poate de normal sa li se acorde acelasi drept si minoritarilor. Exista insa si prevederi legislative care le garanteaza accesul in diferite structuri, in defavoarea majoritarilor, care sunt, dintr-un anumit punct de vedere, discriminati.

Cu totul altfel consider ca stau lucrurile in privinta homosexualitatii, care este, sa nu uitam, O DEVIATIE, definita ca atare in diferite discipline din sfera socio-umana, nu doar de teologie (de exemplu, de sociologie, de psihologie, ba chiar si de medicina). Vor sa traiasca in felul acesta? Sunt liberi sa o faca. Daca insa este considerat nepotrivit si ca un cuplu normal (si, cand spun „normal”, o spun cu toata responsabilitatea si am de partea mea o serie intreaga de lucrari din sferele antementionate), heterosexual, sa manifeste acest comportament sexual explicit IN PUBLIC, mi se pare de-a dreptul odios sa fii nevoit sa asisti la o manifestare homosexuala in acelasi public.

Daca tu, ca individ heterosexual, te abtii intr-o masura decenta sa te manifesti in acel context, pentru a nu leza libertatea altora, ai dreptul, in virtutea aceluiasi principiu, sa nu fii lezat de imagini pe care nu doar tu, ci MAJORITATEA (si diferitele stiinte academice) le considera ANORMALE.

Altfel spus, au dreptul sa faca ce vor, sa fie cum vor, dar sa se comporte adecvat in public.

In privinta casatoriilor, este cu totul si cu totul alta problema de discutat, pentru ca intervin si alte considerente – de exemplu dreptul de a adopta copii. Iar aici chiar nu cred ca ar trebui sa incapa nici un fel de discutie.

La fel, imi este extrem de greu sa inteleg inversunarea acestei minoritati sexuale de a capata recunoastere si din partea comunitatilor crestine. Crestinismul, sa nu uitam, se bazeaza pe Sfintele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament, pe de o parte, si pe Traditia apostolica, pe de alta parte (pe modul in care au fost intelese si interpretate aceste texte de comunitatea crestina in ansamblul ei, de-a lungul istoriei). Ori, din moment ce atat Scripturile, cat si Traditia nu doar ca nu aproba homosexualitatea, ba chiar o resping in mod categoric si o considera drept un pacat deosebit de grav, nu vad de ce ar trebui sa existe vreo urma de indoiala aici. Adica, cat se poate de transant… Vrei sa fii homosexual? Este dreptul tau, insa nu poti pretinde dreptul de a-ti fi recunoscut statutul de crestin si, cu atat mai putin, cel de episcop! Nu poti trece peste „ce este scris”. Nu poti modifica intreaga Biblie si intreaga Biserica doar pentru ca o anumita categorie de oameni nu este dispusa sa renunte la un stil de viata pe care Scriptura il defineste cat se poate de clar drept „PACAT”. Si inca unul deosebit grav!

Am toata simpatia pentru acei oameni cu tendinte homosexuale care au decis sa si le infraneze, cu ajutorul si de dragul Lui. Nimeni nu ar trebui sa le ceara sa se casatoreasca, daca efectiv nu pot iubi si avea o relatie normala cu o persoana de sex opus. Ar trebui sa fie acceptati si sprijiniti de Biserica, ajutati sa duca aceasta lupta deosebit de grea. Sprijinul si acceptul Bisericii nu se traduce insa in acceptarea stilului lor de viata! In nici un caz! Biserica ii poate (si trebuie sa o faca!) iubi si accepta pe homosexuali, insa trebuie sa se delimiteze clar de pacatul homosexualitatii. Indiferent daca este vorba, ca in cazul noului presedinte american, de o campanie de imagine. Consider ca alegerea lui il dezonoreaza! Sunt sigur ca putea gasi, de dragul diversitatii, si vreun episcop sado-maso… Poate ca ar trebui sa fiu multumit de faptul ca a ales „doar” unul homosexual… Imi pare rau, dar nu o pot face. Iar daca asta trebuie sa ma descalifice in fata normelor actuale, vorba americanului, „so be it!”

Crestinii au renuntat prea mult la dreptul lor la o identitate proprie, de dragul diversitatii. Poate ca este in sfarsit timpul sa ne trezim si sa spunem, la unison,

„Diversitate, de acord, insa doar in masura in care dreptul meu constitutional la a avea propria mea identitate confesionala mea nu este calcat in picioare”. Si, culmea, de o categorie de oameni considerati, pana nu demult, ba infractori, ba bolnavi psihic… Ceea ce, trebuie sa admitem, poate nu este drept intru totul… Consider ca s-a ajuns mult prea departe. Mult, mult prea departe. Sper sa nu devina vreodata un adevar cinic ceea ce, pana nu demult, am considerat a fi doar un banc:

Se spune ca, la granita Romaniei, se imbulzeau cateva sute de romani sa emigreze. Un reporter s-a apropiat de grupul compact, care parea deopotriva revoltat si panicat, si i-a intrebat de ce vor sa plece din tara.

– Pai, domnu’ reporter, pana in 1989 homosexualitatea era pedepsita de lege. Acum este permisa de lege si tocmai am vazut un mars al lor in plin centrul Capitalei.

– Bun… si totusi… de ce plecati?

– Pai, in ritmul in care evolueaza lucrurile, am decis sa plecam pana cand nu devine… obligatorie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: