Cel putin asa sustine studiul unor cercetatori australieni. Dealtfel, nu este prima astfel de cercetare care releva influenta nefasta a „celui mai bun prieten al omului modern” (da, ati intuit corect, nu mai este vorba despre caine, ci despre televizor).
Desigur, asta nu inseamna ca cercetatorii care au realizat studiul respectiv propun un stil de viata monahal ori habotnic, in care televizorul sa lipseasca cu desavarsire din casele noastre sau sa il tinem doar pe post de obiect de decor, fiind rupti cu totul de realitate. Propunerea lor, pe care eu unul o consider de bun simt, este aceea de a nu instala un astfel de dispozitiv in camera copiilor, pentru a nu ii tenta sa vizioneze programele TV mai mult decat este cazul.
Revenind la studiul prezentat in cotidianul Gandul, acesta a relevat faptul ca micutii care obisnuiesc sa isi petreaca mai mult de doua ore in fata televizoarelor (pentru a viziona diverse programe sau pentru a juca diferite jocuri) au o tendinta mai pronuntata de a deveni obezi, masa lor musculara nu este foarte bine dezvoltata si inaltimea lor este inferioara celei a copiilor care prefera sa isi petreaca timpul liber in compania prietenilor, in aer liber sau jucand diverse jocuri de societate.
Jurnalul sârbului 
Am vazut (dar nu am si citit) o carte scrisa de un american, publicata si in lb romana) despre efectele devastatoare ale televiziunii asupra pishicului si creierului uman. Desigur, este vorba numai despre cei care exagereaza, care devin dependenti de micul ecran (devenit intre timp tot mai …mare!). Autorul spunea in prefata ca se pot constata adevarate mutatii atat de ordin fiziologic, cat mai ales psihologic. Ne mai miram ca sunt multi copii si tineri azi niste hiper-agitati, nervosi, lipsiti de rabdare si putere de concentrare, lipsiti de maniere si de elementarul bun simt, cand ei se educa mai mult prin ceea ce vad la tv, mai putin prin invatarea directa de catre parintii lor, dialog, empatie, schimb reciproc de idei, impresii, invataturi…
E din ce in ce mai greu, mai ales daca la tv mai alaturam si computerul, devenit indispensabil in viata copiilor!
By: Alex on ianuarie 18, 2009
at 9:55 pm
Partea cea mai proasta, in opinia mea, referitor la „educatia prin intermediul TV-ului”, este aceea ca programele difuzate tin cont de un singur factor: cererea pe piata. Nu calitatea sau utilitatea emisiunilor, nu rolul lor educativ este cel care primeaza, ci consumerismul sau consumismul. Adica, altfel spus, „se cere, il difuzam”. Asa au ajuns la televizor tot felul de personaje dubioase, tot felul de manelisti, vrajitoare si inculti sau analfabeti. In conditiile date, cred ca este foarte putin probabil sa putem vorbi despre o educatie in adevaratul sens al cuvantului.
By: addsalu on ianuarie 19, 2009
at 11:58 am
Acum câţiva ani erau pe la toate televiziunile concursuri de cultură generală. Chiar erau interesante unele. Urmăream cu atenţie întrebările şi mă autoverificam. Văd că au dispărut cu totul! Probabil că….nu se cer! Prea greu să-ţi baţi capul cu ceea ce nu ştii. Din ce în ce mai mulţi „habarnişti”.
Vorba unui elev: „dar de ce să mă gândesc atâta? Pe urmă mă doare capul!” 😀
By: Alex on ianuarie 21, 2009
at 12:09 am
Pai cand sa le mai difuzeze, daca-i cererea atat de mare de show-uri cu Columbeanca, cu Bahmuteanca si cu tot felul de manelisti?…
Ma uitam la programul de Revelionul trecut… Nu cred ca a fost vreun post romanesc pe care sa nu fie vreo aratare haulitoare care sa cante despre bani, dusmani, femei si valoarea lor…
Discovery si National Geographic parca au ramas ultimele redute… desi, la o adica, si acolo am putea gasi ce sa comentam…
Totul imi aduce aminte de o carte foarte buna, a lui Derek Tidball, parca – Evanghelia dupa McDonald’s… Descrie extrem de bine fenomenul consumist/ consumerist de azi, caruia ii suntem tributari toti, din pacate…
By: addsalu on ianuarie 21, 2009
at 12:44 am