Publicat de: Adrian | Ianuarie 20, 2009

Din ciclul „Piciul meu invata engleza” (1)

Piciul meu are cateva carti de povesti in engleza, din colectia Disney. Mai nou, il incanta ideea de a-i citi din ele. Bine-nteles, traducerea se realizeaza instant… Si trebuie sa fiu foarte atent sa nu cumva sa improvizez, pentru ca are o memorie de elefant si imediat ma corecteaza: „intr-o tara indepartata, tati, nu intr-o  imparatie indepartata…” 

Iarasi, trebuie sa va spun ca nu prea mai tine „ciupeala” cu saritul peste cate o pagina, pentru ca stie textele pe de rost si ma intreaba de ce nu am citit si despre piticii care se intorc acasa dupa o zi grea de munca in mina de diamante etc.

Partea haioasa este ca le mai da, din cand in cand, acele carticele si bunicilor, pentru care… ca-i engleza sau chineza… tot una este… 🙂

Dar nu-i nimic… Piciul meu stie sa fie foarte perseverent:

– Hai, tataie, citeste-mi povestea asta!

– Pai nu stiu eu engleza, mai tataie…

-Nu-i nimic, citeste asa cum stii tu…

Citeste tataie cat citeste, exact cum se scrie, intr-un stil care l-ar fi amuzat pana si pe domnu’ Iliescu, piciul asculta cu rabdare, dupa care il incurajeaza:

– Ai vazut ca stii sa citesti? Ei, acum spune-mi ce inseamna… Tradu-mi… 🙂

– Pai mai tataie, ti-am spus ca nu stiu ce inseamna…

– Nu-i nimic, tataie, povesteste-mi tu cu cuvintele tale…

Incearca sa improvizeze tataiu’, dar bag sama ca rezultatele nu-l prea multumesc pe pici, care ii ia cartea din mana si-o tranteste:

– Lasa, tataie, mai odihneste-te, ca mi-o citeste tati cum trebuie cand ma duc la culcare!… 🙂

Anunțuri

Responses

  1. Chiar mă întrebam când ne mai scrii despre „jupânache” – cum îi spui tu. Simpatic foc puştiul! Să-şi trăiască şi să vă bucure!
    Cred că tataiu e topit după el, dacă acceptă chinul cu cititul în engleză!
    Mi-am amintit de fratele meu mai mic cu 8 ani decât mine, căruia îi citeam poveşti când eram mic. Ca să mă distrez, încurcam numele şi paginile de ieşea o aiureală. Exact ca piciu făcea: ţinea minte şi virgulele şi mă corecta de fiecare dată.
    Este foarte bine să ştie de mic cât mai multe poveşti şi să le şi povestească. Mai târziu, la şcoală, va fi foarte usor să povestească sau să spună lecţia.

  2. Profu’… tot prof ramane… 🙂 Deformatie profesionala, Bibicule… :-p
    Dar sa stii ca ma incanta istorioarele tale simpatice. De fiecare data!

    PS Vad ca nu-s singurul „huhurez”…

  3. şi tataie ar trebui să se înscrie în Breasla Tranducătorilor după Ureche… cea mai vestită frază a lor este: „I’m glad to be here in Romania and I want to thank you.” / „Dacă ştiam ce gropi sînt în România, veneam cu tancul.”

    parcă aşa era 🙂

    foarte isteţ piciul tău, te invidiez, conaşule 😀

  4. Stii ceva? Culmea e ca, uneori, si eu ma invidiez! 🙂

  5. „Culmea e ca, uneori, si eu ma invidiez!” – asta cred că e o „culme a invidiei!” Ha, ha! Esti simpatic! 😀

    Mersi pentru apreciere! Iar treaba cu deformarea profesionala e tare adevarata. Uneori atatea mai povestesc de-i zapacesc pe bietii copii! 😦

    Andrei, unde e sediul acelei bresle, ca ma inscriu si eu acolo! Am retinut „citatul”!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: