Moartea reprezintă una dintre etapele fundamentale ale Marii Călătorii începută la nastere si continuată în vesnicie. Desi este una dintre puținele certitudini ale vieții noastre, arareori auzi oamenii spunând că sunt pregătiți pentru acest moment. Studiind zilele acestea o serie de teologi aparținând diferitelor confesiuni religioase, am dat peste un pasaj de o reală valoare, semnat de Olivier Clement, pe care vi-l redau spre lectură si meditație.
Dacă trăim, oricât de puțin, viața Celui-Înviat, dacă ne lăsăm propria moarte să se pârguiască în noi ca un fruct de lumină, atunci plecarea ne va fi o cea de pe urmă “trecere”, în chiar sensul Pastelui (Pesah în ebraică înseamnă trecere). Murind în Hristos intrăm pe căile învierii.
Se stie că martirii, în momentul cel mai acut al suferinței, pentru că se abandonau si se întrupau în Domnul lor Cel-Răstignit, adesea erau coplesiți de bucuria învierii. De-am putea avea si noi încrederea lor când va veni acea ultimă desprindere! Păgânii, în primele secole ale erei noastre, îi numeau pe crestini “cei care nu se tem de moarte”. Pentru că sunt, si sunt mereu, acea preoție-împărătească, acei profeți încoronați de flacăra Duhului Sfânt, “Duhul Slavei”.
Să dansezi în ne-murire căci, cu adevărat, “este o slavă să trăiesti”. Să trăiesti, să mori, să înviezi, să treci de la “trupul morții” la “trupul slavei.
(Olivier Clement)
Jurnalul sârbului 
Ce frumos că ai amintit de acest mare creştin. Nu ştiu dacă ştiai, a murit de curând. A fost înmormântat la Paris marţea trecută. A scris frumos, a scris profund, a scris pentru toţi creştinii! iar asta mi se pare foarte important. Cu astfel de oameni se fac apropieri între noi, că la dezbinări toată lumea se pricepe.
Dumnezeu să-l odihnescă! Ai ales cel mai potrivit text din opera lui: despre moarte şi înviere.
By: Alex on ianuarie 26, 2009
at 9:11 pm
Spre rusinea mea, acum aflu despre „intrarea lui pe caile invierii”, ca tot suntem la acel paragraf…
A fost, intr-adevar, un teolog deosebit, profund, care a confirmat ceea ce tind ca cred ca este o regula: toti marii crestini contemporani au depasit granitele confesionale sau denominationale.
Si eu spun, alaturi de tine, „Dumnezeu sa il odihneasca!”
By: addsalu on ianuarie 26, 2009
at 10:15 pm