Publicat de: Adrian | Februarie 4, 2009

Furturile din buzunare si spiritul civic

Mergi linistit cu autobuzul. La un moment dat te pipai dupa telefon si nu il mai gasesti. Atunci realizezi ca ai fost jefuit. Te blochezi initial, apoi incepi sa murmuri marunt printre buze si sa intrebi cine ti-a furat telefonul, dar cu un amestec de teama cu nervi de Bucuresti…

Nu mi s-a intamplat mie, ci unei doamne aflate in acelasi autobuz.

Am cerut soferului sa nu deschida usile si am rugat-o pe doamna sa imi spuna numarul de telefon, pentru a o apela rapid. Trei secunde mai tarziu, am auzit un zgomot infundat, undeva la picioare, si doamna si-a vazut telefonul jos…

A zis ceva pe (r)romaneste, cu foc, si si-a vazut de treaba…

ratb

Eu am ramas insa cu intrebarile…

Ce poti sa faci in astfel de situatii, cand ti-ai recuperat totusi obiectul furat si nu ai nici cea mai vaga idee privind identitatea hotului? Adica, da, vezi doi indivizi mai tuciurii langa doamna respectiva, pe unul dintre ei chiar il auzi rostind cateva cuvinte de revolta, asa, la deruta dar, in acelasi timp, ii citesti pe chip sperietura si nelinistea (ceva de genul: „pfaoleu, manca-t-as, era cat p’aci…”), insa nu ai nici un fel de dovezi… A nu se intelege insa ca tuciuriul este culoarea hotilor de buzunare. Este o prejudecata care, in cazul de fata, a fost suplinita de o serie de coincidente bizare…

Si totusi, ce poti sa faci? Eu i-am sugerat doamnei sa mearga totusi la Politie, riscand sa i se rada in nas si sa ii fie clasat cazul intr-un termen record (poate chiar inainte de a se deschide unul…), mergand pe principiul ca, fiind in autobuz, hotul nu a folosit manusi… Deci… bingo… amprentele lui se afla pe telefon… 😉

Este drept ca, daca se preleveaza amprentele, pentru a fi prins, hotul trebuie sa fi fost recidivist pentru a fi identificat… Sau, prin te miri ce imprejurari, amprentele lui sa se afle in baza de date a Politiei… Dar exista totusi sanse reale ca acest lucru sa fie posibil, nu? Pentru ca odata si odata trebuie sa i se fi infundat… Sau, daca nu acum, ele vor ramane acolo si, la o alta recidiva, in care oamenii vor da din nou dovada de spirit civic si se vor fi miscat putin mai repede, astfel incat sa il fi prins pe respectivul, se va putea face legatura si cu precedentele talharii… si sa fie trimis acolo unde ii este locul…

Oricum, ideea este ca am fost surprins in mod placut de timida tentativa de solidarizare a oamenilor din autobuzul cu pricina, si asta in contextul in care chiar nu ma asteptam la altceva decat la un simplu ridicat din umeri atunci, si la exprimarea revoltei colective dupa ce oamenii se vor fi simtit in siguranta… Sa fie acesta un inceput al aparitiei spiritului civic si la noi?

Anunțuri

Responses

  1. „Haoleo, curat coincidenţe bizare, Bibicule!” or fi fost blonzi „jmanglitorii”, dar nu i-ai văzut tu, amăgit de prejudecăţi! 🙂
    Hai să fim serioşi, când aud pe unii lătrând la lună că sunt discriminaţi „indienii” autohtoni, aşa îmi vine să-i zic vreo două, de parcă nu se ştie câte fac aici şi prin toată lumea.
    Mă mir că şoferul a vrut să asculte rugămintea cu uşile. Mulţi sunt impasibili.
    Dacă ar fi mai multă solidaritate împotriva acestor fenomene antisociale, am găsi cu toţi „ac de cojoc” la pungaşi. Mai greu e cu hoţomanii cei grei! 😦

  2. Haoleo… rasistule… italianule! 🙂

  3. Chiar aşa Bibicule! 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: