Publicat de: Adrian | Martie 12, 2009

Dupa cartierele de vile, cartierele de… corturi

Din pacate, criza economica face victime pretutindeni. Inclusiv – sau mai ales? – in tara privita de multi, pana recent, drept tara unde curge lapte si miere, cea care a patentat expresia „visul american”. Nu stiu de ce, dar am senzatia ca ceea ce s-a intamplat in America va lovi si statele care acum resimt aceasta criza mult mai putin. Si probabil ca, la noi, varful aisbergului va fi atins atunci cand „dincolo” problema se va fi remediat si lucrurile vor fi reintrat pe un trend ascendent. Cert este ca specialistii – toti, fara exceptie – sunt depasiti de situatie. Chiar si cei care se arata optimisti si increzatori…

Probabil ca intregul sistem economic global va trebui regandit, pentru ca, dupa o crestere economica fara ascendent, care i-a facut pe multi sa viseze mai mult decat ar fi trebuit (pana acolo incat sa se inhame la credite uriase pentru a-si face vile pe baza oricarui venit, care in unele cazuri a fost chiar… ajutorul de somaj!), am ajuns cu totii sa ne izbim cu capul de pragul de sus mult, mult mai violent decat ne-am fi putut imagina si, probabil, chiar si decat constientizam in acest moment…

Criza a fost resimtita din plin, intr-o prima faza, mai ales de cei care au contractat credite foarte mari, pe care au ajuns sa nu le mai poata achita. Astfel s-a ajuns la situatii de neimaginat chiar si in urma cu un an. Am citit recent de zeci de apartamente care au fost vandute in orase importante din SUA la sume incepand cu doar 7000 de USD, iar acum citesc de aparitia unui nou trend „imobiliar”: orasele sau cartierele de corturi („tent cities”). Si, culmea, acestea nu exista in Sahara, ci… in Statele Unite ale Americii… De exemplu, in martie 2009 exista, doar langa Sacramento, nu mai putin de 300 de oameni pentru care pana si traiul intr-o rulota ori un conteiner tip organizare de santier reprezinta un vis sublim, ei locuind acum in corturi administrate de autoritati… (puteti citi mai multe detalii aici).

tent-cities

Trist, extrem de trist si de ingrijorator… Nu pot sa nu ma intreb cum ar fi reactionat Biserica secolului I in aceasta situatie… pentru ca bisericile contemporane par a-si vedea linistite de treburile lor, de slujbele frumoase la care participa enoriasii gatiti de sarbatoare, coborand din masinile elegante pentru a asculta predici despre cat de bun este Dumnezeu… Dar noi? Noi cum suntem? Asta este intrebarea care doare…

Anunțuri

Responses

  1. Fiecare doarme precum isi asterne.

  2. Este adevarat, insa tot nu cred ca te poti simti foarte confortabil, cel putin in calitate de crestin, de urmas al acelui Iisus Christos care a facut TOTUL pentru noi, desi, la randul nostru, si noi meritam sa dormim asa cum ne-am asternut…

  3. Ma simt foarte confortabila aplicind versetul „cine nu munceste, nu maninca”. Daca niste oameni au fost neresponsabili si s-au intins mai mult decit le-a fost patura, atunci rezultatul este cel asteptat.

    Ca printre ei sint si oameni care au ramas fara casa din motive care nu a depins de ei, atunci da, merita ajutati. Dar trebuie facuta diferenta.

  4. De acord cu tine in privinta legii cauza-efect. Au fost neresponsabili, s-au intins mai mult decat le-a fost patura, iar rezultatele sunt cat se poate de clare.

    Problema insa nu cred ca este nici pe departe atat de simpla… La urma-urmei, bun, oamenii aia au gresit, au fost nechibzuiti, acum platesc pentru alegerile facute… Intrebarea este ce se poate face pentru reintegrarea lor in societate? Pentru ca nu sunt de acord cu faptul ca toti „nu muncesc, deci nu mananca”. Poate ca multi dintre ei muncesc, dar banii pe care ii castiga nu le mai pot acoperi datoriile, deci nu mananca din cu totul alte cauze.

    In plus, sa nu uitam ca din pricina alegerilor UNORA dintre ei sunt in aceeasi situatie si membrii familiilor acestora – sotii, sotiile, copiii, poate si parintii sau alti apartinatori.

    Nu cred ca este atat de usor sa judecam daca si-au pierdut casa din motive care au depins de ei sau nu. Si chiar daca ar fi atat de usor, oare… asta sa fie rolul Bisericii?

  5. Cum adica ce facem cu „reintegrarea lor in societate”? Se reintegreaza ei singuri. Isi cauta un loc de munca, isi gasesc un apartament de inchiriat si o iau de la zero. Ce e gresit in asta? Poate de data asta isi cumpara masina si casa care isi permit.

    Dau un exemplu extrem ca sa-mi explic pozitia:

    Cu toate ca isi permit numai casa de 200 m², ei isi cumpara o casa de 1000 m², deci rata mai mare. In loc sa-si cumpere o masina de $7000, isi cumpara una de $ 30,000, deci rata mare. In fiecare seara maninca la restaurant, in fiecare an merg in concediu.

    Acuma eu: imi cumpar casa de 150m², pentru ca atita imi permit, umblu cu o masina de $3000 pentru ca atitia am avut sa nu fac rate la banca, gatesc acasa, si in concediu merg odata la 8 ani.

    Te intreb: de ce eu, care am stiut sa ma intind cit mi-a fost patura trebuie sa-i platesc stilul de viata celui de mai sus? Unde scrie asta in Biblie?

    Nu am nimic impotriva ca sa fie ajutati cei care desi au fost responsabili se gasesc in astfel de situatii. Dar majoritatea din cei din corturile din poza nu sint din aceia.

  6. Cristina,

    Iarasi sunt de acord cu tine partial. Nimeni nu spune ca trebuie sa le platesti sau sa le platim stilul de viata al celor la care faci referire. Problema este mult mai complicata decat pare…

    Tu spui ca „majoritatea celor din corturile din poza nu sunt din aceia” (cei care desi au fost responsabili se gasesc in astfel de situatii). Eu unul nu ma pot pronunta – nu am fost acolo, nu ii stiu pe fiecare in parte ca sa o pot face.

    Ceea ce cred insa este ca e inuman sa stam cu mainile in san atunci cand, din cauza unor alegeri proaste, copiii si ceilalti membri ai unei familii sunt nevoiti sa stea in strada. Da, este corect, daca vrei, pentru ca tatal sau mama lor poate ca a facut un credit pe care acum nu si-l mai poate permite. Nu discut corectitudinea sau justetea unui asemenea act. Ceea ce vreau sa iti spun este ca e inutil sa incercam sa masuram fiecare caz cu aceeasi masura, cu un soi de pat al lui Procust in care, daca nu incapi, esti „adjustat” astfel incat sa te incadrezi in „norma”.

    Gandeste-te ca poate ca nu toti au vrut o casa de 1000 de metri patrati, ci poate doar una de 150 mp, pentru care au facut credit la banca pe o perioada de 30 de ani. Apoi, poate, compania sau fabrica la care lucrau a dat faliment, pe fondul crizei mondiale, si a ajuns in somaj principalul sustinator al familiei sau poate chiar unicul sustinator al familiei, daca sunt adeptii ideii de homeschooling. Gandeste-te ca sunt orase intregi in Statele Unite care au depins de un gigant ca General Motors. Daca situatia nu ar fi fost dramatica imi este greu sa inteleg de ce s-a ajuns pana acolo incat sa poti cumpara o casa in orase precum Detroit cu 5000 – 7000 USD…

    Da, de acord, exista cu siguranta si cazuri in care oamenii si-au cumparat, pe credit, case scumpe si masini scumpe avand ca „baza” doar ajutorul de somaj… Dar nu stiu daca poti generaliza chestiunea… In plus, chiar si asa, parca tot este inuman sa accepti ca unii copii sa doarma in strada…

    Sunt de acord cu ce spui tu, sunt de acord ca o cheltuire rationala a banilor, chivernisirea lor si „a nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma” sunt principii sanatoase, de care trebuie sa tii cont si dupa care trebuie sa te calauzesti in viata. Uneori insa nu poti face anumite lucruri fara sacrificii mari; si mai ciudat este ca, uneori, acele sacrificii sunt echivalente cu un credit ipotecar… Da, este o solutie extrema, insa spune-mi si mie ce sanse are aici, in Romania, de exemplu, o familie tanara sa isi aiba casa ei fara a face un credit, in conditiile in care amandoi lucreaza din greu pentru niste salarii care de-abia-de-abia le pot acoperi cheltuielile… Cat sa sacrifici sau ce sa sacrifici mai repede pentru a-ti cumpara o casa, un apartament, o garsoniera, orice?… Da, poti face economii ca sa iti cumperi un cort… Dar pentru o casa…

    O sa imi spui ca e de preferat sa stea cu chirie… La preturile din Bucuresti insa, dupa cum probabil stii, chiria este echivalenta, ba uneori chiar mai mare sau, in orice caz, sensibil egala cu rata la un credit…

  7. Discutam despre doua lucruri diferite cind vorbim despre economia si legile din Romania si cele din America. In Romania nu pot sa comentez, pentru ca nu stiu multe dintre detalii. Dar ce se intimpla in America, simt pe pielea mea si vad cu ochii mei. Traiesc in metropola Detroit, si vad cum General Motors, Chrysler si Ford afecteaza zona. Case cu pretul asta au fost in Detroit inainte de „situatia asta dramatica”. Am trait intr-una.

    Alt lucru este ca nu spun ca sa stam cu miinile in sin in timp ce copiii traiesc in strada. Dar aici sint chirii afordabile. Chiriile sint platite de guvern acelor familii care stau pe somaj (welfare, nu unemployment-doua lucruri diferite). Deci, nu se pune problema statului in strada. In timpul somajului, este de datoria capului de familie sa isi gaseasca de lucru. Dar sint multi, foarte multi care nu vor sa o ia de jos, sint obisnuiti cu $50 (sau mai mult) pe ora, la un birou cu un computer in fata. Nu ar face curatenie sau sa vinda la McDonalds cu $8 pe ora ca sa-si intretina familia.

    Cei care sint dispusi sa lucreze orice, care sint dispusi sa stea intr-o chirie ieftina, care se poate plati cu banii de pe somaj, iti garantez ca nu stau in corturi. Cei care stau in corturi sint acei care vor sa faca o declaratie: guvernul „trebuie” sa-i ajute sa stea in case mari, „trebuie’ sa le dea un loc de munca, „trebuie” sa-i ajute sa-si mentina acelasi stil de viata. Ceea ce nu e nici pe departe datoria guvernului. Nici a bisericii.

  8. Acum vorbim aceeasi limba… Multzam de clarificari si… culmea! De acord cu tine!

    Adrian

  9. Exact, cind se intelege ce inseamna „democratia”….totul face sens.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: