Publicat de: Adrian | Aprilie 7, 2009

Vine cutremurul cel mare?…

Aceasta este intrebarea care pare a se repeta, mai mult sau mai putin obsesiv, in ultima perioada. Probabil un motiv intemeiat ar fi acela al existentei unui raport ONU care sustine ca tara noastra, impreuna cu Italia si Grecia, se afla pe lista tarilor care, in eventualitatea unui cutremur devastator, ar fi printre cele mai afectate, datorita numarului mare de cladiri „subrede”. In dreptul tarii noastre, ONU estimeaza ca ar putea fi afectate peste 1.000.000 de persoane, iar asiguratorii considera ca pagubele produse intr-o asemenea situatie ar putea depasi suma de 100 de miliarde de euro (sursa: Romania Libera, 08.04.2009).

Nu cu multa vreme in urma (maximum sase-sapte luni), proaspatul ales primar general al Bucurestilor spunea ca se fac pregatiri pentru cutremur, intrucat ar fi fost primita o sesizare de la institutul abilitat. Scandal mare in presa, alimentat de reprezentantul legal al institutului cu pricina, care a declarat ca nici el, nici vreun alt salariat din subordinea domniei sale nu a trimis nici un fax mai-marelui Bucurestilor…

A urmat cutremurul din Italia, cu efecte grozave (in sensul vechi al cuvantului, utilizat de Wurmbrand si de multi dintre bunicii si strabunicii nostri); partea hilara, daca poate fi vreo parte hilara intr-o astfel de tragedie, a fost prilejuita de o declaratie a primului ministru roman, care s-a oferit sa ajute… Italia…

In fine, iarasi au aparut in presa o sumedenie de titluri de ziar, de talk-showuri, de asa-zisi specialisti, ba chiar si personal realmente specializat, unii infirmand, altii confirmand ipoteza iminentei unui cutremur devastator… Unii ii numesc pe altii alarmisti, ba chiar… paranoici sau para… normali, ceilalti isi numesc oponentii inconstienti, delasatori sau chiar… „cremenali”…

Teoria ciclicitatii cutremurelor, a miscarilor placilor tectonice, a Radonului, un anume gaz pe baza caruia ar putea fi „prevestite” noile miscari telurice, sistemele de avertizare care, vezi Doamne, ne-ar putea preveni cu cateva minute inainte de a se produce efectiv, grupuri de lucru care exista, de fapt, mai mult pe hartie, toate acestea sunt importante si utile, insa nu poti sa nu te intrebi, vazand amploarea dezastrului dintr-o tara civilizata, precum Italia (este drept ca, in ultima instanta, este si ea tot o tara latina), daca nu cumva „tot la Mana Bunului te afli”…

Adica, da, sunt importante toata masurile de prevenire a dezastrelor; nu as renunta la ele in nici un caz. Este important ca, daca poti, sa iti construiesti o casa rezistenta, durabila. Dar ce te faci daca „marele cutremur” te prinde in cladirea in care lucrezi, veche de 100 de ani si subreda? Sau daca te prinde pe strada, langa vreo cladire monument istoric, sau langa una cu bulina rosie, despre care expertii tehnici „baga mana-n foc” ca va cadea la primul „cutremur serios”? Da, tu iti faci datoria, faci tot ceea ce tine de tine, dar, la urma-urmei, trebuie sa ajungi intr-un final la concluzia ca nu absolut totul depinde de tine, de autoritati, de specialisti, intr-un cuvant… de OM.

Exista aspecte pe care unii le pun pe seama „intamplarii”, „sansei”, „norocului”, „soartei”, „Divinitatii” sau, pur si simplu, a lui Dumnezeu. Ei bine, aceste aspecte sunt cel mai dificil de explicat si/ sau de inteles. Poti accepta faptul ca o cladire a „picat” datorita unei erori de proiectare, datorita utilizarii unor matriale de constructii de o calitate mai slaba, datorita vechimii ei etc. Dar cum poti explica faptul ca o astfel de cladire cade, desi in ea locuiesc nu niste ticalosi, niste mizerabili, ci unele persoane cat se poate de respectabile, ba chiar si credinciosi sinceri, practicanti? Cum poti explica faptul ca uneori sunt afectate chiar cladirile unor biserici, inchinate de oameni lui Dumnezeu si considerate de noi drept „Casa lui Dumnezeu”? Cum poti explica faptul ca uneori, aceste cladiri cad chiar in timpul slujbelor religioase, fiind pline cu oameni veniti sa se inchine?

Desigur, intotdeauna va exista cate o confesiune religioasa care sa afirme faptul ca respectivii au fost pedepsiti de Dumnezeu fie pentru ca si-au parasit credinta stramoseasca fie, din contra, pentru ca „nu erau credinciosi adevarati”, ci niste „traditionalisti invechiti”… Daca vrem sa fim insa onesti 100%, atunci trebuie sa recunoastem ca astfel de tragedii se intampla si intr-un caz, si in celalalt, intr-un mod absolut aleatoriu.

Este foarte greu sa spui despre un om ca „l-a pazit Dumnezeu de cutremur”, in timp ce un altul a fost strivit sub daramaturi, sub mormanul de moloz… Este foarte greu sa afirmi ca, daca X-ulescu a trebuit sa se intoarca din drumul pe care il facea spre serviciu, spre cladirea care s-a prabusit in timpul cutrmurului, aceasta este dovada faptului ca Dumnezeu este bun si vegheaza asupra alesilor Sai… Si asta pentru ca s-ar putea ca o parte din „alesii Sai” sa se fi aflat in acea cladire, in timpul cutremurului, iar dupa ce acesta sa se fi terminat sa fi murit la fel ca si ceilalti… Cum se poate explica oare bunatatea si dragostea lui Dumnezeu, purtarea Lui de grija fata de cei care au murit?

Cred ca de foarte multe ori noi, crestinii, ne hazardam in a face niste afirmatii si in a pretinde ca detinem unele raspunsuri care, in realitate, ne depasesc putinta, capacitatea de intelegere. Cred ca exista unele lucruri pe care nu le vom intelege decat „in ziua aceea”, cand Il vom vedea fata in fata, cand „vom cunoaste toate lucrurile”, pentru ca vom fi cu El pentru totdeauna. Pana atunci, in opinia mea, cea mai cuminte atitudine este smerenia in a recunoaste ca „unele lucruri le-a pastrat doar pentru sine”, fiindu-i cunoscute „doar Lui”. Si, la urma-urmei, daca stam sa ne gandim bine, dragostea si bunatatea Lui cele eterne si vesnice nu consta in a ne pazi de cutremur, ci „de cel Rau”, nu consta in a ne pazi neaparat trupurile, ci sufletele, nu carnea, materia, ci spiritul, nu consta in a ne oferi o viata de 100 de ani, ci o vesnicie alaturi de Sine, impreuna cu El. In Biblie nu scrie nicaieri ca, daca vom crede in El si vom incerca sa traim o viata de credinta, in ascultare de El, vom avea o viata pazita de necazuri sau lipsita de dureri ori de probleme… Dimpotriva, Mantuitorul si-a avertizat ucenicii si, prin ei, ne-a avertizat si pe noi ca „in lume veti avea necazuri…”, ca „unii dintre voi vor fi ucisi”, „altii vor fi batuti”, „altii vor fi prigoniti”… Mai mult decat atat, o privire atenta pe lista eroilor credintei din capitolul 11 al Epistolei catre Evrei, din Noul Testament, releva un adevar cutremurator: extrem de putini barbati ai credintei, oameni ai lui Dumnezeu, au avut parte de un sfarsit linistit sau macar de o viata linistita. Si asta ca sa nu spun… „aproape niciunul”… sau chiar… „niciunul”.

Apostolul Pavel a avut la un moment dat o cugetare de-a dreptul revelatoare: „daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Dumnezeu, atunci suntem cei mai nenorociti dintre oameni!” (1 Corinteni 15:19). Tot el spunea ca „eu socotesc ca suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi” (Romani 8:18).

Viata de credinta nu reprezinta in nici un caz garantul ca vei muri de batranete, sau ca vei avea parte de o viata linistita. Urmarea lui Christos reprezinta insa cheia catre viata vesnica, o viata cu adevarat deplina, singura care poate fi numita VIATA. De dragul acestei promisiuni, crestinii au fost gata, de-a lungul timpului, sa renunte cu draga inima la iluzia unei vieti lipsita de suferinte si la un final „glorios”. Si tot de dragul acestei promisiuni, crestinii merg mai departe si nu se tem de cutremurul cel mare… indiferent daca „vor fi paziti” sau nu in ziua in care se va produce… pentru ca ei stiu ca, oricat de paradoxal ar putea suna, Christos poate fi glorificat fie prin viata lor, fie prin moartea lor.

Inchei cu un alt citat biblic, pe care il puteti lua ca pe o promisiune a Lui:

Poate sa se cutremure pamantul cu locuitorii lui,

Caci Eu (Domnul – n.m.) ii intaresc stalpii!” (Psalmul 75:3)

Anunțuri

Responses

  1. FOARTE FRUMOS! CUVANTUL LUI DUMNEZEU CARE INTARESTE IN ADEVAR!

    Si ca o completare, un alt verset din Isaia 41: 10 „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. ”
    AMIN

  2. Multumesc, Dana L. Si bine ai revenit pe aici!

  3. […] Revolutie in Republica Moldova 64. Vine cutremurul cel mare?… 83. Cea mai mare biserica din […]

  4. In aceasta mare de bloguri care instiga la violenta, la intoleranta, la xenofobie si, in general, la rau, cuvintele tale atat de calme, intelepte si iubitoare sunt un adevarat balsam pentru sufletele si mintile noastre bolnave de stres. Iti multumesc mult si iti sunt recunoscatoare pentru ele .

  5. Multumesc mult pentru aprecieri. Le iau ca pe un compliment.

    Bun venit aici, Maria!

  6. dumnezeu totdeauna pazeste pe oamenii buni , si credincisi !!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: