Publicat de: Adrian | Mai 6, 2009

Oare cat de mare este coruptia in Biserica?

O investigatie de-a dreptul naucitoare, pentru unii cel putin, a ajuns la o concluzie pe care am putea-o enunta in multe feluri, dar care, in ultima instanta, se rezuma la o simpla intrebare: oare cat de mare este coruptia in Biserica?

Doi jurnalisti de investigatii ai cotidianului Romania Libera au vrut sa afle „cat costa Duhul Sfant in Romania” sau, mai pe intelesul tuturor, cat costa sa devii preot rapid, ocolind „sistemul”.

Unul dintre ei s-a dat drept un absolvent obisnuit de seminar teologic (liceul de profil), cu atestat dar fara bani si fara „spate”, iar altul drept un om de afaceri care construieste o pensiune in Eforie si care se simte atras spre preotie, desi nu a apucat sa isi finalizeze studiile.

Primul s-a lovit de rigoarea normelor si regulilor unui sistem care parea de neocolit, ajungand la concluzia ca, „regulamentar, sansele sunt minime”, desi exista; cel de-al doilea insa a gasit mai multa „intelegere” si a fost ajutat din plin, „frateste”: sa obtina o recomandare de la un preot care abia atunci ii fusese prezentat (dar care aproape ca a jurat cu mana pe Biblie ca nenea este un crestin exemplar, la fel ca si familia sa – pe care, fie vorba intre noi, nici nu o cunoscuse), sa intre la facultate, in anul I, la sase luni de la data la care fusese admiterea pentru oamenii obisnuiti, ba a reusit sa obtina si promisiunea ca va deveni diacon, prim atreapta obligatorie pentru preotia ortodoxa, conform canoanelor…

Factura pentru toate serviciile? Aproximativ 3000 de Euro, plus diverse alte servicii… A, si rugamintea de a imprumuta mai-marele cu 5.000 de euro… E drept ca nu s-a suparat cand proaspatul student i-a spus ca are dificultati financiare si ca nu va putea onora rugamintea…

Redau un fragment din articolul cotidianului Romania Libera:

Atunci cand ii primim in casa, la sarbatorile religioase sau cand mergem la biserica sa le ascultam slujbele, avem incredere in cuvintele preotilor. Incercam sa nu le judecam viata personala – chiar daca nu este intotdeauna exemplara – deoarece ne gandim ca sunt inzestrati cu multe calitati, din moment ce au primit girul bisericii, au muncit si au invatat din rasputeri si au dus o viata plina de constrangeri. Ce ati spune insa daca ati afla ca unii „slujitori ai lui Dumnezeu” nu au nici o chemare catre credinta, ci au cumparat, pur si simplu, harul preotiei?
Dupa ce oameni din interiorul sistemului ne-au spus ca astfel de cazuri sunt frecvente, am vrut sa verificam daca oricine poate ajunge preot. Investigatia realizata cu camera ascunsa despre acest subiect a scos la iveala faptul ca banii deschid, intr-adevar, si cele mai importante usi. Am descoperit ca exista doua cai prin care se pot fenta regulamentele Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). Una dintre acestea presupune obtinerea rapida a unor diplome de la Seminar si Facultatea de Teologie. Cea de-a doua varianta este intrarea intr-o manastire si trecerea in mare viteza prin toate rangurile calugaresti.

M-ar intrista profund ca membrii altor culte religioase sa bata rautaciosi din palme, sau sa arate cu degetul acest revoltator act de coruptie din „ograda” spirituala a acestei confesiuni crestine; nu cred ca exista vreun cult, vreo denominatiune, care sa nu isi aiba propriile sale uscaturi, gata sa incalce orice fel de reguli pentru 30 de arginti actuali. Mai degraba, cred ca ar trebui sa ne gandim cat se poate de serios la motivatiile care stau in spatele actiunilor proprii, ale activitatilor proprii, ale faptelor proprii… sa ne intristam, ba chiar sa plangem atunci cand vedem cum frati de-ai nostri pe care multi i-au pretuit si i-au privit ca pe niste oameni sfinti au fost muscati de sarpele lacomiei, cazand prada acestui pacat pe care Biblia il echivaleaza cu idolatria: lacomia de bani… Si, nu in ultimul rand, sa ne auto-adresam intrebarea, extrem de personala, de profunda si de ingrijoratoare, ridicata de Mantuitorul in urma cu doua milenii: „oare, cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant?” (Luca 18:8).

Anunțuri

Responses

  1. O poezie care va aparea curand pe blogul Shalom – Jurnal de Pace:

    Ce folos pentru mine că sunt oameni ca Tine dacă nu sunt și eu printre ei?

    Ce folos că citesc despre Tine-n Cuvânt dacă viața o trăiesc în păcat, nu ca sfânt?

    Ce folos că aud că pentru mine-ai murit dacă nu te accept ca Stăpân?

    Ce folos am când văd tot ce Tu ai creat, dacă eu egoist le distrug?

    Ce folos am că Tu, zi de zi, imi dăruiești o dragoste
    pe care-o refuz?

    Nu-i folos, chiar deloc, și o cursă-mi va fi toată dragostea Ta, într-o zi,
    de-o resping, ori ignor, sau cu dispreț o tratez, trăindu-mi viața greșit.

  2. Violeta, multumesc pentru poezia publicata in premiera aici. Sincer, sunt impresionat de gestul tau!

    Cu apreciere,
    Adrian

  3. Am publicat-o aici pentru ca mi s-a parut a fi „la obiect” cu articolul.

  4. vrei mai multe informatii?!?!?…..

  5. Ai?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: