Publicat de: Adrian | Mai 25, 2009

Animalele, capabile de empatie si sa discearna binele de rau?!

Un recent studiu controversat, coordonat de profesorul Marc Bekoff de la University of Colorado, sustine ca animalele nu sunt doar capabile sa empatizeze cu semenii lor, ba ar avea chiar un simt al moralitatii adanc inradacinat, un „cod moral de comportament”. Studiul in sine constituie o adevarata „mana cereasca” pentru grupurile ecologiste care cer ca animalelor sa le fie aplicat un tratament uman…

nunta maimute

Informatia, publicata intial in The Telegraph, a fost prezentata cititorilor romani de sectiunea „science” a portalului hotnews.ro.

Oamenii de stiinta care au studiat compartamentul animalolor cred ca detin tot mai multe dovezi care arata ca specii foarte diferite, de la soareci la primate, sunt guvernate de un cod moral de comportament, similar modului in care functioneaza societatea umana.

Profesorul Marc Bekoff, un ecologist de la University of Colorado, Boulder, crede ca moralitatea este „adanc inradacinata” in creierele mamiferelor si furnizeaza acel „liant social” care permite unor animale deosebit de agresive si de competitive sa traiasca impreuna in grupuri sociale.

Concluziile sale vor oferi ‘munitie’ pentru grupurile de protectie a animalelor, care cer ca acestea sa fie tratate uman. O serie de experti sunt insa foarte sceptici in privinta concluziilor acestei cercetari.

Prof Bekoff crede ca moralitatea se dezvolta la animale pentru a reglementa comportamentul unor animale care traiesc in grupuri mari, precum lupii sau primatele.

El sustine ca astfel de reguli ajuta in prevenirea luptelor interne si incurajeaza cooperarea.

Studii neurologice recente au aratat, de asemenea, ca specii diferite, precum balenele sau rechinii, prezinta aceleasi structuri neuronale considerate responsabile pentru empatie in cazul oamenilor.

Alte cercetari au aratat ca unele animale pot da dovada de empatie si in cazul altor specii aflate in suferinta.

Prof Bekoff, care a scris lucrarea impreuna cu filosoful Jessica Pierce, explica: „Este vorba, spre exemplu, de cazul unor delfini care au ajutat oameni sa scape de rechini sau al unor elefanti care au ajutat antilopele sa fuga din tarcuri”.

Descoperirea in sine, desi se anunta interesanta, este insa departe de a putea demonstra cu toate rigorile impuse de lumea academica faptul ca animalele ar putea distinge binele de rau, asa cum au titrat cu emfaza o serie de publicatii, din scopuri pur mercantile.

De asemenea, faptul ca animalele ar prezenta structuri neuronale similare cu cele care, in cazul oamenilor, sunt considerate a fi responsabile cu empatia este un argument mult prea fortat in favoarea unei egalitati a speciilor. Judecand dupa cazurile unor infractori celebri si ucigasi sau violatori monstruosi, care si ei prezinta cu certitudine acele structuri neuronale, insa fara nici un corespondent in sfera sentimentelor (daca ar fi avut simtul empatiei dezvoltat, probabil ca nu ar fi procedat in maniera in care au facut-o, din nou si din nou); prin urmare, consider ca este la fe; de fortat ca si cum am afirma ca, din moment ce si animalele au limba, gura, esofag s.a.m.d. sunt capabile sa articuleze cuvinte.

Desigur, nu se pune in discutie loialitatea, care lipseste de multe ori chiar multor exemplare din specia umana, ci faptul ca sunt capabile sa distinga „binele de rau”, asa cum afirma autorii studiilor antementionate. De fapt, cred ca cel mai corect spus este ca nu sunt capabile sa distinga binele de rau asa cum intelegem noi aceste concepte, pentru ca, asa cum a demonstrat Bekoff, sau cum inteleg eu unele afirmatii ale sale, animalele citate de el inteleg „binele” intr-un sens pur utilitar, oarecum hedonist – daca nu le provoaca durere sau daca le ajuta sa isi procure hrana, atunci este „bine”. Ori, indiferent daca le place autorilor studiilor sau nu, pentru oameni, BINELE are conotatii mult mai profunde, filosofice, ba chiar teologice, el insemnand de foarte multe ori tocmai opusul ideii de placere, hrana, confort.

Cat despre stupizenia ecologista potrivit careia animalele ar trebui tratate in mod uman, as sugera adeptii unor asemenea teorii sa le tina prelegeri lupilor (sa ne trateze ca pe alti lupi, nu ca pe o potentiala hrana), tantarilor (care tantar isi musca un coleg de breasla) s.a.m.d. Stau si ma intreb, citind ce le mai da unora prin minte, daca nu cumva maine-poimaine va trebui sa aplicam tratament uman si patlagelelor rosii, cartofilor sau castravetilor din gradina, carora le curmam existenta in mod atat de barbar pentru o banala salata…

Iarasi imi aduc aminte de Alexandrescu – si, culmea, de data asta, sunt de partea cealalta a baricadei: conasule, „eu voi egalitate, dar nu pentru catei”. Si nici pentru delfini, elefanti, sobolani s.a.m.d. Cruzimea fata de animale este una, iar tratamentul uman este extrema opusa. Pana una-alta, eu unul raman la parerea mea: si prima, si cea de-a doua sunt inacceptabile!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: