Publicat de: Adrian | iunie 4, 2009

Haiducul, „mijlocitorul” si lectia de teologie

Discutam la un moment dat cu un amic, preot ortodox cu experienta, despre cultul sfintilor si rugaciunea adresata acestora. Ca protestant, am gandit adeseori faptul ca „noi” nedreptatim un obiect de studiu extrem de important pentru viata noastra de credinta: vietile sfintilor. In opinia mea, acestea sunt importante nu pentru a te inchina lor, ci pentru a vedea in ei niste modele vii, un mod de raportare la situatiile limita, un exemplu de conduita, de verticalitate etc.

La care amicul meu mi-a raspuns: „da, ai dreptate, insa stii de ce noi, ortodocsii, punem un accent deosebit pe cultul sfintilor? Ii simtim mai apropiati de noi, de experientele noastre, de umanitatea din noi… Uite, de exemplu, cand erai mic, parca uneori nu te simteai foarte comod sa te duci mereu la tata sa ii ceri anumite lucruri. Parca mai lejer iti era sa mergi la mama, sa o rogi pe ea sa mijloceasca pentru tine…”

Replica mea, in ceea ce priveste cultul sfintilor, a fost una de a carei veridicitate sunt cat se poate de convins: „eu cred ca, asa cum spune si Noul Testament, nu este decat un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si om: Omul Iisus Christos. In plus, daca cineva are o trecere mai mare inaintea lui Dumnezeu Tatal decat Fiul Omului, inseamna ca acel cineva ar trebui sa fie mai important decat… Dumnezeu… Pentru ca Iisus Christos este Dumnezeu, si despre El se spune ca in toate privintele a fost ispitit ca si noi, insa in toate a fost fara pacat… lucru cu care, cu tot respectul o spun, nici unul dintre sfinti nu se poate lauda…”

iisus_hristos pantocrator

Ne-am despartit atunci, dupa o discutie foarte lunga, fiecare cu parerea lui; amandoi capataseram insa, in plus, si un altfel de respect pentru opinia celuilalt. Ajunseseram sa le intelegem mai bine, chiar daca argumentatia partenerului de dialog nu a fost suficient de puternica pentru a ne convinge sa ne schimbam optiunile.

Mi-am adus aminte de toata discutia cu Parintele Nicolae astazi, dupa o discutie cu piciul meu. A racit destul de rau si i-am interzis sa mearga afara. Pe la ora 11.30, ma suna si imi spune ca i-a mai trecut raceala, ca nasul de-abia ii mai curge, „dar putin de tot, tati…”, dupa care ma intreaba: pot sa ies si eu putin afara? Ca e foarte cald, e soare afara…

Foarte categoric, i-am spus „nu, pentru ca trebuie sa te faci bine, sa nu racesti mai tare”. In fine, au mai fost cateva incercari de negociere, insa nu a fost chip sa ma induplece.

Dupa putin timp, ma abordeaza sotioara, pe mess, razand in hohote. A sunat-o haiducul si a luat-o la sentiment:

– M-a sunat puiul si m-a rugat sa vorbesc cu tine, sa te rog sa il lasi afara putin… O ora… Mi-a zis ca pe mine ma asculti, ca sunt iubita ta si ca nu imi refuzi nimic… 🙂

Dupa care inima de mama, cucerita de haiducul cel bandit, mai adauga:

– Adevarul este ca si eu m-am uitat acum afara si e cald, e frumos…

Marturisesc ca m-a facut praf…

– Bine, spune-i ca poate sa iasa afara o ora… Hai, o ora si jumatate, dar nu mai mult!…

– Uraaaaaaa! – asta a fost piciul meu, care i l-a pasat apoi la telefon pe „tataie”, sa se convinga ca are voie si ca nu „tromboneste”…

 

PS O intamplare haioasa, amuzanta, care insa arata importanta extraordinara a unui Mijlocitor. Si, din fericire, Mijlocitorul nostru inaintea lui Dumnezeu este Unul care intelege umanitatea din noi atat de mult, incat titlul Sau preferat, cu care se recomanda adeseori, a fost acela de Fiul Omului…

Reclame

Responses

  1. Adrian, m-ai emoţionat cu această întâmplare! Stii ceva, o să mă gândesc la ideea aceasta când voi vorbi la şcoală despre sfinţi.

    Mi se pare atât de frumos că spui despre sfinţi că sunt modele vii, un mod de a ne raporta la situaţiile limită…

    Haiducul tău se anunţă cu putere un „personaj” foarte priceput în „arta negocierii”! 🙂

  2. @Alex – mie-mi spui? L-am „antrenat” de mic intr-ale negocierii si, la inceput, de incurajare, pierdeam voit unele episoade. Acum trebuie sa recurg la tehnici serioase ca sa fiu sigur ca am sanse de reusita! 🙂

    Lider de sindicat il fac… Daca nu l-o coopta patronatul mai inainte… 🙂

    In privinta sfintilor, eu unul i-am nedreptatit de multe ori, pana cand mi-am dat seama ca am facut greseala de a arunca si copilul impreuna cu apa murdara din scaldatoare…

    Cu prietenie,
    Adrian

  3. Adrian, hai să-ţi fac o propunere! Poate îl pregăteşti din timp pe „Haiduc” să ajungă lider sindical la învăţământ! 😀 Măcar aşa am nădejde că va face treabă bună. Că se va zbate cu folos.

    Cu „specialiştii” de acum… mda…. ce să mai zic!

  4. Alex,

    Pot sa ii propun omuletului. Daca il tenteaza… e clar… Reprezentantii „patronatului”, respectiv cei de la minister, vor avea ceva de furca… 🙂

    In privinta specialistilor, sa stii ca n-au facut chiar treaba rea… Cum-necum, au reusit sa obtina in toamna acea lege care marea salariile, pe hartie cel putin, cu un procentaj colosal pentru orice tara a lumii…

    In plus, sa nu uitam ca norma didactica nu este de 40 de ore pe saptamana, vacantele sunt vacante… deci sunt ceva pasi inainte… 😉

  5. Hristos a mijlocit o data pentru totdeauna cu sangele Sau pentru pacatele noastre, la aceasta se refera calitatea de Mijlocitor. Daca citesti in Scriptura chiar la asta se face referire intr-o epistola a Sf. Apostol Pavel.
    Alt inteles este ca se roaga pentru noi ca Om, Dumnezeu Tatalui, pentru ca noi sa fim iertati.
    Sfintii nu pot mijloci la Dumnezeu cum a mijlocit Hristos pentru noi, adica sa rascumepere prin sangele lor pacatele neamului omenesc, dar pot mijloci cu rugaciunile pentru anumite cereri pe care le facem lui Dumnezeu si inclusiv sa-i ceara lui Dumnezeu ca noi sa fim iertati! Iertarea o da in cele din urma Dumnezeu!
    Asa ne rugam noi ortodocsi Maicii Domnului si Sfintilor ca sa mijloceasca pentru noi, adica, pentru ca au mai mare indrazneala la Dumnezeu, ei pot sa duca rugaciunea noastra impreuna cu rugaciunea lor ca noi sa fim ascultati.
    In istorie sa intamplat ca chiar daca Sfintii s-au rugat pentru oameni, Dumnezeu sa nu asculte rugaciunile sfintilor, pentru ca oamenii il parasisera pe Dumnezeu fiind prea pacatosi, caz in care au murit in incendiu, de exemplu, fiind pedepsiti de Dumnezeu.
    Este bine sa te rogi sfintilor si Maicii Domnului, stiu din experienta asta. Sfintii sunt ca niste prieteni care te ajuta sa mergi pe calea mantuirii, iar Maica Domnului este ca o mama a celor credinciosi, care din multe necazuri si nevoi sufletesti de mantuire, ne scapa. Nu degeaba este numita Scara catre Cer.
    Noi ortodocsi asa am mostenit, asa am pomenit credinta noastra de mii de ani, inca de la inceput. Daca citesti Vietile Sfintilor sau istoria Bisericii o sa vezi ca Cultul Sfintilor exista inca de la inceputul Bisericii. La fel Cultul sfintelor icoane si cultul moastelor… Toate acestea le-au explicat Sfintii care s-au ocupat cu asta.
    Sfintii sunt neinselati si prin ei invatam si ne ajuta sa dobandim credinta adevarata, ei cunoscand si ajungand la sfarsitul drumului ce duce catre viata cea vesnica. Una este cand te rogi tu singur si altii ca tine si altfel este cand aduci si un Sfant in rugaciunea ta ca ajutor. Altfel este ascultata rugaciunea! Noi de cele mai multe ori traim in nepasare, mandrie si multe alte rele si rugaciunea noastra este rece, formala si neputincioasa, insa mijlocirea Sfintilor si a Maicii Domnului ne ajuta sa progresam.
    Sfintii sunt vii dupa cum marturiseste chiar Scriptura, pentru ca in sufletul lor locuieste Dumnezeu, care este Viu si Viata.
    Biserica este impartita in doua: Biserica Biruitoare si Biserica Luptatoare.
    Biserica Biruitoare sunt Sfintii care au biruit si care sunt in Cer, iar Biserica Luptatoare sunt cei din Biserica, de pe pamant, care se lupta sa biruie. Biserica Biruitoare nu a parasit Biserica Luptatoare si se roaga pentru ca ea sa biruie. Este un continuu ajutor pe care noi il primim de la Maica Domnului de la Sfinti si de la Ingeri prin rugaciune ca noi sa ne mantuim.
    Faptul ca ne rugam Sfintilor nu este o prostie sau o idolatrizare, pentru ca nu ne rugam Sfintilor ca lui Dumnezeu, ci ne rugam ca sfintilor, ca unora care sunt ca noi dar care s-au invrednicit de Imparatia cea Cereasca.
    Noi ortodocsii zicem din smerenie asa:
    „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor Tai, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi!. Amin!”
    Ceea ce iti doresc si tie! Amin!

    P.S. Tine minte: Hristos a mijlocit cu preacurat sangele Sau pentru rascumpararea pacatelor neamului omenesc prin jertfa sa de pe cruce, iar sfintii mijlocesc cu rugaciunea, dar nu ca Hristos.
    Citeste mai atent la Sf. Ap. Pavel, si iti recomand si o Biblie Ortodoxa, spre comparatie ca sa intelegi despre ce mijlocire vorbeste apostolul cand vorbeste despre persoana lui Hristos.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: