Publicat de: Adrian | Iunie 4, 2009

Haiducul, „mijlocitorul” si lectia de teologie

Discutam la un moment dat cu un amic, preot ortodox cu experienta, despre cultul sfintilor si rugaciunea adresata acestora. Ca protestant, am gandit adeseori faptul ca „noi” nedreptatim un obiect de studiu extrem de important pentru viata noastra de credinta: vietile sfintilor. In opinia mea, acestea sunt importante nu pentru a te inchina lor, ci pentru a vedea in ei niste modele vii, un mod de raportare la situatiile limita, un exemplu de conduita, de verticalitate etc.

La care amicul meu mi-a raspuns: „da, ai dreptate, insa stii de ce noi, ortodocsii, punem un accent deosebit pe cultul sfintilor? Ii simtim mai apropiati de noi, de experientele noastre, de umanitatea din noi… Uite, de exemplu, cand erai mic, parca uneori nu te simteai foarte comod sa te duci mereu la tata sa ii ceri anumite lucruri. Parca mai lejer iti era sa mergi la mama, sa o rogi pe ea sa mijloceasca pentru tine…”

Replica mea, in ceea ce priveste cultul sfintilor, a fost una de a carei veridicitate sunt cat se poate de convins: „eu cred ca, asa cum spune si Noul Testament, nu este decat un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si om: Omul Iisus Christos. In plus, daca cineva are o trecere mai mare inaintea lui Dumnezeu Tatal decat Fiul Omului, inseamna ca acel cineva ar trebui sa fie mai important decat… Dumnezeu… Pentru ca Iisus Christos este Dumnezeu, si despre El se spune ca in toate privintele a fost ispitit ca si noi, insa in toate a fost fara pacat… lucru cu care, cu tot respectul o spun, nici unul dintre sfinti nu se poate lauda…”

iisus_hristos pantocrator

Ne-am despartit atunci, dupa o discutie foarte lunga, fiecare cu parerea lui; amandoi capataseram insa, in plus, si un altfel de respect pentru opinia celuilalt. Ajunseseram sa le intelegem mai bine, chiar daca argumentatia partenerului de dialog nu a fost suficient de puternica pentru a ne convinge sa ne schimbam optiunile.

Mi-am adus aminte de toata discutia cu Parintele Nicolae astazi, dupa o discutie cu piciul meu. A racit destul de rau si i-am interzis sa mearga afara. Pe la ora 11.30, ma suna si imi spune ca i-a mai trecut raceala, ca nasul de-abia ii mai curge, „dar putin de tot, tati…”, dupa care ma intreaba: pot sa ies si eu putin afara? Ca e foarte cald, e soare afara…

Foarte categoric, i-am spus „nu, pentru ca trebuie sa te faci bine, sa nu racesti mai tare”. In fine, au mai fost cateva incercari de negociere, insa nu a fost chip sa ma induplece.

Dupa putin timp, ma abordeaza sotioara, pe mess, razand in hohote. A sunat-o haiducul si a luat-o la sentiment:

– M-a sunat puiul si m-a rugat sa vorbesc cu tine, sa te rog sa il lasi afara putin… O ora… Mi-a zis ca pe mine ma asculti, ca sunt iubita ta si ca nu imi refuzi nimic… 🙂

Dupa care inima de mama, cucerita de haiducul cel bandit, mai adauga:

– Adevarul este ca si eu m-am uitat acum afara si e cald, e frumos…

Marturisesc ca m-a facut praf…

– Bine, spune-i ca poate sa iasa afara o ora… Hai, o ora si jumatate, dar nu mai mult!…

– Uraaaaaaa! – asta a fost piciul meu, care i l-a pasat apoi la telefon pe „tataie”, sa se convinga ca are voie si ca nu „tromboneste”…

 

PS O intamplare haioasa, amuzanta, care insa arata importanta extraordinara a unui Mijlocitor. Si, din fericire, Mijlocitorul nostru inaintea lui Dumnezeu este Unul care intelege umanitatea din noi atat de mult, incat titlul Sau preferat, cu care se recomanda adeseori, a fost acela de Fiul Omului…

Anunțuri

Responses

  1. Adrian, m-ai emoţionat cu această întâmplare! Stii ceva, o să mă gândesc la ideea aceasta când voi vorbi la şcoală despre sfinţi.

    Mi se pare atât de frumos că spui despre sfinţi că sunt modele vii, un mod de a ne raporta la situaţiile limită…

    Haiducul tău se anunţă cu putere un „personaj” foarte priceput în „arta negocierii”! 🙂

  2. @Alex – mie-mi spui? L-am „antrenat” de mic intr-ale negocierii si, la inceput, de incurajare, pierdeam voit unele episoade. Acum trebuie sa recurg la tehnici serioase ca sa fiu sigur ca am sanse de reusita! 🙂

    Lider de sindicat il fac… Daca nu l-o coopta patronatul mai inainte… 🙂

    In privinta sfintilor, eu unul i-am nedreptatit de multe ori, pana cand mi-am dat seama ca am facut greseala de a arunca si copilul impreuna cu apa murdara din scaldatoare…

    Cu prietenie,
    Adrian

  3. Adrian, hai să-ţi fac o propunere! Poate îl pregăteşti din timp pe „Haiduc” să ajungă lider sindical la învăţământ! 😀 Măcar aşa am nădejde că va face treabă bună. Că se va zbate cu folos.

    Cu „specialiştii” de acum… mda…. ce să mai zic!

  4. Alex,

    Pot sa ii propun omuletului. Daca il tenteaza… e clar… Reprezentantii „patronatului”, respectiv cei de la minister, vor avea ceva de furca… 🙂

    In privinta specialistilor, sa stii ca n-au facut chiar treaba rea… Cum-necum, au reusit sa obtina in toamna acea lege care marea salariile, pe hartie cel putin, cu un procentaj colosal pentru orice tara a lumii…

    In plus, sa nu uitam ca norma didactica nu este de 40 de ore pe saptamana, vacantele sunt vacante… deci sunt ceva pasi inainte… 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: