Am auzit cu totii de oameni care merg sa isi ia ajutorul social de la Primarie coborand din tot felul de limuzine luxoase. Sau de indivizi care primesc ajutoare pentru caldura in conditiile in care dispun de autoturisme „de fite”, se imbraca in haine de firma si fumeaza tigari scumpe. Sau de indivizi care dau „spaga” pentru a primi acele certificate de handicap care sa le asigure un venit. Mic, dar sigur. Si fara sa fie nevoie sa munceasca.
In acest context, parca nu mai mira pe nimeni spusele Baselului, care a constatat ca „riscam sa devenim un popor de asistati social”. De fapt, indraznesc sa afirm, realitatea este alta. Nu riscam sa devenim, ci SUNTEM un popor de asistati social. Un popor in care munca onesta este parca descurajata prin salarii de prost gust, iar lenea si statutul de intretinut al Statului este privit ca un lucru de dorit.
Statistic vorbind, se pare ca mai mult de jumatate dintre locuitorii acestor plaiuri mirifice, insa aproape deloc exploatate – primesc diverse ajutoare din partea Statului Roman. Poate ca sintagma „pomeni” deranjeaza, insa, in esenta, despre asta este vorba. Indiferent daca ne place sau nu. Campanii cu mici si bere, voturi platite in bani, telefoane mobile cu numarul lui Vanghelie inclus, oferite in campania electorala, marirea artificiala a pensiilor… Ajutoare pentru caldura, reabilitarea termica a blocurilor (atentie, nu a celor in care locuiesc chiriasi la Stat, ci PROPRIETARI!) pe banii Statului… toate acestea sunt, in esenta, masuri populiste menite a le aduce voturi unor politicieni care nu merita, dealtfel, nici macar sa le dai buna ziua.
Am spicuit cateva fragmente dintr-un articol publicat in editia online a cotidianului Romania Libera:
» In Romania, femeile beneficiaza de cele mai lungi concedii postnatale din Europa, iar multi proprietari de case si de masini de lux au dreptul la ajutoare de caldura. Pe de alta parte, somerii, persoane vulnerabile care au nevoie de asistenta statului, incaseaza cele mai mici ajutoare din UE.
Pe vremea dictatorului Ceausescu, spun nostalgicii, romanii nu aveau nevoie de ajutoare sociale. Pensiile, care reprezentau cam 80% din salariul castigat in timpul vietii active, erau indestulatoare, iar de indemnizatii de somaj nici nu se auzise, pentru ca somajul era zero (vagabondajul era incriminat in Codul Penal socialist). Nostalgicii regimului isi mai amintesc ca tinerii primeau repartitii in munca si case imediat dupa terminarea studiilor, ca pensionarii plecau in statiuni cu bilete speciale de tratament, care acum nu pot fi obtinute decat stand zi si noapte la cozi sau calcandu-te in picioare cu alti doritori. In ceea ce le priveste pe tinerele mame, nostalgicii recunosc ca ele aveau parte de un tratament ceva mai dur decat cel din ziua de astazi: li se dadeau doar trei luni de concediu pre si postnatal, dupa care reveneau in productie. In schimb, mamele eroine, cu multi copii, erau cinstite de statul comunist, prin indemnizatii speciale si medalii.
De pilda, femeile cu patru copii primeau 2.000 de lei pe luna (echivalentul a 137 de dolari americani, in 1987), iar cele cu peste zece copii – 5.000 de lei (343 dolari), in conditiile in care salariul unui muncitor era cuprins intre 1.500 si 1.800 de lei.
Dupa caderea cortinei de fier, prestatiile sociale s-au diversificat si au devenit mai sofisticate. Romania a devenit o tara paradoxala din punct de vedere al ajutoarelor acordate. Astfel, desi numarul de saraci s-a redus spectaculos, de la an la an, numarul asistatilor social a crescut vertiginos. In 2008, de pilda, nu mai putin de 11 milioane de romani, dintr-o populatie totala de 21 milioane, au primit ajutoare din partea statului, sub diferite forme. Aceasta generozitate poate fi pusa pe seama unui comportament politic de natura populista, care determina risipa de bani, a declarat presedintele tarii, Traian Basescu. seful statului a recunoscut ca in Romania au dreptul la ajutoare nu doar categoriile defavorizate ale populatiei – batranii, copiii, minoritatile si somerii –, ci si indivizii bogati.
„Incluziunea sociala trebuie sa vizeze persoanele cu dizabilitati, somerii, copiii sau persoanele de alta etnie – in primul rand etnia rroma. Nu putem insa accepta ca incluziunea sociala sa cuprinda majoritatea populatiei. Persoane cu venituri apreciabile primesc subventii sau alte forme de sprijin”, a aratat Basescu.
[…] In cazul unora dintre prestatiile sociale, Romania este o tara surprinzatoare, depasind in generozitate chiar state precum Franta, recunoscute pentru larghetea politicilor de incluziune sociala. Actuala lege a ajutoarelor de incalzire favorizeaza cheltuirea banilor contribuabililor pe asigurarea caldurii unor „asistati sociali de lux”, ale caror averi pot depasi sute de mii de euro. Legea ia in calcul doar veniturile declarate „pe proprie raspundere” de catre solicitanti, nu si bolizii din parcare sau tonele de bijuterii ale „saracilor”. Hibele legii au iesit la iveala cand un fost primar din judetul Bacau, Francisc Tancau, cu o avere estimata la 300.000 de euro si cu trei jeep-uri in curte, a primit ajutor pentru lemne, in valoare de 20 de euro pe luna. Tancau insusi a recunoscut ca are afaceri in constructii si in infrastructura, insa, cum dupa parasirea fotoliului de primar a fost declarat somer, considera ca banii de lemne i se cuveneau.
Cazul lui Francisc Tancau i-a determinat pe reprezentantii mai multor ONG-uri sa ceara toamna trecuta atat un audit general al cheltuielilor guvernamentale cu protectia sociala, cat si modificarea legii ajutoarelor de incalzire, astfel incat persoanele cu averi considerabile sa fie sterse de pe lista celor carora statul le asigura caldura subventionata. Legea a ramas si astazi la fel. Ajutoarele de caldura acordate in perioada 1999-2006 se ridica la 4,6 miliarde de euro, cam cat valoarea unei autostrazi de peste 400 de kilometri lungime. Economistii estimeaza ca in 20 de ani cu banii dati pe acest tip de ajutoare s-ar fi putut face trei autostrazi. Potrivit statisticilor oficiale, in fiecare an pe lista beneficiarilor de ajutoare de caldura sunt circa 4 milioane de familii si persoane singure. Mihai Mereuta, presedintele Ligii Asociatiilor de Proprietari „Habitat”, sustine ca multi dintre beneficiari sunt persoane apte de munca, pentru care a devenit mai comod sa stea acasa si sa cumuleze diverse ajutoare decat sa mearga la serviciu.
„Acum se dau ajutoare de caldura in bataie de joc, fara a se face anchete sociale. Nimeni nu tine cont de faptul ca un proprietar a carui locuinta valoreaza 150.000 de euro, care are masina la scara si alte bunuri, n-ar trebui sa beneficieze de ajutor”, a declarat Mereuta. O alta forma de ajutor, in completarea celui pentru caldura, este venitul minim garantat, in valoare de 31 de euro pe luna pentru o persoana singura, de 56 de euro – pentru familia cu doua persoane si de 78 de euro – pentru familia cu trei persoane. Pentru acest venit, sutele de mii de beneficiari trebuie sa presteze munca in folosul comunitatilor locale, insa majoritatea nu fac nimic, fie ca nu vor, fie ca nu sunt convocati de primari. Guvernul acorda, de asemenea, alocatii consistente familiilor monoparentale sau celor cu multi copii.
Statul se dovedeste foarte generos nu doar cu proprietarii de imobile, ci si cu titularii concediilor maternale sau paternale. Acestea sunt cele mai lungi din Europa si printre cele mai bine platite. Astfel, Romania, o tara mult mai saraca fata de superputerile europene, isi permite sa acorde concedii postnatale de 24 de luni sau de 36 de luni (in cazul copiilor cu handicap), platite cu 85% din media veniturilor anuale ale parintelui care ingrijeste copilul, dar fara a depasi 1.000 de euro pe luna. Comparativ, in Franta, concediul platit este de numai 16 saptamani, iar valoarea indemnizatiei este egala cu venitul obtinut in ultimele 12 luni. si in Suedia, mamele au 16 luni de concediu platit, fiind remunerate cu 80% din salariu. „Legea mamelor” n-a fost intotdeauna atat de generoasa, dar ea a fost „perfectionata” in timpul campaniei electorale din 2008; anterior, toate mamele primeau circa 200 de euro pe luna indemnizatie, indiferent de salariul avut.
Oricat ar durea de mult aceste adevaruri, lucrurile nu se schimba cu nimic. Mai mult, nu contenesc sa ma minunez de ingeniozitatea cu care „alesii” reusesc sa scorneasca noi modalitati de atragere a voturilor prin alte pomeni. Ultimele gaselnite? Subventionarea surselor de energie alternativa pentru… blocuri si asociatii de proprietari si, fireste, subventionarea reabilitarii termice a blocurilor. De ce ar trebui sa plateasca Statul sau, in ultima instanta tot noi, contribuabilii, pentru ca X-ulescu, Proprietar, sa isi puna termopane si sa isi izoleze termic apartamentul? Desigur, sunt intrebari la care, oricat ai incerca sa gasesti un raspuns sau o justificare rational(a), nu vei reusi sa o faci. Decat, fireste, daca o explici ca moneda electorala.
Inchei prin a-mi reitera convingerea ca, intr-o societate normala, oamenii in putere nu ar avea nevoie de ajutoare sociale sau de subventii guvernamentale, ci mai degraba de asigurarea acelor conditii de munca decente, capabile a le asigura mijloacele de trai si posibilitatea de a-si plati toate cele necesare. Dar si lucrul acesta, situatia aceasta de anormalitate, nu face altceva decat sa reconfirme o regula trista, dar cu care indraznesc sa cred ca veti fi de acord. In vreme ce altii au dovedit mereu capacitatea de a face din …stiti dumneavoastra ce… bici, care mai si pocneste si – culmea! – fara sa ne stropeasca, noi, romanii, nu contenim sa ne redemonstram noua insine si lumii intregi ca suntem capabili, in orice moment, ca din orice bici, oricat de evoluat sau de complex ar fi, sa facem un… stiti dumneavoastra ce. Care nici nu pocneste, dar de stropit ne stropeste din cap pana in picioare.
Va las acum… pentru ca efectiv simt nevoia sa imi fac un dus… sa imi curat stropii, chiar daca stiu ca maine, cand ne asteapta o noua zi, vor fi suficient de multe alte lucruri similare… pentru ca traim intr-o tara minunata care, vorba ceea, din pacate este… locuita…
Jurnalul sârbului 
Lasă un răspuns