Publicat de: Adrian | Iulie 22, 2009

Criza salariilor din justitie sau ce inseamna sa ai painea si cutitul in mana

Este criza. Asta este clar pentru toata lumea. Nu criza economica, pentru ca noi, desi avem un Minister al Economiei, nu prea mai putem afirma cu mana pe inima si cu hartoagele doveditoare faptul ca avem o economie. Sau, cel putin, nu una viabila. Dar cu siguranta putem vorbi despre o criza financiara.

Ni s-a tot cerut intelegere pe motiv ca-i criza. Si, vorba ceea, oameni suntem, am tot aratat intelegere, pentru ca, zic unii, „nu prea avem de ales”. Ei bine, aici nu prea mai sunt de acord. Da, este criza, insa nu este criza pentru toti. Polul nesimtirii si al sfidarii il gasim, fireste, din pacate, tot in sfera politicului, care nu pare prea afectat de criza si de restrictiile pe care le pretinde sau le solicita din partea noastra.

Pot spune, in schimb, ca am ajuns sa am toata intelegerea, ba chiar si doza de respect pentru curaj, determinare si perseverenta, pentru acei lucratori din diverse domenii care se solidarizeaza si decid sa nu mai inghita toate gogosile pe care ni le servesc unii sau altii care, precum fariseii odinioara, aseaza pe umerii nostri niste poveri pe care ei nu vor sa le ridice nici macar cu un deget, daramite sa fie solidari cu noi, „prostimea” (din punctul lor de vedere!), intru totul.

Greva magistratilor, in schimb, parca m-a mai luminat putin. Pentru ca, in sfarsit, s-a gasit cineva in tara asta care sa le arate imbuibatilor care au gustat din betia puterii ca nimeni nu e mai presus de lege, si ca nu sunt ei singurii care pot taia si spanzura in tara asta. Dincolo de nuantele hilare ale protestului magistratilor, venit ca urmare a faptului ca si-au primit salariile injumatatite, fara o droaie de sporuri care le-au fost sistate, am apreciat faptul ca nu s-au lasat batuti si au continuat lupta. La urma urmei, ar fi fost chiar culmea sa nu o continue, din moment ce au painea si cutitul in mana. Adicatelea, pe bune acum, care ar fi fost sansele sa nu castige in instanta? Magistratii dau in judecata Statul pentru sporuri. Adica merg in instanta. Unde, apropo, cazurile sunt judecate tot de… n-o sa ghiciti, pun pariu!… da, tot de magistrati. Care, adica, vor beneficia, la randul lor, de acele sporuri si facilitati. Si care, apropo din nou, sunt colegi cu primii si, mai mult decat atat, sunt si solidari. Adica sunt exact cum sunt si parlamentarii care, atunci cand vine vorba despre beneficiile lor, trec cu o extraordinara usurinta penste culorile lor politice si peste lipsa unor afinitati doctrinare ori statutare si isi voteaza in unanimitate avantaje, facilitati, sporuri, pensii suplimentare, beneficii fara numar, fara numaaaaaar…

Daca insa in cazul parlamentarilor mi se pare imoral, in cazul magistratilor mi se pare genial. Serios acum, nu ar fi fost culmea sa nu mearga in instanta? Care ar fi sansele sa piarda in instanta un proces de felul acesta? Hai, sa fim seriosi, ca ar fi de rasul curcilor… Este drept ca sunt la fel ca o anume institutie a Statului care are si calitatea de autoritate finantatoare, si pe cea de beneficiar care depune cererri de finantare si, culmea, le mai si castiga… Poate pe principiul „dom’le, mi-am autoevaluat proiectele si efectiv nu am gasit nici un motiv pentru a le respinge…”

A fost haioasa o grefiera, parca, atunci cand, zilele trecute, dupa ce si-a primit salariul fara sporuri a decis sa protesteze intr-o modalitate inedita: „avand in vedere faptul ca sunt platita pe jumatate”, spunea ea, „voi face si munca tot pe jumatate”. Si uite asa a redactat distinsa doamna o hotarare judecatoreasca pe jumatate. Dar nu in sensul ca a scris doar jumatate de pagina in loc de o pagina, ci in sensul ca fiecare cuvant era scris doar pe jumatate – daca era alcatuit din sase litere, ea le-a ttrecut doar pe primele trei… si tot asa…

Foarte frumos. Poate insa ca obrajii grosi n-ar fi putut percepe aceasta ironie fina daca nu ar fi fost si actiunea in instanta. Pentru ca ironia trece… La fel ca si hotararea sau supararea oamenilor vaduviti de drepturile lor. Ele fac loc, in timp, blazarii sau deciziei de a pleca in alta parte, in cautarea unor satisfactii profesionale si a unor angajatori care sa aprecieze calitatea muncii unor oameni. Insa hotararea judecatoreasca cu caracter executoriu are o cu totul alta greutate. Oamenii muncesc aici si nu vor sa plece. Treaba lor este sa munceasca, iar a celor care gestioneaza resursele, sa le gaseasca banii necesari. Punct. Acesta este motivul pentru care nu pot decat sa ii felicit pe magistrati si sa sper ca vom invata si noi ceva din asta. Adica, printre altele, faptul ca principiul „nici paine fara munca, nici munca fara paine” ramane valabil si azi. Si faptul ca avem drepturi pe care ni le putem apara oricand in instanta… Pentru ca exista suficiente precedente care sa ne incurajeze, nu-i asa? Si pentru ca si magistratii, la randul lor, au invatat ce inseamna umilintele de genul acesta si, probabil, daca se va argumenta suficient de bine cererea, ne vor da castig de cauza…

Inchei cu un fragment din Adevarul, citat de portalul newz.ro:

Sporurile magistratilor si personalului auxiliar, recunoscute in instanta si neplatite inca, in valoare de aproximativ 270 milioane de euro, depasesc cu 21% cheltuielile salariale ale Ministerului Justitiei pentru 2009.

Potrivit estimarilor Minsterului Justitiei (MJ), mai sunt de platit aproximativ 1,12 miliarde de lei (270 milioane de euro) pentru a stinge datoriile la zi. Aceasta suma reprezinta in jur de 57% din bugetul total si 121% din cheltuielile salariale ale ministerului pentru intregul an 2009, se arata in comunicatul trimis de MJ.

In perioada 2006 – 2008 a fost platita suma de aproximativ 616.773.811 lei (155.760.877 euro) pentru hotarari judecatoresti care recunosc drepturi salariale magistratilor si personalului auxiliar. Aproximativ 90% din personalul din sistemul judiciar, reprezentat de magistrati si personal auxiliar, a obtinut acordarea sau recunoasterea unor dreptul salariale prin hotarari judecatoresti executorii si definitive.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: